Concursului Humanitas în licee - Regulament

by Amalia Istrate Mi, septembrie 28 2011 14:59
 

Regulamentul de organizare şi desfăşurare a Concursului Humanitas în licee.
Un concurs de cultură generală.

Prima etapă va avea loc pe 1 octombrie, la ora 10:00, în toată ţara.

ORGANIZATORI

Concursul este organizat de Grupul Humanitas împreună cu cele 22 de licee înscrise în competiţie până la 1 iulie 2011, menţionate în Anexa 1. Din partea editurii, concursul este coordonat de Mihaela Coman, email: pr.multimedia@humanitas.ro, telefon: 0724 330 476, iar din partea liceelor înscrise, de profesorii coordonatori menţionaţi şi ei în Anexa 1.

PARTICIPANŢI

În competiţie s-au înscris 22 de licee (din 32 de licee invitate), din 10 oraşe (4 licee din Bucureşti şi câte două din fiecare dintre oraşele: Alba Iulia, Braşov, Cluj-Napoca, Galaţi, Oradea, Piatra Neamţ, Ploieşti, Râmnicu Vâlcea, Sibiu).

COMPONENŢA ECHIPELOR

Echipele înscrise în concurs sunt formate din câte trei elevi.

Echipele îşi pot schimba componenţa pe durata concursului, dar acest lucru va trebui anunţat cel mai târziu la o săptămână după încheierea etapei precedente.

Astfel, dacă pentru cea de-a doua etapă, Darwinismul, profesorii coordonatori decid să înlocuiască un membru al echipei sau pe toţi, ei vor trebui să trimită componenţa noii echipe cel mai târziu pe 8 octombrie, deoarece prima etapă se va încheia pe 1 octombrie. Şi tot aşa, pentru fiecare etapă în parte.

DESFĂŞURAREA CONCURSULUI

1. Locul desfăşurării competiţiei

Concursul va fi cu public şi se va desfăşura în săli cu peste 100 de locuri ale liceelor participante. Fiecare liceu va gazdui câte două etape de concurs.

Pentru prima etapă, care va avea loc pe 1 octombrie, liceul gazdă din fiecare oraş va fi ales în ordine alfabetică.

Astfel, în Alba Iulia, de exemplu, unde cele două licee participante sunt Colegiului Naţional “Horia, Cloşca şi Crişan“ şi Colegiului Economic “D.P. Marţian“, prima etapă va avea loc într-una dintre sălile Colegiului Naţional  “Horia, Cloşca şi Crişan“.

Pentru primele patru etape, rolul de gazdă va reveni alternativ celor două licee.

Finala, cea de-a cincea etapă, va avea loc la Bucureşti.

 

2. Publicul

Echipele pot fi însoţite de susţinători (colegi, părinţi, prieteni) veniţi la invitaţia concurenţilor şi a profesorilor coordonatori.

3. Etapele concursului

Concursul Humanitas între licee are cinci etape. Toate liceele vor participa la primele patru etape.

La cea de-a cincea etapă, finala, vor participa doar două licee, cele care au acumulat cel mai mare număr de puncte pe durata primelor patru etape.

Fiecare etapă are o temă: Secolul 19, Darwinismul, Grecia antică, Naşterea universului, Istoria românilor.

Prima etapă va avea loc pe 1 octombrie 2011, la ora 10:00. Următoarele patru se vor desfăşura până în iunie 2012, datele exacte urmând să fie anunţate până pe 1 octombrie.

4. Bibliografie

Cărţile Humanitas necesare pregătirii fiecărei etape vor fi oferite fiecărei echipe la finalul fiecărei etape de concurs.

Lista completă a cărţilor din bibliografie poate fi găsită în Anexa 3.

