Regele Mihai I de România

by Amalia Istrate J, iunie 23 2011 12:36

 

http://www.familiaregala.ro/ro/ms-regele-mihai-i/

 

 

Mihai I, Rege al României, Principe al Romaniei, fost Principe de Hohenzollern (n. 25 octombrie 1921, Sinaia), cunoscut în perioada domniei tatălui său, Regele Carol al II-lea, ca Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, a fost suveran al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. Este stră-strănepot al reginei Victoria a Marii Britanii și văr de gradul trei al reginei Elisabeta a II-a. Mihai este una dintre ultimele figuri publice în viață din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Mihai a devenit pentru prima dată rege al României după moartea bunicului său Ferdinand, în urma renunțării la tron a lui Carol al II-lea din decembrie 1925. Detronat de tatăl său, după doar trei ani de domnie sub regență, a reprimit coroana un deceniu mai târziu, după abdicarea forţată a lui Carol al II-lea, domnind peste regimul progerman al mareșalului Ion Antonescu. Din 1941, regele Mihai a fost mareșal al Românie. La 10 mai 1941, de ziua națională a României, prin decret semnat de Ion Antonescu, regele Mihai a fost înălțat la gradul de mareșal, bastonul fiindu-i înmânat de conducătorul statului.

După colaborarea României cu Germania în al Doilea Război Mondial și după ce forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a organizat la 23 august 1944 arestarea lui Antonescu. S-a opus guvernelor prosovietice din anii 1945-1946. A fost constrâns să abdice la 30 decembrie 1947 și s-a stabilit la Versoix (Elveția). Revenirea sa în țară nu a fost permisă până în 1997.

 

Mihai s-a născut la Sinaia, fiu al Regelui Carol al II-lea și al prințesei Elena și nepot al Regelui Ferdinand I. Carol al II-lea a fugit împreună cu amanta sa Elena „Magda” Lupescu și a renunțat în 1925 la tron. În consecință, Mihai i-a succedat la tron regelui Ferdinand la moartea acestuia, survenită în iulie 1927.

 Domnia. Perioada interbelică

Deoarece Mihai avea doar 6 ani, o regenţă a fost formată din prinţul Nicolae, patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație. În 1930, în contextul crizei economice, Carol al II-lea s-a întors în țară împreună cu Elena Lupescu. Parlamentul l-a desemnat pe Carol rege iar pe Mihai drept urmaș la tron cu titlul de „Mare Voievod de Alba-Iulia”. În septembrie 1940, Carol al II-lea i-a acordat puteri discreționare generalului Ion Antonescu care i-a impus sa abdice in favoarea fiului sau. Mihai (în vârstă de 18 ani) a fost proclamat rege fără depunerea vreunui jurământ pe constituție (abrogată la acea dată) și fără votul de aprobare al parlamentului (suspendat, redeschis abia în 1946). În schimb, Mihai a fost încoronat cu Coroana de Oţel‎ și uns rege de Patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București imediat după abdicarea lui Carol al II-lea, la 6 septembrie, 1940. Astfel, Mihai a domnit a doua oară doar „prin grația lui Dumnezeu”, ca rege absolut, de drept divin, nu și constituțional. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline, numit „Conducător”.

Regele Mihai I, în calitate de mareșal și comandant suprem al armatei române, a fost decorat prin jurnalul Consiliului de Miniștri din 8 noiembrie 1941 cu toate cele trei clase ale Ordinului Mihai Viteazul, fiind singurul deținător în această situație, alături de mareșalul Ion Antonescu.

Întoarcerea armelor contra Germaniei naziste

În august 1944, pe măsură ce armatele Uniunii Sovietice se apropiau de frontiera estică a României, Mihai s-a alăturat politicienilor favorabili Aliaților, care îi includea pe comuniști. La 23 august 1944 Mihai l-a destituit și l-a arestat pe Antonescu. În aceeași noapte, noul prim-ministru, generalul locotenent Constantin Sănătescu, l-a încredințat pe Antonescu comuniștilor, care l-au predat sovieticilor la 1 septembrie 1944 Într-un apel radiodifuzat către națiune și armată, Mihai a proclamat loialitatea României față de Aliați, a acceptat un pretins armistițiu oferit de aceștia, a ordonat încetarea focului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei.[13] Acestea, însă, nu au împiedicat o ocupație sovietică, rapidă, nici capturarea de către URSS a circa 130.000 de militari români, duși ulterior în prizonierat în Uniunea Sovietică, unde mulți au pierit în lagăre de muncă forțată. Armistițiul cu Aliații a fost semnat trei săptămâni mai târziu, la 12 septembrie 1944, „în termeni impuși aproape în întregime de Uniunea Sovietică”[14], ca o consecință, între altele, și a faptului că aceasta își desfășurase forțele armate pe tot teritoriul României. În această situație, unii au considerat lovitura de stat drept „capitulare”[15], o „predare”[14][16] „necondiționată”[17] în fața sovieticilor și a aliaților lor. Regele Mihai a evitat soarta unui alt fost aliat german, prințul Kiril, regentul Bulgariei, executat de sovietici în 1945, și a fost ultimul monarh din spatele Cortinei de fier care să-și piardă tronul. Actul de la 23 August 1944 se estimează a fi scurtat Al Doilea Război Mondial cu șase luni, salvând sute de mii de vieți omenești. Totodată, aceasta a oferit armatei române posibilitatea de a elibera nordul Transilvaniei de sub ocupația ungară. La sfârșitul războiului, regele Mihai a fost decorat de președintele SUA Harry S. Truman cu Legiunea de Merit în cel mai înalt grad (Comandant Șef). Mihai a mai fost decorat și de Iosif V. Stalin cu Ordinul Victoria cu diamante, „pentru actul curajos al cotiturei hotărâte a politicei României spre ruptura cu Germania hitleristă și alierea cu Națiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei”, potrivit descrierii oficiale a decorației. Liderul comunist albanez Enver Hodja considera că Mihai ar fi fost decorat cu Ordinul Victoria datorită capitulării sale în fața sovieticilor, într-o situație în care nu putea face altceva.

Unii susțin că lovitura de stat a făcut posibil avansul mai rapid al trupelor lui Stalin în România şi în Europa, în detrimentul trupelor Aliaţilor occidentali. Alții văd în absența de-a lungul anilor a unor invitații pentru Mihai la majoritatea festivităților din Occident dedicate Zilei Victoriei în cel De-al Doilea Război Mondial, o condamnare tacită a loviturii sale de stat. Mihai nu a fost invitat la cea de-a 60-a aniversare a Zilei Victoriei de vreun stat vestic; a fost invitat doar la serbările din Rusia și la anumite comemorări din Cehia și Slovacia.

La 6 martie 1945, la presiunile ocupantului sovietic, Mihai a acceptat un guvern prosovietic dominat de Partidul Comunist Român, prim-ministru fiind numit Petru Groza. Sub regimul comunist, Mihai a funcționat ca simplu șef de stat fără autoritate.

Între august 1945 și ianuarie 1946, Mihai a încercat fără succes - prin ceea ce s-a numit mai târziu „greva regală” - să se opună guvernului comunist al lui Petru Groza, refuzând să-i semneze decretele. La presiuni sovietice, britanice și americane, regele Mihai a renunțat în cele din urmă la opoziția sa față de guvernul comunist, încetând să-i mai ceară demisia.

