Alistair MacLean:Unde se avântă vulturii

by Vlad Emanuel L, ianuarie 31 2011 22:37

Editura: Meridiane

Autor: Alistair Stuart MacLean

Volume: 1

Pagini: 268

An: 1984

"Izbitura il nauci, taindu-i rasuflarea; de n-ar fi stat cu bratele intinse, si-ar fi rupt niscai coaste, negersit. Se forta din rasputeri sa ignore durerea si nevoia acuta de aer. Rasucindu-si talpile, si le propti de una din bratele transversale si se agata cu mainile de cealalta. Spre norocul sau, isi recapatase nobilitatea membrelor, dar pojghita de polei il impiedica sa-si gaseasca un punct de sprijin in talpi."

Acţiunea este plasată în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, în iarna anului 1943-1944. Un grup de nazişti capturează un general american, care deţine secretul misiunii finale a Aliaţilor având ca scop Debarcarea în Normandia. Nemţii habar n-au de acest plan şi nu îl interoghează prea mult pe american, aruncându-l într-un castel păzit de trupele SS. Aliaţii se tem ca omul lor să nu divulge secretul şi trimit o escadrilă pentru a-l recupera.

Maiorul John Smith conduce operaţiunea, fiind secondat de locotenentul Morris Schaefer. Toată povestea îl ţine pe cititor cu sufletul la gură până la final. „Panta vârfului Weisspitze era în continuare foarte abruptă, probabil era una dintre cele mai abrupte din lume".

"Smith cu cei cinci oameni ai săi care-l urmau în şir indian se împiedicau şi cădeau aproape încontinuu. Însă stratul gros de zăpadă cel puţin atenua loviturile, gândi maiorul, şi, dacă stăteai bine să te gândeşti, aici le era mult mai bine. Măcar nu se mai dădeau huţa pe lângă pereţii verticali ai munţilor, spânzuraţi de o sfoară nu mai groasă decât cea pe care întinzi rufele“, scrie MacLean.

Cartea este intradevar un roman de razboi pus la punct si care te tine in suspans la fiecare pagina si o data ce il incepi nu te mai opresti pana il termini

Tags:

Pagini de şcoală

Stargate ( The Movie )

by Vlad Emanuel S, ianuarie 29 2011 23:18

Stargate este un film science fiction/acţiune apărut în 1994, regizat de Roland Emmerich, scenariul fiind scris de Dean Devlin şi Roland Emmerich, cu coloana sonoră de David Arnold. Formează baza universului science-fiction Stargate. Filmul Stargate, scris de Dean Devlin şi regizat de Ronald Emmerich, a fost lansat în 1994. Filmul a fost de la bun început gândit pentru a putea fi continuat, dar Emmerich a trecut ulterior la creearea filmelor Ziua Independenţei şi Godzilla. Din această cauză filmul nu a fost urmat de celelalte două serii ale trilogiei (Stargate SG-1 şi Stargate Atlantis), aşa cum a fost gândit iniţial, dar povestea a fost ulterior detaliată de alţi scriitori. bugetul filmului a fost estimat la aproximativ 55 miloane dolari. Filmul a reuşit să strângă din încasări la nivel global aproximativ 196 milioane dolari, cu încasări de 16 milioane dolari la premieră. Reacţiile de la lansarea filmului au fost oarecum diferite. În timp ce unii critici nu au fost deloc impresionaţi de intriga condusă de efectele speciale pe lângă un început oarecum lent şi un sfărşit slab, alţii au fost impresionaţi de devierea filmului de la clişeele science fiction şi de subiectul unic al acestuia.. De asemenea, Emmerich and Devlin au fost acuzaţi de plagiat.. Filmul a câştigat premiul Staturn pentru "Cel mai bun film science-fiction" şi premiul "BMI Film Music Award" pentru coloana sonoră.