5. Întrebări şi jurizare

Vor fi puse câte 12 întrebări din fiecare temă şi câte o întrebare din Codul bunelor maniere şi Dicţionar al greşelilor de limbă, fiecărei echipe în parte, pe rând. Întrebările vor fi adresate tuturor membrilor echipei, aceştia se vor putea consulta înainte de a raspunde. Pentru a raspunde, elevii au un timp de gândire de 15 secunde.
Moderatorul primeşte de la editură întrebările şi răspunsurile într-un plic sigilat, care va fi deschis în faţa concurenţilor, a profesorilor coordonatori şi a publicului.
Fiecare dintre cele 12 întrebări are un punctaj maxim de 2 puncte, care se primeşte dacă concurenţii dau răspunsul corect după citirea primei jumătăţi a întrebării. Dacă răspunsul corect este dat după lectura întregii întrebări, concurenţii primesc un punct.
La finalul fiecărei etape se face un clasament bazat pe punctajul obţinut de fiecare echipă.

La finalul fiecărei etape, punctajele tuturor liceelor vor fi publicate pe site-ul concursului, http://humanitasconcurs.wordpress.com/

Primele două echipe, cele care vor acumula cel mai mare număr de puncte după primele patru etape, ajung în finală.

ALTE PRECIZĂRI

Concursul poate fi întrerupt doar în caz de forţă majoră sau printr-o decizie a organizatorilor.
Participarea la acest concurs certifică acceptarea şi conformarea la prezentul regulament a tuturor participanţilor (concurenţi, public, moderatori, organizatori).

Regulamentul este obligatoriu pentru toţi participanţii la concurs. Organizatorii au dreptul de a modifica sau schimba regulamentul, cu anunţarea în prealabil a participanţilor.

Anexa 1. Componenţa echipelor participante la prima etapă, profesori coordonatori şi moderatori

ALBA IULIA

echipa Colegiului Naţional “Horia, Cloşca şi Crişan“
• Ana Drella
• Paula Muntean
• Laura Tătar Sabău
profesor coordonator Mioara Cerbu


echipa Colegiului Economic “D.P. Marţian“

• Valentina Selagea
• Georgiana Petcu
• Alina Crişan
profesor coordonator Adina Ghiuşan
moderator Klara Băieş, librar, Librăria Humanitas, Alba Iulia

…………………………………………………………………………………………………………….

BRAŞOV
echipa Colegiului Naţional “Dr. Ioan Meşotă“
• Raluca Andreea Turcu

• Oana Comărniceanu
• David Orţan
profesor coordonator Ion Dumitraşcu
echipa Colegiul Naţional “Andrei Şaguna“
• Ioana-Teodora Chiva
• Miruna Buta
• Andreea Dogar
profesor coordonator Ştefania Ciobanu
moderator Florin Ifrim, librar, Librăria OKIAN, Braşov

……………………………………………………………………………………………………….

CLUJ
echipa Colegiului Naţional “Emil Racoviţă“

• Ana Zastulka
• Anda Suciu
• Carina Vermesan
profesor coordonator Monica Columban


echipa Liceul Teoretic “Nicolae Bălcescu“

• Anamaria Alexandra Mihăilă
• Anca Mădălina Dinea
• Sorina Diana Moise
profesor coordonator Nicolae Berindeiu
moderator Laura Man, librar, Librăria Humanitas “Nicolae Steinhardt”, Cluj

………………………………………………………………..

GALAȚI


echipa Colegiului Naţional “Vasile Alecsandri“

• Luiza Cucu – clasa a X-a
• Bristena Mantu – clasa a X-a
• Iulia Grigoriu – clasa a X-a
• Sînziana Săndică – clasa a X-a, rezervă
• Alexandru Buruiană – clasa a X-a, rezervă
profesor coordonator Daniela Nistor


echipa Colegiul Naţional “Costache Negri“

• Sorina Iancu-clasa a XII-a
• Bogdan Voiculescu – clasa a X-a
• Irina Bălan – clasa a XI-a
• Simona-Andra Dogaru – clasa a X-a, rezervă
• Cosmin Filipoiu – clasa a X-a, rezervă
• Bianca Aionoaiei – clasa a X-a, rezervă
profesor coordonator Cristina Ciobanu
moderator Jenica Ciubotaru, librar, Libraria Humanitas, Galați