Nu i-a amnistiat pe Ion Antonescu sau pe liderii opoziției, victime ale proceselor politice comuniste, deoarece, potrivit unei interpretări, constituția îl împiedica să facă aceasta fără contrasemnătura ministrului comunist de justiție. Alte surse, precum memoriile mătușii regelui, principesa Ileana de Habsburg, citându-l pe fostul membru în biroul politic executiv al PCR, spion sovietic, ministru al apărării naționale și presupus amant al Ilenei, Emil Bodnăraş, afirmă că, dacă regele ar fi refuzat să semneze sentințele de condamnare la moarte a deținuților politici condamnați pentru „crime de război”, guvernul comunist i-ar fi susținut decizia: „Păi, dacă regele decide să nu semneze sentinţa la moarte, vă promit că îi vom sprijini punctul de vedere.” Principesa Ileana se îndoia că regele ar fi fost de acord să semneze un document neconstituțional, precum o sentință la moarte, emisă de tribunale politice neconstituționale: „Știţi prea bine (...) că regele nu va semna niciodată de bună voie un astfel de document neconstituțional. Dacă o va face, vi-l va pune în brațe și guvernul dumneavoastră va purta vina în faţa întregii națiuni. Cu siguranță că nu vă doriţi acest handicap adiţional în acest moment!” Ultimul coleg de celulă al celei mai importante victime comuniste, Iuliu Maniu, liderul opoziției anticomuniste și președinte al PNŢ, partidul câștigător în alegerile generale din 1946, fraudate de comuniști, a mărturisit procurorilor comuniști că Maniu l-ar fi înjurat pe Mihai din spatele gratiilor închisorii politice în care a decedat, pentru că nu făcuse nimic în apărarea țărăniștilor, în ciuda multor servicii aduse de aceștia monarhiei.

Abdicarea

Casa regală de Hohenzollern-
-Sigmaringen
Kingdom of Romania - Big CoA.svg
Carol I
Regina soție
   Regina Elisabeta
Copii
   Principesa Maria
Ferdinand
Regina soție
   Regina Maria
Copii
   Prințul Carol
   Prințul Nicolae
   Principesa Elisabeta
   Principesa Maria
   Principesa Ileana
   Prințul Mircea
Carol al II-lea
Regina soție
   Regina Elena
Copii
   Prințul Mihai
Mihai I
Regina soție
   Regina Ana
Copii
   Principesa Margareta
   Principesa Elena
   Principesa Irina
   Principesa Sofia
   Principesa Maria

Elisabeta a II-a, ocazie cu care a cunoscut-o pe prințesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soție. Regele Mihai „nu a vrut să se întoarcă, dar personalități americane și britanice [prezente la nunta regală] l-au încurajat să o facă”, conform unor „cercuri regaliste românești” citate de Washington Post. Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care „se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că «mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos»”. Potrivit propriei sale relatări, regele Mihai nu a avut astfel de intenții de a nu reveni acasă.

După întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. Comuniștii au anunțat abolirea monarhiei și instaurarea unei republici populare și au transmis la radio înregistrarea proclamației regelui despre propria sa abdicare. În ședința extraordinară din 30 decembrie 1947 a cabinetului, Petru Groza a declarat următoarele: Doamnă și domnilor miniștri, vreau să vă comunic că actul acesta s-a făcut prin buna învoială. Regele a constatat – așa cum este scris aici – că instituția monarhiei era o piedică serioasă în calea desvoltării poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei, fără zguduiri – cum poate inamicii noștri ar fi dorit. Ca să utilizez o expresie a reginei-mame, poporul a făcut azi un divorț și decent, și elegant de monarhie. Prin urmare, și actul acesta este la fel cu celelalte acte din istoria guvernării noastre. Vreau să se știe pretutindeni – și aceasta este foarte important – că lucrul acesta s-a făcut cu cumințenie, la timpul său. Noi mergem înainte pe drumul nostru, cu minimum de zguduiri la maximum de foloase. Vom îngriji ca fostul rege să plece liniștit, așa cum se cuvine, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproș pentru acela care, înțelegând glasul vremurilor, s-a retras”. La 3 ianuarie 1948, Mihai a fost silit să părăsească țara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România și Ileana de Habsburg, care, potrivit ziarului The New York Times, au colaborat atât de strâns cu rușii, încât au devenit cunoscute drept «mătușile roșii» ale Regelui.

Există câteva relatări asupra motivelor abdicării lui Mihai. Potrivit acestuia, prim-ministrul comunist Petru Groza l-ar fi amenințat cu un pistol şi cu şantajul că urma să execute 1.000 de deținuți studenți dacă nu abdică.[39] Într-un interviu din 2007 pentru New York Times, Mihai rememorează evenimentele: A fost șantaj. Mi-au spus "Dacă nu semnezi imediat, suntem obligați - de ce obligați, nu știu - să ucidem peste 1.000 de studenți pe care-i aveau în pușcărie. Potrivit revistei Time, guvernul comunist ar fi amenințat cu arestări ulterioare a mii de oameni, nu cu unele anterioare, și că apoi va scufunda țara în sânge, dacă Mihai nu abdică. Pe de altă parte, potrivit unor articole din Jurnalul Național, din care unul citează arhivele Securității român, abdicarea regelui Mihai ar fi fost rodul negocierilor sale cu guvernul comunist, nu al vreunui șantaj, negocieri în urma cărora i s-a permis să plece din țară însoțit de bunurile solicitate și de o parte din suita regală. Potrivit cărții Special Tasks: The Memoirs of an Unwanted Witness -- A Soviet Spymaster, autobiografice a fostului șef al serviciului de spionaj sovietic NKVD, generalul maior Pavel Sudoplatov, ministrul adjunct de externe sovietic Andrei Vâşinski ar fi purtat personal negocieri cu regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic. Referitor la episodul controversat al amenințării cu pistolul de către prim-ministrul de atunci, Petru Groza, regina-mamă Elena ar fi declarat, conform arhivei fiicei lui Petru Groza, că acesta s-ar fi comportat cu familia regală „mai bine ca un părinte”, iar că la 30 decembrie 1947, ziua abdicării, „poporul a făcut un divorț - și decent și elegant - de monarhie”.

Potrivit liderului comunist albanez Enver Hodja, care rememorează conversațiile avute cu liderii comuniști români privind abdicarea regelui, Mihai ar fi fost amenințat de către liderul PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej cu un pistol și nu de Petru Groza, pentru a determina abdicarea. Regele ar fi fost apoi lăsat să plece din țară însoțit de câteva persoane din anturaj și, după cum confirmă liderul sovietic Nikita Hrușciov, rememorând confesiunile făcute de Dej, cu orice bunuri dorite, inclusiv cu rubine și aur. Hodja nu menționează în cartea sa vreun șantaj comunist cu vreo execuție, dar afirmă că liderii comuniști români l-ar fi amenințat pe Mihai cu trupele lor armate loiale, care încercuiseră palatul regal și trupele acestuia, loiale lui Mihai.

Potrivit unei relatări din revista Time, la începutul lui 1948 ar fi existat negocieri între Regele Mihai și guvernul comunist privind recuperarea unei părți din averea lăsată în România, ceea ce ar fi întârziat denunțarea abdicării drept ilegală.

Există rapoarte conform cărora autoritățile comuniste române, obediente față de Stalin, i-au permis regelui Mihai să scoată din România 42 de tablouri valoroase din proprietatea Coroanei României în noiembrie 1947, „pentru a pleca mai repede din ţară”. Unele dintre aceste tablouri au fost, se pare, vândute prin intermediul faimosului negustor de artă Daniel Wildenstein. Unul dintre tablourile aparținând Coroanei României, despre care se presupune că ar fi fost scoase din țară de rege în noiembrie 1947, a revenit în patrimoniul național în 2004 ca donație făcută de John Kreuger, fostul soţ al fiicei regelui Mihai, Principesa Irina. În 2005, prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că acuzațiile aduse regelui Mihai de a fi scos din țară tablouri ale Coroanei sunt „mai mult decât îndoielnice” și că guvernul român nu are nici o dovadă a unor astfel de acţiuni ale regelui Mihai, susţinând că, pentru perioada anterioară anului 1949, guvernul nu are o evidență a lucrărilor de artă preluate din fostele reşedințe regale. Potrivit unor istorici, există, totuşi, atari evidențe oficiale, începând cu aprilie 1948, una fiind chiar publicată în Monitorul oficial din iunie 1948.