Subiectul filmului

Intriga filmului stă la baza universului Stargate. Un arheolog stralucit, Daniel Jackson (James Spader), este renegat de lumea academică datorită teoriilor avansate ale sale privind Piramida lui Keops. Catherine Langford îl angajează pentru a descifra un număr de simboluri găsite pe un artefact antic (Poarta stelară) găsit la Giza în 1928. Jackson descoperă că simbolurile sunt de fapt constelaţii, şi că 6 simboluri identifică de fapt un punct în spaţiu (o posibilă "destinaţie"); al şaptelea simbol identifică punctul de origine. Această descoperire scoate la iveală secretul utilizarii porţii stelare pentru călătorii interplanetare. Colonelul Jack O'Neil (Kurt Russell) din aviaţia Statelor Unite ale Americii, împreună cu Jackson, conduc o expediţie prin poarta stelară către planeta Abydos. În film se presupune că există numai două porţi stelare (cele care interconectau Pamântul si planeta Abydos), aşadar scopul misiunii este de a determina daca Abydos constituie un pericol pentru Pământ, iar în caz afirmativ, trebuia distrusă poarta de pe Abydos pentru a proteja Pământul. Extensiile filmului, precum SG-1 au modificat această premisă, considerând că există o întreagă reţea de porţi stelare. Pe Abydos, echipa condusă de O'Neil intră în conflict cu un extraterestru care se considera Ra (zeul soarelui la egipteni). Ra deţinea un număr mare de sclavi care lucrau în minele sale. Sclavii erau de fapt descendenţi ai oamenilor care au fost transportaţi prin poarta stelară pe Abydos din Egiptul Antic, pentru a extrage un minereu necesar pentru a-l susţine pe Ra. Echipa lui O'Neil se împrieteneşte cu oamenii de pe Abydos iar Jackson se îndrăgosteşte şi căsătoreşte cu o femeie numită Sha'uri, care îi fusese iniţial dăruită de oamenii de pe Abydos în semn de pace. Echipa scoate la iveală păcăleala lui Ra şi conduce oamenii de pe Abydos la răscoala împotriva lui. Înainte ca O'Neil să poată detona un focos nuclear pentru a sigila calea către Pământ, Ra fură bomba şi utilizează acelaşi minereu folosit la construirea porţii pentru ai creşte puterea destructivă cu intenţia de a trimite bomba înapoi pe Pământ. O'Neil nu mai reuşeşte să dezamorseze bomba dar o transportă în naveta spaţială a lui Ra, distugând astfel naveta şi omorându-l pe Ra. O dată cu distrugerea lui Ra, sclavii de pe Abydos sunt eliberaţi.

O'Neil şi ceilalţi supravieţuitori ai misiunii se întorc pe Pământ, însă Jackson rămâne pe Abydos pentru a-şi trăi viaţa alături de soţia sa.

Trailer-ul il aveti aici: http://www.youtube.com/watch?v=7s1BiL8GPqc

Tags:

Film is a mosaic of time

Julio Murillo:Shangri-La

by Vlad Emanuel S, ianuarie 29 2011 22:53

 

Autor: Julio Murillo Llerda

Titlu original: Shangri-La. La Cruz Bajo La Antartida

Traducere de: Mihai Gruia Novac

Colectia: Suspans

Numar pagini: 432

Numar volume: 1

Format: Buzunar 104 x 178 mm

Aparitie: Jun 2009

Domeniu: Literatura politista, thriller, aventuri

"Ma voi feri sa va vorbesc in cimilituri. Am descoperit accidental un secret teribil. Astfel mi-am semnat sentinta de condamnare la moarte, dar am reusit sa o evit acum sase ani. De atunci nu fac decat sa fug, sa ma ascund si sa incerc sa inteleg taina. In doua randuri am indraznit sa aduc la cunostinta unor persoane care mi se pareau de incredere cateva franturi din acest secret. Si am platit scump… Pretul pe care ti-l cer, cititorule, daca accepti sa-mi cunosti povestea, se numeste incredere. Trebuie sa fiu sigur ca vei merge pana la capat, ca te vei aventura cu mine. Apoi va trebui ca tu sa decizi daca existenta mea va fie dezvaluita celorlalti cititori sau, dimpotriva, sa fie trecuta sub tacere pentru totdeauna." EILERT LANG, biolog al expeditiei Millenium Research 2000, disparuta in Antarctica

Shangri-La este un roman extrem de amuzant, un thriller situat intr-un prezent imbogatit cu un fundal istoric incitant, bazat pe unul dintre cele mai mari mistere din istoria secolului al XX-lea: moartea lui Adolf Hitler.

Este un Thriler care te tine cu sufletul la gura plin de mister si istorii neelucidate ale celui de-al II -lea Razboi Mondial. Este o carte ce merita citita.