…………………………………………………………………………………………………..
ORADEA

echipa Colegiului Naţional “Mihai Eminescu“
• Carla-Cinthia Domokos
• Denisa Alexandra Han
• Andreea-Claudia Les
profesori coordonatori Sorina Duică şi Adela Porge
echipa Colegiul Naţional “Emanuil Gojdu“
• Teodora Frăţilă
• Vlad Lazăr
• Ana-Maria Cotîrlea
profesori coordonatori Liliana Sone şi Ciprian Sonea
moderator Bogdan Orsolya, librar, Libraria Humanitas “Mircea Eiade”, Oradea

………………………………………………………………………………………………………….

PIATRA NEAMŢ
echipa Colegiului Naţional “Petru Rareş“

• Mădălina Brais, clasa a X-a
• Ioana Sărăcilă, calasa a X-a
• Mihai Stafie, clasa a X-a

profesor coordonator Cristina Niculăieş
echipa Colegiului Naţional “Calistrat Hogaş“
• Ioana Adela Bivolaru, clasa a X-a
• Ana-Nicoleta Grecu, clasa a X-a
• Ilinca Tofan, clasa a X-a
profesor coordonator Lucian Strochi
moderator Dragoş Vatră, librar, Libraria Humanitas, Piatra Neamţ

……………………………………………………………………………

PLOIEŞTI
echipa Colegiului Naţional “Mihai Viteazul“
• Cerasela Rizea
• Elena Popescu
• Luiza Ana Maria Sult
profesor coordonator Dan Gulea


echipa Colegiului Naţional “I.L. Caragiale“

• Teodor Eugen Anton, clasa a X-a
• Alexandru Leuca, calasa a X-a
• Cosmina Cercel, clasa a X-a
profesor coordonator Violeta Mihai
moderator Ruxandra Ungureanu, librar, Libraria Humanitas, Ploieşti

…………………………………………………………………………..

RÂMNICU VÂLCEA
echipa Colegiului Naţional “Alexandru Lahovari“
• Ioana Boştenaru
• Evelina Miu
• Denisa Miu
profesor coordonator Amalia Istrate


echipa Colegiului Naţional “Mircea cel Bătrân“

• Mihai Bărzescu
• Constantin Matei
• Emilia Ştefania Mocan
profesor coordonator Geanina Oprea
moderator Elena Isabelle Teodorescu, librar, Libraria Humanitas “Virgil Ierunca”, Râmnicu Vâlcea

……………………………………………………………………………………………………

SIBIU
echipa Colegiului Naţional “Octavian Goga“
• Andreea Popa , clasa a IX-a
• Ana-Maria Fleaca , clasa a IX-a
• Diana Cojocaru , clasa a XI-a
• Vlad Bogveratze, clasa a IX-a, rezervă
profesori coordonatori Lidia Pirca şi  Andra Tischer


echipa Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr”

• Denisa Mitu , clasa a X-a
• Viorel Olariu , clasa a XI-a
• Paul Vacariu, clasa a XI-a
• Vlad Pojoga, clasa a XI-a, rezervă
profesor coordonator Dorin Bunău
moderator Marian Coman, librar, Libraria Humanitas “Constantin Noica”, Sibiu

………………………………………………………………………………

BUCUREŞTI
echipa Colegiului National “Grigore Moisil“
• Patricia Matei
• Cristina Stanciu
• Violeta Mititelu
• Oana Zvanciu, rezervă
profesor coordonator Ioana Triculescu

moderator Răzvan Purcărea, librar, Librăria Humanitas Kretzulescu

……………………………………………..