Potrivit biografiei autorizate Michael of Romania: The King and the Country (2005), semnată de Ivor Porter[53], un prieten al familiei regale, care citează din jurnalul intim al reginei-mamă Elena, familia regală a scos din țară tablouri cu ocazia vizitei acesteia din noiembrie 1947 la Londra, prilejuită de căsătoria viitoarei regine Elisabeta a II-a. Potrivit aceluiași jurnal, două din aceste tablouri, semnate de El Greco, au fost vândute în 1976. Totuși, mulți alți editorialiști neagă acest cadou comunist făcut regelui și consideră aceste acuzații drept propagandă comunistă antimonarhistă.

Potrivit unor documente de arhivă, recent declasificate, ale ministerului britanic de externe, Foreign Office, când regele Mihai a părăsit România, valorile sale financiare se ridicau la 500.000 franci elvețieni. Acestea ar fi fost, se pare, primite de la guvernul comunist, conform transcrierilor sovietice recent declasificat ale convorbirilor oficiale dintre Stalin și prim-ministrul român Petru Groza. Regele Mihai a negat în repetate rânduri în trecut că guvernul comunist i-ar fi permis să ia cu sine în exil vreo valoare financiară sau bunuri de valoare în afară de patru automobile personale, încărcate în două vagoane de tren. În timpul vizitei ulterioare la New York din martie 1948, Mihai și-a permis să meargă la cumpărături pe Fifth Avenue, artera comercială cea mai scumpă din lume. De asemenea, lui Mihai i-a plăcut atât de mult avionul în care a survolat Statuia Libertății, încât s-a gândit că l-ar putea cumpăra.

În ianuarie 1948, Mihai a început să se autointituleze prinț de Hohenzollern, folosind pentru prima dată în loc de rege un titlu retras familiei regale române de casa de Hohenzollern din Germania în timpul primului război mondial, recunoscând prin aceasta că la acea dată nu mai era regele României. Totuși, în cele din urmă, în martie 1948, Mihai își denunța abdicarea ca fiind smulsă cu forța și ilegală. Revista americană "Time" susține că lui Mihai i-au trebuit peste două luni pentru a denunța abdicarea, deoarece negociase cu comuniştii recuperarea unor proprietăți din România, în ciuda unui articol anterior cum că Bucureștii i-ar fi permis să scoată din țară numai 3.000 de dolari americani, patru automobile și o decorație cu diamante și rubine, acordată de către Stalin. De atunci, Mihai se semnează ca "Regele Mihai de România".

Unii monarhişti români, pentru care Mihai e rege doar de drept divin, nu şi constituţional, deoarece nu a jurat pe constituţie și nu a fost investit în funcție de parlament în a doua domnie, consideră abdicarea lui din 1947 drept nulă, argumentând că aceasta a fost un act pur constituțional, nu religios, care nu îl poate decădea dintr-o poziție în care a fost pus de Dumnezeu. Aceiași monarhişti susţin că, în calitate de rege absolut, neconstituțional, de drept divin, Mihai reprezintă singur și pe deplin statul român şi că, în consecinţă, el poate dispune după cum doreşte de proprietățile statului, inclusiv de tablourile Coroanei, care-i aparţin şi de al căror „furt” a fost acuzat.

Cu toate că s-au lansat diverse ipoteze conform cărora regele Mihai ar fi plecat cu averi mari din țară, relatările despre viața sa din exil dovedesc faptul că acesta a trebuit să-si câstige existenta prin propria-i munca si nu a dus nicidecum un trai luxos pe baza vreunei averi cu care ar fi părăsit România.

 Viața după pierderea tronului

În iunie 1948 s-a căsătorit cu prințesa Ana de Bourbon-Parma, cunoscută și sub numele de regina Ana a României, cu care are cinci fiice. Autoritățile române comuniste i-au retras cetățenia română în acelasi an. Până la sfârsitul anului 1948, cei doi locuiesc la Vila Sparta lângă Florența, locuința reginei-mamă Elena, iar din 1949 la Lausanne, unde se naște prima fiică, principesa Margareta. Tot la Lausanne se nasc principesele Elena, în 1951, și Irina, în 1953.

Între timp, familia se stabilește în Marea Britanie, unde va locui timp de șase ani, până în 1956, la Bramshill House în Hampshire și la Ayot St-Lawrence, în Hertfordshire. Pentru a-și câștiga existența, Regele si Regina au înființat o fermă de pui și au construit un mic atelier de tâmplărie

Regele a păstrat încă de atunci legătura cu evenimentele din țară, primind săptămânal rapoarte, analize și noutăți de la generalul Lazăr, pe care îl vedea in fiecare săptămână la Londra. De asemenea, familia a păstrat contacte stranse cu familia regală britanică, în special cu regina Elisabeta a II-a și cu principesa Marina, ducesă de Kent.

Regele, Regina si principesele s-au întors în Elveția în 1956, după o scurtă sedere de trei luni la Vila Sparta.Regele Mihai semnase un contract cu compania aeriană Lear Jets and Co, la Geneva. Familia s-a instalat la Versoix, un mic oraș de pe malul lacului Geneva, la câțiva kilometri de orasul Geneva.Aici au locuit peste patruzeci și cinci de ani și tot aici se află, pentru moment, casa familiei. Principesa Sofia s-a nascut la Atena, în 1957, iar principesa Maria la Copenhaga, în 1964.

În anul 1958 Regele a oprit colaborarea cu Lear, iar un an mai tarziu, în 1959, a înființat o companie de electronică și de mecanisme automate numita Metravel. Compania a funcționat bine până in 1964, producând elemente pentru calea ferată și sisteme de alarmă și vânzând avioane de ocazie.Dar, dupa cinci ani, presiunea concurenței devenise prea mare, asa că Regele si cei doi asociati au decis sa vândă compania. Regele a urmat, de asemenea, cursuri de broker la Bursa din Wall Street.

A patronat fără succese notabile Comitetul Național Român, un grup care avea drept scop apărarea intereselor românești în Occident, prezentat uneori ca guvern român în exil, dar căruia democrațiile occidentale nu i-au recunoscut niciodată acest caracter.

În 1992, la trei ani după revoluția Română din 1989 prin care a fost înlăturat guvernul comunist, noul guvern român i-a permis regelui Mihai să revină în țară pentru a participa la prăznuirea Paştelui. Regele a fost întâmpinat de populație cu o simpatie deosebită. În Bucureşti, peste un milion de persoane au ieşit în stradă pentru a-l vedea. Popularitatea regelui a îngrijorat guvernul preşedintelui Ion Iliescu, regelui interzicându-i-se accesul în România pentru următorii cinci ani. În 1997, după înfrângerea electorală a lui Iliescu de către preşedintele Emil Constantinescu, România i-a reactivat regelui Mihai cetăţenia română și i-a permis să îşi reviziteze propria ţară.

Regele Mihai locuiește actualmente preponderent în Elveția la Aubonne și în perioade mai scurte în România, fie la castelul său de la Săvârșin din județul Arad, fie la palatul Elisabeta din București, pus la dispoziția sa prin decizie parlamentară.

Copiii regelui Mihai:

  • Margareta (Margareta de România-Duda) (născută în 1949)
  • Elena (Helen Nixon McAteer) (născută în 1950)
  • Irina (născută în 1953)
  • Sofia (născută în 1957)
  • Maria (născută în 1964).

Atât Elena cât și Irina au fii și fiice. Sofia, a cărei căsătorie nu a fost aprobată de tatăl ei, are o fiică.

Potrivit legii salice de succesiune, cu valabilitate în ultima constituție democratică a regatului România, cea din 1923, la moartea regelui Mihai (presupunând că nu mai are băieţi), în absența schimbării constituției, care ar necesita restaurarea monarhiei, succesiunea revine familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, șeful acesteia, prințul Karl Friedrich de Hohenzollern, aflându-se pe prima poziție în ordinea de succesiune. (Vezi și Ordinea de succesiune la tronul României.)