Tags:

Pagini de şcoală

Picture of Dorian Gray

by Ioana Popa. S, ianuarie 29 2011 14:16

 

"Ador plăcerile simple. Sunt ultimele refugii ale persoanelor complicate."
"Păcatul este singurul element plin de culoare rămas în viaţa modernă."
"Întotdeauna îmi place să ştiu totul despre noii mei prieteni şi nimic despre cei vechi."
"Oamenii care iubesc o singură dată în viaţă sunt cu adevărat superficiali. Ceea ce ei numesc loialitate şi fidelitate eu numesc fie letargia obişnuinţei, fie lipsa de imaginaţie. Fidelitatea reprezintă pentru viaţa emoţională ceea ce consecvenţa este pentru viaţa intelectuală, o simplă recunoaştere a eşecului."
"Nu plăteşti niciodată prea mult pentru o senzaţie."
"Secretul tinereţii veşnice este acela de a nu avea emoţii pe care să nu le poţi suporta."
"Numai oamenilor superficiali le trebuie ani pentru a scăpa de o emoţie. Un om care e stăpân pe sine poate scăpa de o părere de rău la fel de uşor cum poate inventa o plăcere. Nu vreau să mă las pradă emoţiilor mele. Vreau să le folosesc, să mă bucur de ele şi să le domin."
"Te cunosc? Mă întreb dacă te cunosc. Înainte de asta, ar trebui să-ţi văd sufletul."
"Niciodată nu am căutat fericirea.Cine are nevoie  de fericire? Eu întotdeauna am căutat plăcerea."

 

Tags:

Pagini de şcoală

Suflete moarte

by D.Ralu J, ianuarie 27 2011 07:31

      In Suflete moarte, Gogol descrie in mod migalos mai multe tipuri de oameni(suflete) care ajung sa fie moarte, atat la propriu cat si la figurat, indiferent de pozitia soiala. Avaritatea de a strange cat mai multe bunuri materiale folosind mijloace incorecte determina majoritatea boierilor sa actioneze la rece, sa-si piarda inocenta si puritateasufleteasca.

       Dexteritatea eroului Cicikov de a incheia afaceri cumparand suflete moarte de la alti boieri, scapandu-i de platirea taxelor si vinzandu-le apoi ca suflete vii arata cat de mult se

poate injosi sclipirea divina a sufletului rusesc. Darul oratoriei de a

vorbi cat mai frumos si convingator, adaptarea la situatii neprevazute sunt calitatile uzuale contrabandei de suflete imateriale pe care le deprinde cand lucreaza la vama.

Alte personaje semnificative la nivelul romanului sunt: Iuduşk, Piotr Bezuhov, Oblohov, Levin, Bazarov, Smerdiakov.

        Opera este incheiata cu replica moralizatoare -"Nu fiţi suflete moarte, ci suflete vii!...", avand rolul de a ne face constienti de efectele decaderii monstruozitatii rusesti.

 

Citate:

  • Singurătatea hrăneşte gândurile mari.
  • Nu aduna bani, adună-te cu oameni buni.
  • Până nu se simte călcând apăsat pe-o temelie trainică, şi nu pe-o himeră de-a tinereţii liber cugetătoare, omul nu-şi cunoaşte încă menirea.
  • Am reuşit numai acolo unde m-am inspirat din realitate... fantezia nu mi-a dezvăluit până astăzi niciun caracter remarcabil, nimic din ceea ce ochii mei să nu fi observat mai întâi în natură.
  • Nu este legătură mai sfântă decât frăţia dintre oameni. Tatăl îşi iubeşte copilul, mama îşi iubeşte copilul, copilul îşi iubeşte părinţii. Dar ce înseamnă toate acestea, fraţilor? Animalele sălbatice îşi iubesc şi ele copiii. Dar să te înrudeşti prin legătura sufletului, nu numai prin aceea de sânge, iată ce-i este dat numai omului.
  • Sufletul are tainele lui. Oricât s-ar rătăci de drumul cel drept, oricât s-ar înrăi un criminal care nu mai are drum de întoarcere, oricât ar persista în viaţa sa stricată, dacă îl dojeneşti pentru firea lui, pentru însuşirile lui bune pe care le-a întinat, atunci totul se clatină în el, şi este zguduit.
  • Există un râs care aparţine celor mai profunde emoţii şi care nu se confundă cu tremurul sarcastic al unui petrecăreţ notoriu.
     
  • Căutaţi folosul şi nu frumuseţea. Frumuseţea vine de la sine.

 

Tags:

Pagini de şcoală

despre OMUL FRUMOS

by D.Ralu J, ianuarie 27 2011 00:23

"Dan Puric n-a aparut intamplator acum. Cu o vorba a lui Iorga: Vremea l-a scos in cale."

Aceasta carte face parte din curentul cultural Dan Puric, cunoscut ca actor si regizor roman. Dan Puric ne vorbeste in aceasta carte despre esenta spiritualitatii, esenta bucuriei, propovaduirea bucuriei comform primelor cuvinte rostite de Mantuitorul Iisus Hristos dupa inviere: Bucurati-va.