echipa Colegiului National “Spiru Haret“
• Andreea Gabriela Grigore
• Andreea Valentina Negoiţă
• Imbri Miruna
• Elena Alexandru Popa, rezervă
profesor coordonator Ioana Dumitru

echipa Colegiului National “I.L.Caragiale“
• Diana Marcu
• Ruxandra Konradi
• Andra Stănciuloiu
profesor coordonator Mioara Colţea

echipa Colegiului National “George Coşbuc“
• Diana Trăsnea

• Liana Stoica
• Ruxandra Cîrciu
profesori coordonatori Anemaria Cîrlan şi Alina Motea

moderator Mădălina Bucşa, editura Humanitas

………………………………………………

Anexa 2. Modele de întrebări

Întrebările vor fi de forma Cine sunt? , Ce sunt? după modelul de mai jos

Din Amintiri din „Junimea”
1.CINE SUNT?
•Sunt un membru al societăţii Junimea, sunt cel care îşi începea discursurile de la banchetele aniversare cu vorbele: „Originea «Junimii » se pierde în noaptea timpurilor.”
•Mi-am făcut studiile în Germania, de unde m-am întors cu planuri mari pentru România, iar corporaţiile studenţeşti de acolo mi-au fost model. Aş fi dorit să se alcătuiască un statut precis şi pentru societatea noastră, lucru care, spre necazul meu, nu s-a întâmplat.
•Eu însumi am fost un scriitor şi un om mai degrabă modest, dar meritul meu cel mai mare este că i-am ascultat cu atenţie pe cei din jur, că i-am îndemnat să scrie şi, mai ales, că i-am ajutat să publice.
(dacă echipa căreia i-a fost adresată întrebarea va fi capabilă să dea răspunsul corect după lectura acestei prime jumătăţi de text, va primi 2 puncte)
•Sunt fiul unui important prozator al secolului 19.
•Sunt unul dintre cei cinci întemeietori ai societăţii literare Junimea. Prima mea întâlnire cu tânărul Titu Maiorescu, la acesta acasă, n-a fost prea reuşită, mi s-a părut un om arogant. Curând am devenit prieteni şi am ajuns să-l admir atât de mult, încât unii râdeau de mine, spunându-mi că nu recunosc decât doi oameni mari pe lume: pe Shakespeare şi pe Maiorescu.
•Sunt secretarul Junimii, redactorul revistei Convorbiri literare şi am scris, la bătrâneţe, amintirile legate de Junimea.
SUNT?…
(Răspuns: Iacob Negruzzi)
(dacă echipa căreia i-a fost adresată întrebarea va da răspunsul corect după lectura în întregime a întrebarii, va primi doar 1 punct, dacă nu va şti să răspundă sau va da un răspuns incorect, va primi 0 puncte)

2. CE SUNT?

•Timp de o săptămână am purtat numele de Ulpia sau chiar de Ulpia Traiană, apoi însă, cei care m-au botezat astfel mi-au schimbat numele: abuzul de latinisme în limbă, în literatură şi în nume proprii îi deranja, nu voiau, în ce priveşte numele meu, să cadă în aceeaşi greşeală.
•Tot ce ţine de mine a avut un ritm săptămânal, iar în prima mea zi, la lectura unei traduceri din Shakespeare,   n-am dovedit prea mult simţ critic, deşi mai târziu tocmai spiritul critic m-a caracterizat.
•Sunt o pagină importantă din cultura secolului 19. M-am născut oarecum de la sine, la Iaşi, cu ajutorul mai multor tineri care au devenit, foarte curând, buni prieteni între ei şi am arătat mereu mare interes pentru problemele actualităţii literare şi culturale.
(dacă echipa căreia i-a fost adresată întrebarea va fi capabilă să dea răspunsul corect după lectura acestei prime jumătăţi de text, va primi 2 puncte)
•Am luat fiinţă în ultimele luni ale anului 1863 şi primele luni ale anului 1864.
•Cei care m-au creat se numesc: Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Petre P. Carp şi Theodor Rosetti.
•Şedinţele mele s-au desfăşurat mai întâi la Iaşi, apoi la Bucureşti, în casa lui Maiorescu. Cei mai importanţi scriitori români din secolul 19 m-au frecventat, la una din şedinţele mele s-a citit Luceafărul eminescian.
•Sunt o societate literară cu nume tineresc.
SUNT ?…
(Răspuns: Junimea. Alte răspunsuri posibile: Societatea literară Junimea/ Cercul literar Junimea/ Gruparea Junimea.)
(dacă echipa căreia i-a fost adresată întrebarea va da răspunsul corect după lectura în întregime a întrebării, va primi doar 1 punct, dacă nu va şti să răspundă sau va da un răspuns incorect, va primi 0 puncte)