La 30 decembrie 2007, într-o ceremonie privată, Mihai a promulgat noul statut al casei regale, intitulat Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, un act nedemocratic, cu însemnatate eminamente simbolică, în absența aprobării Parlamentului, în comparație cu Legea vechiului Statut din 1884, pe care încearcă să îl înlocuiască, act prin care a desemnat-o pe principesa Margareta drept moștenitoare a tronului cu titlurile de Principesa Moștenitoare a României și de Custode al Coroanei României. Cu aceeași ocazie, Mihai a cerut parlamentului ca, în cazul în care națiunea română și parlamentul României vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunțe la aplicarea legii salice de succesiune.

La 10 mai 2011, pe fondul unor procese în Germania referitoare la fostul nume de Hohezollern-Veringen al ginerelui său, Radu, dar si a temerii, conform unora, privind eventuale pretenții ale Hohenzollernilor germani la șefia Casei Regale române, Mihai a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în "al (a) României" și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară.

Poziții politice

 

Mihai nu a încurajat dezvoltarea mișcării monarhiste în România, iar partidele regaliste au avut un impact prea slab asupra țării postcomuniste. El a considerat că o restaurare a monarhiei în România poate avea loc doar ca urmare a dorinței poporului român. „Dacă oamenii vor să mă întorc înapoi, mă voi întoarce înapoi” a declarat în 1990. Dar, a spus în continuare, „românii au suferit destul să li se impună și au dreptul de a fi consultați în ceea ce le privește viitorul.” Monarhiștii români se spune că ar fi oferit tronul României ASR prinţului Charles de Wales, dar că acesta ar fi refuzat. Oferta ar putea fi interpretată drept rezultat al deziluziei monarhiştilor români atât față de moștenitoarea regelui, principesa Margareta, cât şi față de soțul ei, din moment ce Mihai nu a renunțat la speranța, pentru el sau familia sa, de a reveni pe tron: Se încearcă totuşi să facem ca oamenii să înţeleagă ce a fost monarhia la noi, ce ar putea eventual face. Potrivit unui sondaj de opinie din 2007 realizat la comanda Casei Regale, doar 14% dintre români ar fi de acord cu reinstaurarea monarhiei. Un sondaj de opinie din 2008 estimează proporția românilor în favoarea monarhiei la 16%. Surprinzător, un alt sondaj on-line din 2011 estimează ca 4/5 din utilizatorii de internet ar fi de-acord cu o eventuală revenire la forma monarhică de guvernământ.

Mihai a întreprins vizite cvasi-diplomatice în numele României postcomuniste. În 1997 a vizitat în cadrul unui tur Europa de vest, făcând lobby pentru admiterea României în NATO și Uniunea Europeană, fiind primit de șefi de stat și oficiali guvernamentali.

În decembrie 2003, în numele unui tabloid de mică importanță, Mihai a înmânat premiul Omul anului 2003 prim-ministrului de atunci Adrian Năstase, lider al partidului PSD. Unii monarhiști au privit gestul lui Mihai drept o încălcare a tradiției neutralității politice a monarhiei, cât și ca un compromis cu foștii săi duşmani ex-comunişti din motive financiare, în timp ce majoritatea comentatorilor politici au considerat gestul ca o noua abdicare.

Personalitate și interese personale

Mihai a avut dintotdeauna o reputaţie de taciturn. I-a spus odată bunicii sale: Am învățat să nu spun ce simt și să le zâmbesc celor pe care-i urăsc cel mai mult.

Înainte de a o cunoaște pe viitoarea sa soție, Ana de Bourbon-Parma, Mihai a avut o legătură amoroasă, între altele, și cu o grecoaică, Dodo Chrisolegos, protejată a liderei PCR Ana Pauker. Unii susțin că a fost posibilă influențarea politică a regelui Mihai prin această legătură.

Regele Mihai este pasionat de automobile, în special de jeepuri militar. Mihai e pasionat şi de avioane, lucrând ca pilot de curse comerciale în exil. Mihai este interesat și de genealogia regală și aristocratică, oferindu-și în 1998 patronajul onorific, împreună cu regele Juan Carlos I al Spaniei, republicării celebrului Almanah de la Gotha.

La 10 mai 2007, regele Mihai a primit premiul Hanno R. Ellenbogen, o distincție acordată anual de Prague Society unei persoane publice care a contribuit la înțelegerea și cooperarea internațională. Laureații anteriori ai premiului sunt Vaclav Havel, fost preşedinte al Cehoslovaciei (1990-1992) şi Republicii Cehe (1992-2003), Lordul Robertson, fost secretar general al NATO (1999-2004), Madeleine Albright, fost secretar de stat al SUA (1997-2001), maestrul Vladimir Ashkenazy și regizorul Miloš Forman. Din 8 aprilie 2008, regele Mihai e membru de onoare al Academiei Române.

 

 Titluri, ranguri și onoruri

  • 25 octombrie 1921–28 decembrie 1925: Alteţa Sa Regală Mihai, Principe al României, Principe de Hohenzollern
  • 28 decembrie 1925–20 iulie 1927: Alteţa Sa Regală Mihai, Principe Moștenitor al României, Principe de Hohenzollern
  • 20 iulie 1927–7 iunie 1930: Majestatea Sa Regele României
  • 7 iunie 1930–6 septembrie 1940: Alteţa Sa Regală Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, Principe al României, Principe de Hohenzollern
  • 6 septembrie 1940–30 decembrie 1947: Majestatea Sa Mihai I, Regele Românilor
  • 30 decembrie 1947– 10 mai, 2011: Majestatea Sa Mihai I, Rege al României, Principe de Hohenzollern
  • 10 mai 2011-prezent: Majestatea Sa Mihai I, Rege al României

În perioada domniei sale, rangul și titlul complet era: Majestatea Sa Mihai I, prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României, Mare Voievod de Alba Iulia, Principe al României, Principe de Hohenzollern.

  • Legiunea de Onoare a armatei americane în grad de Comandant Șef (în engleză Chief Commander of the Legion of Merit)
  • Ordinul Victoria al URSS

 

 

 (sursa: wikipedia) 

 

Tags:

Personalităţi, exemple, modele

Lista lecturilor pentru clasa a XII-a

by Amalia Istrate D, iunie 19 2011 19:29

 

PERIOADA INTERBELICĂ: POEZIA

 

Se vor studia minimum 4 texte de bază + *2 texte

Pentru poezia interbelică, se vor alege texte din opera următorilor autori:

George BacoviaPlumb, Lacustră,

Tudor Arghezi Testament, Psalmi, Flori de mucigai

 Lucian Blaga – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, Gorunul, Paradis în destrămare

Ion BarbuRiga Crypto şi Lapona Enigel, Oul Dogmatic, Joc secund (Din ceas dedus...)

 

Studiu de caz: Fronda în literatura interbelică

Pentru realizarea studiului de caz se pot folosi:

- texte poetice, fragmente de proză contestatară, manifeste literare aparţinând unor autori precum: Tristan Tzara, Geo Bogza, Ion Vinea, Ilarie Voronca, Eugen Ionescu (Nu), N. Steinhard (În genul… tinerilor) ş.a.;

- antologii recomandate: Antologia literaturii române de avangardă de Saşa Pană; Poezia românească de avangardă de Gabriela Duda; Avangarda literară românească de Marin Mincu; Avangarda artistică a secolului XX de Mario de Michelli etc.

 

Curente culturale / literare: modernism vs. Tradiţionalism

Pentru realizarea unei prezentări sintetice a acestei teme se pot folosi:

- texte din poeţii studiaţi sau din opera altor poeţi interbelici: Al. Philippide, B. Fundoianu, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Aron Cotruş ş.a.;

- fragmente din texte de doctrină sau studii legate de temă aparţinând unor istorici, ideologi,eseişti, filozofi, critici şi istorici literari interbelici sau contemporani: E. Lovinescu (Istoria civilizaţiei române moderne, Istoria literaturii române contemporane), Ştefan Zeletin (Neoliberalismul), G. Călinescu (Tipul firesc de roman), Pompiliu Constantinescu (Tradiţionalism sau modernism?), N. Iorga (Literatura pe care o cere vremea, Tradiţie şi inovaţie în artă), Nichifor Crainic (Sensul tradiţiei), Lucian Blaga (Revolta fondului nostru nelatin), Z. Ornea (Tradiţionalism şi modernitate în deceniul al treilea), Ov. S. Crohmălniceanu
(Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I), D. Micu (Gândirea şi gândirismul), Adrian Marino (Modern, modernism, modernitate), Nicolae Manolescu, Despre poezie, Matei Călinescu (Conceptul modern de poezie, Cinci feţe ale modernităţii), Gh. Crăciun, Aisbergul poeziei moderne,
Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernităţii ş.a.