Prezinta o opinie optimista despre conditia poporului roman-("A fi roman este o frumusete a lumii"), considerand ca a fi roman nu este chiar o asa mare nenorocire. Reaminteste gropile calvarului din trecutul nostru recent, leaga natia romana de Dumnezeu, ii clasifica pe romani drept persoane si nu  simpli indivizi,  sfideaza activitatea zilelor noastre, atomizarea Bisericii.

Poate ca nu este cel mai grozav scriitor, insa, iese in evidenta prin curajul de a-si exprima opiniile  intr-un mod placut, patrunzator.



Citate:

  • Hristos a înfrumuseţat suferinţa, pe care a făcut-o corabie către Dumnezeu.
  • Într-o piaţă, într-o marchetizare a sufletului, sufletul însuşi devine o marfă cu diferite valori, cu branduri. Ticăloşia este un fel de a te descurca în viaţă, este un grad de inteligenţă.
  • Prin suferinţă asumată jertfelnic şi prin rugăciune cu lacrimi, omul frumos românesc a transformat temniţele în mânăstiri.
  • Omul frumos din România este acela care, cu discreţie, respinge toate încercările de schilodire a sufletului care vin asupra neamului nostru.
  • Aşa a fost la noi transfigurat urâtul. Am înfrumuseţat ceea ce nu se poate înfrumuseţa: hidosul.
  • Omul frumos tinde spre desăvârşire. Dacă nu poate vorbi împotriva urâtului, tace, dar în tăcerea lui e un refuz hristic a tot ceea ce înseamnă urât.
  • Nu avem voie să fim spectatori la ce ni se întâmplă.

Tags:

Pagini de şcoală

Madame Bovary

by D.Ralu Mi, ianuarie 26 2011 22:20

                                                       

   Gustave Flaubert prezinta in aceasta carte povestea tanarului absolvent la medicina - Charles Bovary , crescut sub tutela mamei, instalat la Tostes si insurat, tot prin grija acesteia , cu Heloise Dubuc -o vaduva de patruzeci si cinci de ani, (cu picioare reci); incepe sa isi exercite meseria de medic in sat. La ferma Bertaux o cunoaste pe Emma, fiica lui mos Rouault, la care Charles venise sa-i ingrijeasca piciorul ranit. In scurta vreme Heloise moare si Charles vede in Emma sotia pe care si-ar dori-o. Mos Rouault isi da consimtamantul si, odata cu venirea primaverii, cei doi se casatoresc, dupa care se instaleaza la Tostes, unde incep o viata monotona.

   

       Emma fusese crescuta la scoala de maici unde citise rugaciuni si numeroase romane sentimentale aduse de spalatoreasa care i-au dezvoltat o atitudine romantioasa pe care din nefericire realitatea nu i-o poate oferi. Dupa ce paraseste manastirea si se intoarce la ferma tatalui ei, ajunge sa se plictiseasca de viata fara surprize de la Bertaux si regreta ca a plecat de la maici. In acest timp il cunoaste pe Charles Bovary, si crede ca a gasit iubitul pe care il asteptase atata timp. Insa viata pe care o incepe la Tostes i se pare insuportabila si descopera ca pasiunea pe care o asteptase e departe de a se implini.

 

 

    Sesizeaza ca Charles nu e nici pe departe barbatul la care a visat, nu se pricepe

perfect la toate, nu o initiaza in ceea ce-si inchipuise despre viata. Un singur eveniment important: balul de la Vaubyessard, unde sunt invitati. Emma descopera aici cu exaltare o atmosfera si o lume pentru care se crede 

facuta. Amintirea balului si o tabachera gasita acolo ii vor umple apoi marea parte a gandurilor.

         Viata pe care o duce sfarseste prin a o imbolnavi si Charles ia hotarirea sa se mute in alta parte. Cand pornesc spre Yonville l’Abbaye, unde alesesera sa plece , Emma e insarcinata. Ii intampina cei care vor deveni obisnuitii casei lor: Homais, farmacistul(credincios progresului stiintific, vinde retete pe cont propriu), preotul Bournisien, vesnic angajat in discutii contradictorii cu Homais, doamna Lefrancois, vaduva, stapana hanului “Leul de aur”, Binet, dupa punctualitatea caruia isi puteau fixa ceasurile, si Leon Depuis, secretar la notariat cu care Emma isi descopera de la inceput o multime de afinitati.