Anexa 3 Bibliografie

Etapa întâi-Secolul 19

În intimitatea secolului 19 de Ioana Pârvulescu
Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale de Ioana Pârvulescu
Aminitiri din Junimea de Iacob Negruzzi

Etapa a doua – Darwinismul

Ceasornicarul orb de R. Dawkins
Darwin şi după Darwin de Mircea Flonta

Etapa a treia – Grecia antică

Viaţa de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle de Robert Flacelière
Banchetul sau Despre iubire de Platon

Etapa a patra – Naşterea universului

Big Bang de Simon Singh
Universul într-o coajă de nucă de Stephen Hawking

Etapa a cincea – Istoria românilor

O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri de Neagu Djuvara
Istorie şi mit în conştiinţa românească de Lucian Boia

OBSERVAŢIE: Pe tot parcursul competiţiei, echipele vor primi şi câte două întrebări din Codul bunelor maniere de Aurelia Marinescu, şi Dicţionar al greşelilor de limbă de Alexandru Graur

 

_______________________________________________

Regulamentul concursului Humanitas.pdf (577.20 kb)

Modele de intrebari.pdf (489.38 kb)

 

 

Tags:

Amalialand | Concursuri şi olimpiade | Proiecte

Generaţia Net - Pro şi Contra

by Amalia Istrate L, septembrie 26 2011 14:55

Ce spun specialiştii despre viitorul celor „crescuţi digital” 

Într-o dezbatere liberă şi spectaculoasă despre jocurile copilăriei, Gazeta pune faţă în faţă opiniile specialiştilor care analizează comportamentul şi perspectivele celor născuţi şi crescuţi într-o lume digitalizată la maximum.

 

PRO - ,,Ei vor schimba lumea”, spune Don Tapscott, autorul bestsellerului Crescuţi digital

                                  

Canadianul Don Tapscott, pe care fostul vicepreşedinte al SUA, Al Gore, îl consideră ,,un adevărat guru al spaţiului virtual”, este unul dintre cei mai înfocaţi susţinători ai noii generaţii de ,,virtuozi digitali”.

În cadrul unui proiect de cercetare în valoare de 4 milioane de dolari, a intervievat aproape 10.000 de oameni, iar rezultatele au constituit fundamentul cărţii sale, Crescuţi digital. Ce spune Tapscott? ,,Dacă înţelegeţi Generaţia Net, veţi înţelege viitorul!”

Mai întîi, el a trecut în revistă toate criticile îndreptate către cei crescuţi într-o lume digitală:

,,sînt mai înceţi la minte decît eram noi la vîrsta lor”;

,,sînt dependenţi de net, îşi pierd abilităţile sociale şi nu mai au timp pentru sporturi şi activităţi sănătoase. Rezultatul este o generaţie de oameni ciudaţi şi obezi”;

,,sînt lipsiţi de ruşine”;

,,pentru că părinţii i-au răsfăţat, se simt dezorientaţi în lumea reală şi le e teamă să aleagă o cale”;

,, îşi agresează prietenii online”;

,,sînt violenţi”;

 ,,nu posedă niciun fel de etică a muncii şi vor fi angajaţi slabi”;

 ,,aceasta e cea mai narcisistă şi mai egocentristă generaţie”.