 

Curente culturale / literare: orientări avangardiste (prezentare sintetică a avangardei, cu accent pe specificul avangardei româneşti)

Pentru realizarea unei prezentări sintetice a acestei teme se pot folosi:

- texte literare şi manifeste avangardiste aparţinând unor autori precum: Tristan Tzara, Geo Bogza, Ion Vinea, Ilarie Voronca ş.a.;

antologii recomandate: Antologia literaturii române de avangardă de Saşa Pană; Poezia românească de avangardă de Gabriela Duda; Avangarda literară românească de Marin Mincu; Avangarda artistică a secolului XX de Mario de Michelli etc.;

- studii dedicate temei (de exemplu, Ion Pop, Avangarda în literatura română; Adrian Marino, Dicţionar de idei literare – cap. Avangarda etc.).

 

Studiu de caz: Diversitate tematică, stilistică şi de viziune în poezia interbelică

Pentru realizarea studiului de caz se pot folosi:

- selecţii din texte literare ale poeţilor interbelici studiaţi;

- istorii literare, eseuri şi studii dedicate temei (de exemplu, Ov. S. Crohmălniceanu, op. cit.; N. Manolescu, op. cit.; Mircea Scarlat, Istoria poeziei româneşti, vol. III; etc.).

 

Dezbatere:  Identitate culturală în context european

Pentru realizarea dezbaterii, se pot folosi surse precum:

- texte aparţinând unor autori precum: E. Lovinescu (Istoria civilizaţiei române moderne), G. Călinescu (cap. Specificul naţional din Istoria literaturii române de la origini până în prezent), Camil Petrescu (Sufletul naţional), Mihail Ralea (Europeism şi tradiţionalism), Liviu Rebreanu (Specificul naţional, postulat al diferenţierii), Petre Pandrea (Specific naţional şi moment istoric), Emil Cioran (Schimbarea la faţă a României), Mircea Vulcănescu (Dimensiunea religioasă a existenţei), Lucian Blaga (Spaţiul mioritic), Mircea Eliade (articole legate de temă din vol. Profetism românesc, 1990), Constantin Noica (Sentimentul românesc al fiinţei), Mircea Martin (G. Călinescu şi complexele literaturii române), Adrian Marino (Pentru Europa), Sorin Alexandrescu (Paradoxul român), Ioana Pârvulescu (Întoarcere în Bucureştiul interbelic) sau autori străini care au scris despre România interbelică (Paul Morand, Bucureşti) ş.a.;

- antologii recomandate: Dreptul la memorie (vol. III-IV), de Iordan Chimet; Atitudini şi polemici în presa literară interbelică (Universitatea din Bucureşti, 1984) etc.;

- CD-uri despre Bucureştiul interbelic, albume de epocă, albume de artă etc.

 

 

PERIOADA POSTBELICĂ

Studiu de caz: Literatura aservită ideologiei comuniste

Pentru realizarea studiului de caz, se pot folosi:

- selecţii din texte literare ilustrative aparţinând unor autori precum: A. Toma, Dan Deşliu, Mihai Beniuc, Victor Tulbure ş.a.;

- antologii recomandate: Poezia unei religii politice de Eugen Negrici; Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii de Marin Niţescu etc.

- studii: Eugen Negrici, Literatura română sub comunism; Sanda Codoş, Literatura între revoluţie şi reacţiune; Ana Selejan, Trădarea intelectualilor, Reeducare şi prigoană; Alexandru Muşina, Sinapse etc.

Texte de bază: 2 romane (1 roman scris în perioada 1960-1980 şi 1 roman scris după 1980, cu focalizare diferită: tematică, tipologică etc.), 1 piesă de teatru şi 4 poezii (poeziile selectate pot aparţine unor autori postbelici reprezentativi, din una sau mai multe generaţii afirmate în această perioadă: de ex., generaţia războiului, generaţia ’60, generaţia ’70, generaţia ’80) + *2 poezii.

 

Pentru alegerea romanelor, puteţi recurge la texte din opera unor autori precum: Marin Preda, Alexandru Ivasiuc, Augustin Buzura, Nicolae Breban, Ştefan Bănulescu, Fănuş Neagu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Sorin Titel, I. D. Sârbu, Gabriela Adameşteanu, Mircea Nedelciu, Mircea Cărtărescu, Ioan Groşan, Gheorghe Crăciun ş.a.

 

Pentru alegerea piesei de teatru, puteţi să vă orientaţi spre texte aparţinând unor autori precum: Marin Sorescu, Teodor Mazilu, Eugen Ionescu, Matei Vişniec ş.a.
Pentru alegerea poeziilor, veţi putea folosi texte din opera unor autori precum: Ştefan Augustin Doinaş, Radu Stanca, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Gellu Naum, Gherasim Luca, A. E. Baconski, Nichita Stănescu,
Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Mircea Dinescu, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Alexandru Muşina, Simona Popescu ş.a.

Studiu de caz: Tipuri de roman în perioada postbelică

Pentru realizarea studiului de caz se pot folosi:

- trimiteri la romane postbelice studiate pe parcursul liceului;

- istorii literare, eseuri şi studii dedicate temei (de exemplu: N. Manolescu, Literatura română postbelică, vol. II, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, vol. II şi III; Eugen Simion, Scriitori români de azi; Eugen Negrici, Literatura română sub comunism, vol. I etc.).

 

Curente culturale / literare: Postmodernismul

Pentru realizarea unei prezentări sintetice a acestei teme se pot folosi:

- trimiteri la texte literare de poezie, proză sau dramaturgie aparţinând unor scriitori din generaţiile ’80, ’90, 2000;

- studii teoretice despre postmodernism: de exemplu, Postmodernismul românesc de Mircea Cărtărescu; Postmodernism. Din istoria unei „bătălii“ culturale de Ion Bogdan-Lefter; Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu nouă de Radu G. Ţeposu; Trafic de frontieră. Proza generaţiei ’80; Ochiul bifurcat, limba saşie de Adrian Oţoiu; Literatură şi subversivitate. Descriere şi naraţiune în proza postmodernă românească de Carmen Muşat; Direcţia ’80 în poezia română de Andrei Bodiu etc.;

- antologii recomandate: Caiete critice, nr. 1-2, 1986 (volum dedicat postmodernismului); Competiţia continuă. Generaţia ’80 în texte teoretice de G. Crăciun; Antologia poeziei generaţiei ’80 de Alexandru Muşina; Caiete critice, nr. 2-3, 2005 (volum dedicat generaţiei 2000); Poezia română actuală (vol. I-III) de Marin Mincu etc.

 

*Studiu de caz. Se va alege una dintre următoarele două teme propuse: (1) Dinamica unor specii: jurnalul, memoriile - apariţii editoriale după 1990, (2) Tendinţe în literatura română actuală Pentru realizarea studiului de caz Dinamica unor specii: jurnalul, memoriile – apariţii editoriale după 1990 se pot folosi:

memorii şi jurnale scrise de autori precum: Mihail Sebastian, Mircea Eliade, N. Steinhardt, I. D. Sârbu, Ion Ioanid, Radu Petrescu, Alice Voinescu, Jeni Acerian, Monica Lovinescu, Ioana Em. Petrescu, Mircea Cărtărescu ş.a.;

eseuri şi studii dedicate temei (de exemplu: Ficţiunea jurnalului intim de Eugen Simion, Literatura română în postceauşism, vol. I, de Dan C. Mihăilescu etc.).
Pentru realizarea studiului de caz Tendinţe în literatura română actuală se pot folosi trimiteri la texte din literatura actuală care să reflecte unele fenomene precum: „bătălii“ între generaţii şi între curente literare, revizuiri critice, mutaţii diverse în câmpul literar şi cultural etc.