        

       Viata Emmei devine o continua incercare de a smulge cat mai multa vreme tr aiului de pe atunci, pentru a fi cat mai indelung langa cel pe care il iubea. Insa pentru Rodolphe, Emma nu-i decat o amanta; cand ea ii propune sa fuga impreuna, el accepta doar formal si apoi o abandoneaza. In seara planuita pentru plecare, Emma primeste o scrisoare in care amantul ei ii “explica” de ce fuga lor este imposibila. Dupa o incercare de sinucidere, Emma se imbolnaveste si ramane saptamani intregi intinsa in pat. Charles o duce la Rouen, la un spectacol, convins ca o schimbare nu-i poate face decat bine; acolo il intalnesc pe Leon, in compania caruia ea va mai ramane cateva zile, obligatiile meseriei chemandu-l pe Charles inapoi la Yonville. Leon face tot ce-i sta in putinta sa redestepte in Emma vechile sentimente; slabita, crezand ca el ii poate oferi dragostea adevarata, ea nu-i poate rezista. Sub mii de pretexte ea va calatori apoi des la Rouen, facandu-si in urma cheltuielilor, datorii imense la domnul Lheureux, cel care-i “administreaza” avutul. 

Dupa ce Emma da nastere unei fetite pe care o va numi Berthe, relatia dintre ea si Leon incepe sa fie tot mai apropiata, ei petrecand mult timp impreuna, in lungi discutii ce vadesc aceeasi dorinta de a trai in alta lume decat cea pe care o au. Indragostit de ea, fara sa stie ca si ea ii impartaseste sentimentele, Leon se hotaraste sa plece la Aris. Dupa plecarea lui, ea cade intr-o apatie din care doar intalnirea cu Rodolphe Boulanger, la expozitia de toamna din Yonville o mai poate scoate. Acesta, un desavarsit seducator, inteligent si foarte bogat, decide s-o aiba pe Emma. Si o va avea. Coplesind familia doctorului cu atentii, ajunge un vizitator obisnuit al lor si intelege imediat ca are in fata o prada sigura. In timpul unei plimbari, Emma ii cedeaza si de atunci intalnirile lor vor fi centrul intregii sale existente.

          Relatia Emmei cu Leon se raceste treptat  iar in momentul cand ea ii cere disperata bani pentru datoriile facute si el nu-i poate da, ia hotarirea sa se sinucida. Inghite o doza de arsenic furata din spiteria lui Homais si isi da sufletul dupa o agonie cumplita. Curand Charles moare si el, asezat pe banca din gradina casei. 

 

Tags:

Pagini de şcoală

Templul de aur-Yukio Mishima

by Pitigoi-Georgiana Mi, ianuarie 26 2011 20:33

 

 

Yukio Mishima este numele public, pseudonimul lui Kimitake Hiraoka scriitor japonez cunoscut pentru scrierile sale (36 de volume incluzând romane, povestiri, eseuri, piese de teatru)și moartea din alt veac pe care și-a ales-o.  

E întotdeauna greu să judecăm un mare scriitor contemporan, iar dacă aparține unei alte civilizații, este și mai greu, căci intră în joc ori atracția exotismului, ori neîncrederea în același exotism. Șansele înțelegerii greșite sporesc atunci când elementele propriei  culturi și acelea ale Occidentului...se îngemănează în felurite proporții înăuntrul fiecărei opere, având efecte și reușite diferite,cum este si cazul lui Yukio Mishima.

Din punctual meu de vedere “Templul de aur” este poate cel mai bine realizat roman prin complexitatea construcției și a personajelor. Mishima a izbutit să dea o justificare verosimilă psihologică unui gest criminal,acela de incendiere a faimosului Pavilion de Aur al templului budist Rokuon-ji din Kyoto. Incendierea monumentului național ,fapt real, petrecut în iulie 1950 ,de către un ministrant budist suferind de tulburări psihice,  , a constituit însă numai punctul de plecare al romanului, pentru că Mishima a transfigurat artistic evenimentul, pentru a crea o lume care-și are propria realitate.

 