Apoi încearcă să demonteze pas cu pas acuzele, ,,Este natural să ne temem de ceea ce nu înţelegem", şi să scoată la lumină toate calităţile unei generaţii pentru care tehnologia este ceva la fel de natural ca respiraţia.

Cum explică Tapscott fuga de sport a tinerilor? ,,Cînd noi eram copii, părinţii ne controlau orice mişcare în casă. Afară eram liberi. Părinţii de acum au anulat practic libertatea de a te juca afară, atenţia lor s-a mutat de la creşterea sănătoasă a copiilor, la protejarea lor. Dintr-un protecţionism exagerat sau influenţaţi fiind de pericolele gen infracţiuni, droguri, violenţă etc. Şi exista un singur loc unde copiii puteau să se joace liberi în interiorul casei - computerul. Pentru tinerii de-acum, spaţiile online devin mai atrăgătoare, în timp ce lumea fizică devine din ce în ce mai ostilă.”

Dar încheie într-un ton optimist: ,,Cu reflexele lor ajustate la viteza şi libertatea actuale, aceşti tineri plini de resurse încep să transforme toate instituţiile vieţii moderne. Ei pun valoare pe libertate - libertatea de a fi aşa cum sînt, libertatea de alegere. Vor să personalizeze tot, chiar şi joburile lor. Au învăţat să fie sceptici, să verifice ceea ce văd şi citesc în media, inclusiv pe internet. Apreciază onestitatea. Sînt colaboratori excelenţi, cu prieteni online şi la serviciu. Le place viteza şi le place să inoveze. Aşadar, atacînd tineretul, criticii luptă împotriva viitorului.”

,,Jocurile online îi învaţă pe tineri să lucreze în echipă şi sînt benefice pentru minte. Te obligă să decizi, să alegi, să stabileşti priorităţi” - Steven Johnson, scriitor american

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> 

 

 

CONTRA - Interviu cu psihologul Aurora Liiceanu: ,,Copiii de azi nu pot avea prieteni”

- Doamna Liiceanu, e vreo diferenţă între un copil care s-a jucat doar în faţa blocului şi în curtea şcolii şi un altul care-şi petrece timpul numai în faţa calculatorului?
- Efectul este următorul: copiii care se joacă şi vorbesc doar la calculator nu pot avea prieteni. Dacă nu te joci baba-oarba, de-a v-aţi ascunselea, n-o să fii niciodată capabil să socializezi, să interacţionezi cu persoane reale. Mediul virtual devine universul tău, nu lumea reală.

- Care ar fi cauza?

- Lucrurile depind în mare măsură de părinţi. Eu spun aşa: copiii sînt democraţi, pe cînd părinţii nu sînt. Dacă adulţii încurajează comparaţii de genul adidaşi scumpi / adidaşi ieftini, haine de firmă / haine ieftine, şi puştii vor copia gîndirea asta. Următorul pas e să caute doar copii care respectă criteriile pe care le-au învăţat de la părinţii lor, adică se vor uita la haine, la încălţăminte înainte să se joace cu cineva.
- Şi înainte nu conta statutul social?

- Pe vremea mea, ne jucam de mici afară, eram prieteni adevăraţi şi diferenţele sociale nici nu se vedeau. Nici unul dintre noi nu sesiza că celălalt are bani mai mulţi sau mai puţini. Interpersonalitatea anulează diferenţele de orice fel. Cînd eşti copil nu realizezi că prietenul tău are pantofi vechi, decît dacă părinţii îţi atrag atenţia.