 

*Studiu de caz: Forme ale istoriei şi criticii literare

Pentru realizarea studiului de caz se pot folosi:

texte care să ilustreze specii precum: istoria literară, monografia, eseul, studiul critic, cronica literară, recenzia etc. ;

autori recomandaţi: Titu Maiorescu, E. Lovinescu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Mihail Ralea, Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Paul Cornea, Ov. S. Crohmălniceanu, Eugen Negrici, Mihai Zamfir, Mircea Martin, Mircea Zaciu, Ion Pop, Radu G. Ţeposu, Ion Bogdan Lefter ş.a. Numărul minim de texte de bază care vor fi studiate în clasa a XII-a este următorul: 8 texte de poezie, 2 romane şi 1 piesă de teatru. Se vor realiza, de asemenea, 3 studii de caz, 3 prezentări ale unor curente culturale / literare şi 1 dezbatere. La specializarea filologie, se vor studia în plus  *4 texte de poezie şi se vor realiza încă *3 studii de caz.

 

Notă. Pe parcursul liceului, elevii vor studia cel puţin un text aparţinând următorilor autori: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu.

 

 

 

 

Lista minimală a operelor literare pe care trebuie să le citească un elev de liceu pentru a trece onorabil examenul de bacalaureat:

 

Mihail KogălniceanuIntroducţie la ,,Dacia literară”, articolul-program al romantismului românesc (critică şi teorie literară)

Costache NegruzziAlexandru Lăpuşneanul (nuvelă romantică, istorică, psihologică)

Mihai Eminescu – Scrisoarea I, Glossa, Odă (în metru antic), Luceafărul (poem epic, poezie lirică, lirism subiectiv/ obiectiv)

Ion Creangă Povestea lui Harap-Alb (basm cult)

I.L. Caragiale - O scrisoare pierdută (comedie/ dramaturgie)

Titu Maiorescu O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, În contra direcţiei de astăzi în cultura română (teoria formelor  fără fond), Poeziile d/lui Eminescu, Comediile d/lui Caragiale (critică/ teorie literară)

Ioan SlaviciMara (roman tradiţional, obiectiv); Moara cu noroc (nuvelă realistă, psihologică)

George Bacovia - Plumb, Lacustră, Decor (poezie simbolistă)

Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, Gorunul, Paradis în destrămare (poezie modernă, perioada interbelică)

Tudor Arghezi - Testament, Psalmi, Flori de mucigai (poezie modernă, perioada interbelică)

Ion Barbu - Riga Crypto şi Lapona Enigel, Oul Dogmatic, Joc secund (Din ceas dedus...) (poezie modernă, perioada interbelică)

 Mihail SadoveanuBaltagul (roman tradiţional, obiectiv)

 Liviu RebreanuIon (roman modern obiectiv, interbelic)

 Camil PetrescuUltima noapte de dragoste, întâia noapte de război (roman modern subiectiv, literatura experienţei, perioada interbelică)

 Mircea EliadeLa Ţigănci (nuvelă fantastică), Maitreyi (roman modern subiectiv, literatura experienţei, perioada interbelică)

 George Călinescu Enigma Otiliei (roman balzacian, realist, perioada interbelică)

 Eugen LovinescuModernism, Teoria imitaţiei şi teoria sincronismului, cenaclul şi revista Sburătorul, Istoria literaturii române contemporane (critică/ teorie literară, perioada interbelică, Modernism vs. tradiţionalism)

 Nichifor CrainicRevista Gândirea, Tradiţionalismul ortodoxist (teorie literară, modernism vs. tradiţionalism)

 Ion PillatAci sosi pe vremuri (poezie tradiţionalistă, perioada interbelică )

 Vasile Voiculescu – În grădina Ghetsemani (poezie tradiţionalistă, perioada interbelică)

 Ilarie VoroncaUlise (poezie avangardistă, perioada interbelică)

 Marin PredaMoromeţii (vol. I, II) (roman postbelic obiectiv;  Cel mai iubit dintre pământeni (roman subiectiv postbelic)

 Nichita StănescuLeoaică tânără, iubirea; În dulcele stil Clasic, Către Galateea, 11 Elegii (poezie neomodernistă, perioada postbelică)

 Marin SorescuIona (dramă modernă, parabolică, de idei, perioada postbelică)

 Mircea CărtărescuREM (nuvelă postmodernistă, perioada postbelica); Poema chiuvetei, Garofiţa, O motocicletă parcată sub stele (poezie postmodernistă, perioada postbelica)

 

 

 

Tags:

Lecturi de (ne)voie

Verticalitatea umanităţii.

by Ioana Popa. S, iunie 18 2011 20:56

 

 

vorbim despre oameni

la orice pas

la orice întindere a mâinii

dar ei, pur şi simplu, nu sunt .

 

vorbim despre oameni

/seara , târziu /

când ei deja au dispărut

de pe alei , de pe bănci

din vise , din poveşti .

 

vorbim despre oameni

pentru că au ochi , gură

suflet

şi cu siguranţă organe care se vor distruge definitiv,

cândva .

 

vorbim despre oameni

atunci când  dorm , când iubesc

când uită să moară

când cercetează şi învaţă pe alţii ceea ce ei nu au învăţat

când plâng sau zâmbesc .

 

vorbim doar despre oameni

pentru că pe ei îi cunoaştem cel mai puţin .

 

Tags:

Pagini de şcoală

Listă de lecturi pentru clasa a X-a

by Amalia Istrate S, iunie 18 2011 19:14

 

   

 

  1. Lectura prozei narative: înţelegere şi interpretare
    Proză scurtă:

- Povestirea: Mihail Sadoveanu - Hanu’ Ancuţei (ex. Fântâna dintre plopi; Cealaltă Ancuţă)

- Basmul cult: Ion CreangăPovestea lui Harap-Alb

- Nuvelaistorică: Costache NegruzziAlexandru Lăpuşneanul*

- fantastică: Mircea EliadeLa Ţigănci*

    - realistă: Ioan SlaviciMoara cu noroc*

        

Roman - 3 texte, reprezentative pentru aspectele esenţiale ale genului şi ale evoluţiei acestuia: acţiune şi personaje; perspectivă narativă; tehnici narative, stil, expresivitate.

-         roman tradiţional: Ioan SlaviciMara; Mihail SadoveanuBaltagul*

-         roman realist (balzacian): George CălinescuEnigma Otiliei*

-         roman modern obiectiv interbelic: Liviu RebreanuIon*; Pădurea spânzuraţilor

-         roman modern subiectiv interbelic (al experienţei): Camil PetrescuUltima noapte de dragoste, întâia noapte de război*; Mircea Eliade - Maitreyi

-         roman postbelic obiectiv: Marin PredaMoromeţii (vol I şi II)*

• Evoluţia prozei în literatura română: repere istorice şi actualitate.

 

  1. Lectura poeziei
    • Se vor studia minimum 6 texte poetice, care să ilustreze aspecte specifice şi diferite ale genului şi ale evoluţiei acestuia: poezie epică, poezie lirică; instanţele comunicării în textele poetice; sugestie şi ambiguitate; diversitate prozodică etc.