Romanul este confesiunea lui Mizoguchi un tânăr, bâlbâit, respins de toți cei din jurul său datorita acestor imperfectiuni.El este Fiul unui preot budist sărac .Printr-o cruda viziune, Yukio Mishima isi reflecta tendintele demonice (psihiatrii declarandu-l schizofrenic) prin personajul Mizoguchi, complexat de fizicul sau, si incapabil sa isi poata exprima ideile din cauza deficitului de vorbire, un tanar care gaseste imposibila calea de a-si face prieteni si chiar o iubita. Departe de aceste afectiuni umane, gaseste in Templul de Aur oglindirea vietii ideale. Templul de Aur reprezinta sanul unei femei, reprezinta un impediment in crearea unei relatii cu o prezenta feminine, ajungand, intr-un final sa reprezinte caracterul sau demonic.
. Atunci cand tatal sau se imbolnaveste este dus la acest templu,deloc impresionat de marea constructie de care tatal sau ii tot povestea inca decand era copil,intrebandu-se chiar daca “fru­museţea poate fi atît de lipsită de frumuseţe?”.Este deceptionat de ceea ce gasise dar  se gandeste ca asta ar putea fi doar o deghizare pentru as ascunde adevarata frumusete.Insa odata cu apropierea de acest templu frumusetea lui este din ce in ce mai vizibila. Mizoguchi incendiază templul la care fusese primit pentru a se iniția și a deveni preot, ca și tatăl său.Acest tanar calugar este un tanar debil fizic si cu un mare dezechilibru sufletesc ce declara la proces ca el a incendiat templul pentru ca devenise gelos pe frumusețea lui. Mishima imaginează lumea strâmbă a spiritului unui călugăr, Mizouguchi, traumatizat de imaginea mamei care făcea dragoste cu un bărbat în timp ce tatăl își dădea sufletul. Copilul, un Meursault transferat pe teritoriul japonez, este incapabil de orice tip de empatie față de cei ce-l înconjoară, sentimentele sale fiind cauterizate cu grijă. Ca ghid al soldaților americani ce vizitează Templul, participă chiar la o crimă oribilă, ucigând copilul unei gheișe sub privirile ocupantului, care îl răsplătește cu două cartușe de țigări Chesterfield. Isi descopera alter ego-ul piroman, si da foc Templului de Aur , crezand ca prin acest act Templul de Aur isi va atinge cu adevarat frumusetea apoteotica.  Imaginea Templului de aur se amestecă, într-o proiecție suprarealistă, cu viziunea puternic sexualizată a sânului unei femei conducând la gestul final al arderii din temelii a templului. Episodul are o însemnătate capitală pentru Mizouguchi, care, urmând sfaturile ologului sau prieten Kashiwagi și pe cele ale starețului Templului, ajunge la un moment de iluminare demonică, în care înțelege că singurul mod în care îl poate iubi pe Buddha este clipa în care îl ucide pe Buddha. Incendierea Templului de aur capătă astfel o valoare simbolică, se transformă într-un sacrificiu al frumuseții pe care omul modern, în absoluta lui alienare, nu o mai poate percepe corect. Pe langa faptul ca Templul de aur contine idei filosofice specifice, reprezinta si un catalog in care cele mai importante concepte din cultura Japoniei sunt explicate intr-un mod autentic, specific lui Yukio Mishima:budismul Zen, traditia, literatura, ukyo-e, ikebana – ecouri ale unei Japonii unice, in care onoarea si traditia reprezinta conceptele de baza.

 

 

Tags:

Pagini de şcoală

Mircea Eliade: Domnisoara Christina

by Glogoveanu Raluca Mi, ianuarie 26 2011 19:51

 

     Proza fantastica “Domnisoara Christina” incepe cu prezentarea unei mese de seara, moment in care facem cunostinta cu personajele povestirii: doamna Moscu, cele doua fiice ale sale Sanda si Simina, domnul Egor Paschievici, pictor, si domnul Nazarie professor universitar, venit pentru sapaturile de la Balanoaia. Tot in cadrul acestei cine ne este si introdusa si domnisoara Christina, sora doamnei Moscu, moarta cu 30 de ani in urma. Musafirii isi dau seama de atmosfera plina de mister in care este invaluita casa, simtind o prezenta ciudata, fantomatica ce le tulbura somnul. Odata cu vederea tabloului ce o reprezenta pe domnisoara Christina, oaspetii realizeaza ca prezenta mistica din casa si starile caudate ale doamnei Moscu se leaga de acea faptura enigmatic ace ii privea familiar din picture. Ei sunt intrigati, deasemea, si de comportamentul Siminei care le istoriseste basme incredibile, mintindu-i ca le stie de la doica sa, si care are o putere ciudata asupra tuturor in ciuda varstei fragede de numai noua ani. In pelegrinarile sale prin sat, domnul Nazarie afla povestea terifianta a domnisoarei Christina, ucisa in timpul unei razmerite chiar de iubitul ei . Afla cu groaza ca aceasta era o tanara foarte frumoasa, dar de o cruzime nemaintalnita, care ucidea pasarile cu mana goala sucindu-le gatul. Era o tanara care o luase pe calea destabalarii de la 16-17 ani, daruindu-se goal ape covor taranilor care veneau doi cate doi in iatacul ei. Ii chema spunandu-le ca vrea sa-si imparta averea , cu acte, numai sa nu o omoare, moment in care iubitul ei, vechilul, cuprins de gelozie a impuscat-o, dar sfarsind la randul ei ucis la venirea amatei. Intr-o noapte, Egor, isi viseaza un prieten mort intr-un accident stupid de strada, Radu Prajan, care-l avetizeaza ca este intr-o mare pimejdie. In acelasi visa pare si domnisoara Christina care-i vorbeste cu dragoste spunandu-I ce multi ii iubeste si ce mult l-a asteptat. Ii recita versuri din poezia “ Luceafarul” de Mihai Eminescu si il dezmiarda atingandu-i, mainile ei dandu-i o senzatie de caldura nefireasca, inumana. Egor isi da seama ca totul se petrece in vis, dar trezindu-se brusc isi aminteste fiecare amanunt al visului si simti mirosul puternic de violete pe care-l degaja trupul ei. Trezit, isi da seama de prezenta domnisoarei Christina si incearca sa o alunge spunand rugaciuni in gand, fiind constient de puterea pe care o exercita asupra lui, tinandu-l tintuit pe spate in pat, dar naluca paraseste camera nu inainte de a se apropia de el si a-l privi in ochi convingandul de prezenta ei si de faptul ca ea ii putea citi gandurile. Odata cu imbolnavirea Sandei, Egor , isi da seama ca intreaga familie se afla sub puterea domnisoarei Christina si hotaraste sa cheme un medic in ciuda impotrivirii fetei. Domnisoara Christina continua sa-i apara in vis si-l avertizeaza ca dragostea lui pentru Sanda este in zadar pentru ca ea nu va mai trai mult si-I arata, deasemenea, ca nu este singura entitate din casa, facandu-l sa simta o alta prezenta care aducea o teroare si mai rea si mai draceasca, dar care asculta de ordinele ei. Toate aceastea Egor nu le auzea din gura ei, ci ii patrundeau in minte fara stirea lui. Doctoral Panaitescu isi da seama de starea proasta a fetei si simte prezenta terifiant din casa, atat de terifianta incat se teme sa doarma singur in odaia pregatita pentru el, preferand sa doarma in camera domnului Nazarie. Egor ii marturiseste Siminei logodna lui cu Sanda in pivnita casei unde banuia ca fata se ascunsese. Sub petextul ca vrea sa-I duca mamei sale o sticla de boviz, Simina il atrage in pivnita. Cu cat se afundau mai adanc in intuneric, cu atat Egor se simtea cuprins de o febra ciudata si o teama imensa. Simina exercita o putere ciudata asupra, dar era calma si zambea ironic sfatuindu-l sa se intoarca daca ii este frica. Cuprins de frica se ruga de ea sa nu-l lase singur, dar ea cu un zambet superior il atinge incurajandu-l sa faca si el la fel. Egor cuprins de o frenezie ii saruta mainile, dar fata i-a cuprins gura, infigandu-si dintii in buzele lui, facandu-l sa simta o neinchipuita, cereasca si sfanta dezmierdare in carnea lui intreaga. Simtindu-I sangele copila ii porunceste sa-i sarute pantoful, ordin la care el se supune orbeste, ea il zgarie frenetic pe piep exprimandu-si parerea de rau ca nu dispune de un bici sa-i bata. La despartire il sfatuieste sa nu incuie usa cu cheia, pentru ca va primi vizita Domnisoarei.

Tags:

Pagini de şcoală

Fiodor M. Dostoievski: Crimă şi pedeapsă

by Pitigoi-Georgiana Mi, ianuarie 26 2011 19:50

 

Este un roman scris de autorul rus Fiodor Dostoevski. A fost publicat in ziarul numit “Mesagerul Rus”, aparand in 12 numere lunare si mai tarziu a fost publicat ca roman.

.Cand am inceput sa citesc cartea, asteptarile mele erau foarte mari si eram la un pas sa cad prada dezamagirii datorita felulul in care avansa povestea. Dezobisnuita fiind de prea multe detalii, de prea multe reluari si repovestiri prin intermediul altor personaje, am simtit o usoara senzatie de plictiseala in primele treizeci de pagini. Insa cand am patruns cu adevarat in paginile romanului, greu mi-a fost sa ma mai despart de el. Romanul prezintă drama lui Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea și jefuirea unei bătrâne cămătare, pentru a-și rezolva problemele financiare