-         Mihai Eminescu: Sara pe deal, Floare albastră, Lacul, Dorinţa, Scrisoarea I, ciclul Scrisorilor (I – V), Luceafărul, Odă (în metru antic), Glossa* 

-         Alexandru Macedonski: Noaptea de noiemvrie; Noaptea de decemvrie; Rondelul rozelor de august*, Rondelul rozelor ce mor* 

-         George Bacovia: Volumul Plumb (Plumb*, Lacustră*)

-         Lucian Blaga: volumele Poemele luminii (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii*), Laudă somnului

-         Tudor Arghezi: volumele Cuvinte potrivite (Testament*, Psalmi*); Cărticica de seară, Flori de mucigai

-         Ion Barbu: Riga Crypto şi lapona Enigel*, Oul dogmatic, Joc secund (Din ceas dedus...)*

-         Ion Pillat: Aci sosi pe vremuri...*

-         Nichita Stănescu: volumele O viziune a sentimentelor (Leoaică tânără, iubirea*), În dulcele stil clasic (În dulcele stil clasic*)

-         Ştefan Augustin Doinaş: Mistreţul cu colţi de argint

-         Radu Stanca: Banală

-         Mircea Dinescu: volumul Moartea citeşte ziarul

-         Mircea Cărtărescu: volumul Totul (Poema chiuvetei*, Garofiţa)
• Evoluţia poeziei în literatura română: repere istorice şi actualitate.

1.2. Confruntarea cu receptarea de către ceilalţi a textelor literare

A. Discutarea textului literar
• Argumentarea interpretărilor şi a judecăţilor de valoare

B. Utilizarea judecăţilor de valoare ale criticii literare

• Recenzia / cronica literară; eseul / studiul critic

C. **Receptări diferite ale aceleiaşi opere literare de-a lungul timpului

• **Dosarul critic
• **Evoluţia criticii literare în cultura română: repere istorice şi actualitate
Studiul textelor critice se va face prin raportare la operele literare la care se referă acestea.

-         Titu Maiorescu – articole: În contra direcţiei de astăzi în cultura română (a.k.a. teoria formelor fără fond)*; Beţia de cuvinte; Neologismele; O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867*; Poeziile d-lui Eminescu; Comediile d-lui Caragiale

-         George Călinescu - referinţe critice*; Istoria lieraturii române de la origini până în prezent

-         Eugen Lovinescu – Modernism*; cenaclul şi revista Sburătorul*; teoria imitaţiei şi teoria sincronismului*; Istoria literaturii române contemporane

-         Tudor Vianu: Dubla intenţie a limbajului şi problema stilului

-         Eugen Simion: Scriitori români de azi (vol. I, III)

-         Nicolae Manolescu: Arca lui Noe

-         Mircea Cărtărescu: Postmodernismul românesc

 

2. Literatură şi alte arte
2.1. Textul dramatic şi arta spectacolului

• Lectura unui text dramatic / a două texte dramatice (*CD de tip A şi **CD de tip B) şi familiarizarea elevilor cu arta spectacolului. În acest scop, profesorii pot să vizioneze împreună cu elevii spectacole de teatru, pot folosi înregistrări video ale unor spectacole sau înregistrări audio ale unor dramatizări radiofonice, fotografii din spectacole sau pot realiza împreună cu elevii dramatizări ale piesei citite, astfel încât aceştia să înţeleagă elementele specifice artei spectacolului şi relaţia dintre textul dramatic şi punerea lui în scenă.
• Cronica de spectacol, discutată în relaţie cu textul dramatic şi punerea în scenă a acestuia.

-         Comedia: I. L. Caragiale - O scrisoare pierdută*

-         Drama: Camil PetrescuJocul ielelor*
• Evoluţia dramaturgiei (creaţie dramatică şi spectacol) în cultura română: repere istorice şi actualitate.

 

Notă: Operele marcate cu * sunt obligatorii. Celelalte sunt însă necesare în evoluţia normală a oricărui elev de liceu care doreşte să înţeleagă evoluţia fenomenului literar românesc.

 

 ________________________________________________________________________

Listă de lecturi pentru clasa a X 2011.doc (41.00 kb)

 

 

Tags:

Lecturi de (ne)voie

Ernest Hemingway: Batranul si Marea

by Pitigoi-Georgiana Mi, iunie 15 2011 21:43

 

"Un om poate fi nimicit, dar nu înfrânt."

 

Romanul spune trista poveste a unui batran pescar cubanez sarac ce se imprieteneste cu un copil. Mereu baiatul il insotea pe  batran pe mare, dar nu aveau succes in prinderea pestilor.Parintii tanarului ii interzic sa mai continue sa mearga pe mare impreuna cu batranul pescar si sa-si incerce norocul pe o alta barca.Insa acesta era foarte apropiat de pescar si aceasta veste l-a intristat foarte mult.Atunci batranul pleaca de unul singur. Asteptand momentul potrivit, deodata un peste ii musca din momeala. Dupa cum barca era trasa in larg, trebuia sa fi fost un peste mare,iar batranul crede ca se poate imbogati. De cate ori acesta incearca saa-l aduca la suprafata si sa-l omoare, pestele scapa mereu in adancuri. Timp indelungat s-a luptat batranul cu pestele. Se raneste, mainile ii sangereaza, umarul lui de asemenea,din cauza frecarii coardei. Pestele il tragea tot mai departe de tarm, pana cand acesta oboseste. Se ridica la suprafata, si pescarul il vede - era un peste-sabie urias. Batranul fericit il ia si ii strapunge inima. Realizeaza ca e mult prea mare ca sa intre in barca. Barca reuseste totusi sa inainteze cu toata greutatea pe care o tragea. Pescarul bucuros imaginandu-si cati bani ar putea lua pe el, este atacat de rechini. Omoara cativa dar fiind prea multi reusesc sa-i devoreze pestele.Ajungand in port, batranul obosit realizeaza, ca din uriasul sau peste nu mai ramasese decat capul si cateva resturi de schelet. Si batranul pescar ajunge si mai sarac si mai suparat decat fusese.

 

Plecam în cautarea fericirii cam în felul acestui batran care cauta un peste mare; o situatie buna, o munca bine platita; pentru altii poate fi familia, copiii; pentru altii, succesul, onoarea, banii. Asta este viata…important nu este daca vei lua mult sau putin peste ci ce ai putea sa iei in barca ta in asa fel incat sa pastrez pana la sosire.Cartea reprezinta o capodopera tocmai prin universalitatea mesajului transmis, prin emotia prin care acest mesaj este transmis. O lectura uimitoare, plina de pilde si de implicare, de dedicatie si de candoare. 

 

 

 _____________________________________________________________________

Ernest Hemingway - The Old Man and the Sea.pdf (275.50 kb)

Ernest Hemingway - The Old Man and the Sea.epub (83.71 kb)

 

 

Tags:

Pagini de şcoală

John Fowles-Colectionarul

by Pitigoi-Georgiana Mi, iunie 15 2011 21:19

 

"Colectionarul" reprezinta romanul de debut al scriitorului britanic John Fowles si are ca personaj principal pe Frederick Cleg, un tanar orfan care face o pasiune pentru Miranda, o tanara blonda studenta la Arte Frumoase. Pasiunea tanarului pentru Miranda ajunge obsesiva si, vazand cu nu poate stabili cu ea nicio legatura emotionala, o rapeste.. Momentul ce declanseaza actiunea romanului este un urias castig la loto, care il propulseaza pe Fred in lumea pe care pana acum doar a privit-o cu invidie. Dragostea sa pentru Miranda, pana acum intangibila, are acum posibilitatea de a se implini, iar banii isi gasesc utilitatea in achizitionarea locului perfect in care sa se materializeze un plan ce pare absurd.

  Naratorul homodiegetic reuseste sa surprinda  perfect starea febrila a personajului, anxietatea si emotiile acestuia, conturand cu deosebita precizie intensitatea fiecarei emotii .Firul epic este relatat cursiv, relatat cu dibacie, si o atentie deosebita acordata elocventei si cadentei. Personajele sunt calde, independente, clar expuse si delimitate, insa cu usoare dereglari emotionale, vizibile la nivelul textului prin nevroza relatarii.

  Cartea este o lectura extraordinar de captivanta, o carte citita pe nerasuflate, cu un subiect intrigant si care m-a surprins intr-un mod placut.

 

   Citate reprezentative:

"Cu toţii dorim lucruri pe care nu le putem obţine. Faptul că acceptăm această situaţie dovedeşte că suntem oameni maturi, inteligenţi. Încercăm toţi să luăm din viaţă ce putem. Şi dacă în cea mai mare parte a vieţii n-am avut nimic, ne luăm revanşa atunci când se iveşte ocazia."