Acesta isi etaleaza unele simtome de megalomania,considerandu-se o persoana inzestrata cu calitati deosebite, ce imparte oamenii in „obisnuiti” si „deosebiti”. Cei deosebiti sunt de talia lui Napoleon, Mahomed, etc, carora varsarea de sange le e permisa pentru ca se intampla cu un scop precis, oficial. Oamenii obisnuiti sunt restul, cei pe care varsarea de sange ii face criminali, nu conducatori. Raskolnikov le omoara pe cele doua femei pentru a transcende conditia lui de om obisnuit, considerandu-se alt Napoleon datorita faptului ca el nu a ucis un om, ci un principiu (principiul ca batrana nu era folositoare societatii, ba chiar era un paduche de care nu avea nimeni nevoie). Romanul portretizează realizarea treptată a infracțiunii lui Raskolnikov și dorința lui crescândă de a se confesa. Mai mult, tânărul încercă să își protejeze sora, pe Dunia, de admiratorii acesteia, dar și dragostea lui neașteptată pentru o tânără prostituată, Sonia Marmeladova, în dorința crescândă de a scăpa de remușcări și a se mântui prin ispășire.Pedeapsa pe care o indura nu e ocna ci delirul, boala care il cuprinde pe Raskolnikov dupa ce infaptuieste crima.

Constiinta care ii zapaceste simturile, insa nu parerea de rau ca a omorat doi oameni (pentru ca el nu se simte criminal) e cea care il arunca in disperare. Dupa propriile-i vorbe:„Cine are constiinta, sa sufere, daca devine constient de greseala lui. Asta-i va fi pedeapsa – in afara de ocna, bineinteles.”

Raskolnikov examinează barierele impuse și decide că un act imoral este justificat atunci când acesta conduce la un lucru extraordinar, la o amprentă a utilitarismului.

Mândria și intelectualismul său îl conduc spre disprețuirea restului umanității, ca și cum ar dori să perpetueze specia. În contrast cu aceasta, el se crede parte integrantă a unui grup de “super-oameni” și că în acest mod poate încălca legile morale în scopul atingerii unui scop măreț, ca acela al binelui utilitarist. Cu toate acestea, vina care îl macină după uciderea Alionei Ivanovna și a Lisavetei și starea continuă de leșin pe care o are de fiecare dată când îi sunt menționate păcatele, servesc drept dovadă că el nu este făcut din aceeași materie ca și adevărații super-oameni, asemenea lui Napoleon.Desi luand decizia sa se confeseze pe parcrsul romanului si isi accepta conditia sa mediocre,el ramane ferm convins ca uciderea femeii a fost justificata

Romanul rus ilustrează tema obținerii salvării prin suferință , o trăsătură des întâlnită în opera lui Dostoevski, în religia creștină considerându-se că suferința are efect purificator asupra spiritului uman, acordându-i șansa mântuirii.                                                    

Unul din personajele care întruchipează aceasta temă este Sonia, care, ajutată de credință, găsește energia necesară pentru a-l călăuzi și a-l susține pe Raskolnikov, în ciuda propriei suferințe. Cu toate că pare neîndurătoare, demonstrează o structură de caracter optimistă în sfera moralității creștine.

Pe langa trairile interioare ale tanarului criminal, firul actiunii ii are ca personaje principale ba pe Dunia si povestea ei cu Lujin, ingamfatul avocat care exact pentru motivele pe care le banuieste fratele ei, vrea sa se insoare cu ea, ba pe mititica Sonia, fiinta curata sufleteste obligata sa se prostitueze pentru a-si intretine familia, ba pe membrii familiei ei, pe Marmeladov, betivanul calcat de o trasura si pe sotia acestuia Katerina Ivanovna, bolnava de oftica.Absolut toate personajale din Crima si pedeapsa, incepand de la Marmeladov (primul cu care intra Raskolnikov in contact) si terminand cu Svidrigailov, au partea lor de faima si pe nici unul nu il nedreptateste in bogatia caracterizarii. 

Crima si pedeapsa e o carte despre mizerie, despre saracie, despre deznadejdea la care te aduc lipsurile materiale. Noroi, intuneric, murdarie, zdrente, darapanaturi, locuri inguste si bolnavicioase sunt decorurile in care se petrec intamplarile. Nici macar femeile, atat de frumoase cum le descrie autorul, nu salveaza aparentele si le lasa si pe ele in aceeasi mizerie. Mi-a parut rau ca povestea Soniei cu Rodion nu a ocupat mai multe file, pentru ca la un moment dat chiar simteam nevoia unei guri de liniste, insa tot e bine ca pana la urma s-a terminat cu bine.
Mult, multe mai sunt de spus, insa orice s-ar spune, nimic nu egaleaza cartea.In opinia mea,cartea prezinta iadul ,iadul in care nu ard trupuri ci cel in care sufletele delireaza,captate in jocul nebunesc al impulsurilor si necugetarilor.

 

Tags:

Pagini de şcoală