"Toţi colecţionarii gândesc la fel. Instinctul moral dispare. În cele din urmă, obiectul posedă posesorul."

 

Tags:

Pagini de şcoală

Subtitrări The Island

by Vlad Emanuel Ma, iunie 14 2011 20:21

Tags:

Traduttore = traditore?!

The Island

by Vlad Emanuel Ma, iunie 14 2011 19:56

Undeva, într-un laborator subteran secret situat în deşertul american, o echipa de cercetători şi doctori clonează vedetele şi oamenii bogaţi în scopul de a le oferi organe pentru transplant în cazul îmbolnăvirii. Clonelor, în momentul în care erau aduse la viaţă, li se spunea ca pământul a fost contaminat şi că ei au supravieţuit fiind aduse într-un loc sigur. Când era nevoie să se utilizeze o clonă în scopul recoltării organelor acestora, li se spunea că au câştigat o loterie şi vor pleca pe Insula.

Lincoln Six-Echo (Ewan McGregor) si Jordan Two-Delta (Scarlett Johansson) se afla printre sutele de rezidenti a unei institutii sub control la mijlocul secolului 21. La fel ca toti locuitorii acestui mediu controlat cu atentie, tot ce se refera la vietile lor de zi cu zi este monitorizat, chipurile spre binele lor. Singura cale de iesire – si speranta pe care o impartasesc cu totii- este sa fie alesi sa mearga in „Insula” – ultimul loc necontaminat din lume dupa un dezastru ecologic care, dupa cum s-a anuntat, a luat vietile tuturor de pe planeta … mai putin a lor.

Afectat de curand de cosmaruri inexplicabile, Lincoln este nelinistit si incepe sa puna la indoiala din ce in ce mai mult restrictiile asupra vietii lui. Dar nu este pregatit pentru adevar, atunci cand curiozitatea sa din ce in ce mai mare duce la descoperirea teribila ca tot ce stia despre existenta lui este o minciuna, ca Insula este o farsa cruda …si ca el, Jordan si toti cei pe care ii cunosc sunt de fapt mai valorosi morti decat vii.

Dupa ce evadeaza, Lincoln si Jordan pleaca cu trenul spre Los Angeles in incercare de a-si cauta sponsorii. Insa cu mercenarii Institutului pe urmele lor nu este o treaba usoara. Lincoln reuseste sa-si intalneasca sponsorul insa acesta il tradeaza insa este omorat si Lincoln reuseste sa-i ia identitatea foarte usor.

Dupa asta Lincoln se intoarce la institut chipurile sa-si creeze o noua clona insa acesta intra in complexul pricipal si dupa o lupta cu garzile si cu cel care conduce Institutul Dr. Merrick( Sean Bean) reuseste sa distruga sistemul ce controla holograma ce ii insela pe cei din Institut. Dupa aceasta clonele reusesc sa scape din complex si ies la suprafata. Lincoln este vazut la sfarsit cu Jordan pe nava din visul sau pe care el a construit-o pana la urma numita "Renovatio" (Renastere).

Este un film cu impact asupra celor care il vad eu zic ca merita vizionat si de asemenea ne da o idee cum va fi viitorul in care dorinta omului de a trai vesnic inseamna distrugere unei alte vietii care a fost crescuta din sangele si corpul tau.

Trailer-ul este aici:

http://www.youtube.com/watch?v=vrQZSco77Pg

http://www.youtube.com/watch?v=zIfVwTGAJBM&feature=related

Tags:

Film is a mosaic of time

Twilight

by Bianca Jardel Ma, iunie 14 2011 19:02

 

Amurg (engleză: Twilight) este un film romantic despre vampiri american apărut în anul 2008 bazat pe romanul lui Stephenie Meyer care poartă acelaşi nume de Amurg. În rolul principal sunt Bella Swan (Kristen Stewart),o fată de 17 ani şi Edward Cullen (Robert Pattinson),prietenul acesteia care de fapt este un vampir de 108 ani. Premiera filmului a avut loc pe 21 noiembrie 2008,şi a încasat peste 392 de milioane dollari in toată lumea.A fost lansat pe DVD pe 21 martie,2009 şi a devenit cel mai cumpărat DVD al anului. După aceasta cu acelaşi succes in 2009 au fost filmate următoarele două filme dupa romanele cu acelaşi nume Luna Nouă şi Eclipsa.

O fată de 17 ani Isabella Swan(poreclită ”Bella”) se mută in Forks,un mic oraş din Washington,pentru a trăi cu tatăl său Charlie,dupa ce mama ei se recăsătoreşte cu un jucător de baseball Phil Dwyer. Ea se împrieteneşte repede cu mulţi dintre studenţii noii sale şcoli,dar are un anume interes pentru copii doctorului Cullen,in deosebi pentru Edward Cullen. La lecţia de biologie în prima sa zi de şcoală stă intr-o banca cu misteriosul Edward,care nu pare a fi pre încîntat de aceasta,după parerea Bellei.Însa cu timpul acesta incepe să vorbească cu ea.Peste cîteva zile Bella aproape să fie zdrobită in curtea şcolii de o maşină condusă de unul dintre colegii de clasă Tyler Crowley,dar este salvată momentan de Edward care se apropie de ea cu o viteză uimitoare şi opri cu mîna maşina,fără pagube pentru dînsul sau Bella.Desigur Bella a dorit să afle cum a făcut asta însă acesta ăi explica că este din cauza adrenalinei şi începe să o evite.

După ceva cercetări Bella află că Edward este de fapt un vampir,deşi se hrăneşte doar cu sînge de animale.Cu timpul,ei se îndrăgostesc şi Edward îi face Bellei cunoştinţă cu familia sa:Carlisle,Esme,Alice,Jasper,Rosalie şi Emmett. După ceva timp Bella se duce cu familia Cullen să joace baseball şi se întîlnesc cu nişte vampiri nomazi:James,Victoria şi Laurent,care propun să joace cu toţii,însă cînd James îşi dă seama ca Bella e om şi vede cum Cullenii o apără,decise să o omoare pentru distracţie.Cullenii îşi riscă vieţile pentru a o proteja,însă James o ademeneşte intr-un studio cu oglinzi spunîndui că o ţine ostatică pe mama ei.Acolo încearcă să o omoare îi o muşca de mînă,dar Cullenii ajung taman la timp şi îl nimicesc,iar Edward îi suge veninul din Bella,după care o duc la spital. După ce ea îşi revenise,Edward o duse acasă şi peste cîteva zile are loc balul de la şcoala unde Bella îi spune lui Edward că ar dori să devină vampir,însă acesta refuză să o facă vampir Filmul se sfîrşeşte cu Victoria privindu-i dintr-un copac.

"TWILIGHT" a răvăşit box-office-ul american. Un adevărat fenomen în SUA, filmul a pus ţara pe jar şi a condus degajat box-office-ul, înregistrând în urma week-end-ului 21- 23 noiembrie 2008 încasări de peste 70.5 milioane de dolari. Cu peste 30 de milioane de dolari încasaţi doar în ziua premierei, producţia Summit Entertainment s-a clasat pe locul trei în clasamentul celor mai bine vândute bilete de cinema online din istorie, imediat după "Star Wars: Episodul III - Răzbunarea Sith" şi "Cavalerul Negru/ The Dark Knight". Printre filmele cărora a trebuit să le ţină piept s-au numărat "Quantum of Solace - Partea lui de consolare", "Madagascar 2" şi "Bolt", producţii care au pierdut lupta pentru deţinerea supremaţiei box office-ului american. "Twilight/ Amurg" este un thriller a cărui regie este semnată de Catherine Hardwicke, devenind astfel cel mai de succes film regizat de către o femeie din istoria cinematografiei.

Trailer-ul este aici:http://www.youtube.com/watch?v=edLB6YWZ-R4

Tags:

Film is a mosaic of time

Subtitrare Stargate The Movie (1994)

by Vlad Emanuel L, iunie 13 2011 22:01

Tags:

Traduttore = traditore?!