 

 

Hagi s-a speriat şi a înfiinţat o Cupă

Comportamentul copiilor îi îngrijorează pe foştii internaţionali. Hagi a înfiinţat în 2008 o competiţie care îi poartă numele, rezervată juniorilor mici. ,,Regele” a povestit că era cu Popescu atunci cînd a avut o revelaţie şi i-a venit ideea să-i implice pe copii în ,,Cupa Hagi”:  ,,Eram într-o zi acasă cu copiii mei şi cu ai lui Popescu. Nici nu ne mai auzeam de gălăgie, aşa că la un moment dat am strigat la ei: «Ia mai ieşiţi afară să vă jucaţi!». Atunci mi-am dat seama că tinerii de azi nu prea mai fac mişcare deloc.”

 

 

„Toată Europa e sedentară!”

Mircea Rădulescu, directorul Şcolii de antrenori din FRF, zice că toţi copiii, din toată Europa, au obiceiul românilor, acela de a nu face sport: ,,S-a ajuns să se discute la forumurile UEFA despre treaba asta, toată lumea e îngrijorată! Scoţia a luat prima măsură în sensul ăsta: legitimează copiii la cluburi de la vîrste foarte mici, de la 4-5 ani! Chiar dacă nu ajung fotbalişti profesionişti, există măcar garanţia că ei vor face mişcare şi se vor dezvolta sănătos.”

 

Mă uit cu îngrijorare la faptul că tot mai puţini sînt tentaţi să urmeze o facultate de sport, dovadă că avem acum în jur de 2,5 oameni pe loc la admitere. La un moment dat, era bătaie mare, şi 30 de candidaţi pe loc!” - Viorel Cojocaru, rector UNEFS (Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti)

 

„Copiii noştri nu ies din casă, asta e grav! Păi, mie îmi spunea tata că mă rupe cu bătaia dacă mai joc fotbal după ora 8 seara! Altfel nu intram în casă, aş fi jucat zi şi noapte.” - Gheorghe Hagi, fost internaţional

 

„La «obligatea», eram numărul 1! O dădeam în bară oricînd voiam eu, îi făceam varză pe toţi tovarăşii cu care jucam! Mă jucam cu mingea şi-n sculare, şi-n culcare, d-aia am şi ajuns aşa de tehnic.” - Ionuţ Luţu, fost internaţional

 

,,O să încerc să-l conving pe fiul meu să se joace afară, dar degeaba îi cumpăr eu zece mingi, dacă toţi colegii de şcoală o să-l atragă numai către calculator. Sincer să fiu, şi eu mă joc FIFA 2011 cu orele.” - Costin Lazăr, mijlocaş PAOK Salonic

 

,,Atîta vreme cît în şcoală se face o singură oră de sport, deşi la nivelul UE recomandările clare sînt pentru trei ore, nu se poate naşte decît un mare semnal de alarmă. Plus că mulţi elevi vin cu scutiri şi nu fac deloc, din vina lor, a părinţilor sau a profesorilor.” - Viorel Cojocaru, rector UNEFS

 

 

7 din 10 copii ştiu să se joace pe calculator. Doar 2 din 10 pot înota fără ajutor.

64% dintre copiii sub 14 ani accesează zilnic calculatorul, iar 59% dintre ei intră în fiecare zi pe Internet.

 

 (Sursa: www.gsp.ro)

 

Tags:

Amalialand | Eu cred că...

Noaptea carţilor deschise - Reloaded: 26.09.2011

by Amalia Istrate J, septembrie 22 2011 22:15

Adresa: Str. Calea lui Traian nr. 147, bl. D2
Telefon/fax: 0250 738 733
E-mail: valcea@humanitas.ro
Program: luni-vineri 10-19; sâmbătă 10-17

 Vă invităm la evenimentul ce va fi găzduit de Libraria Humanitas din Râmnicu-Vâlcea luni, 26 septembrie, de la ora 20.00 până târziu, la ora 23.00
                                   
            "Noaptea cărţilor deschise"


  Vom oferi în acest interval orar o reducere de 20% la orice carte Humanitas  şi 10% la CD-uri şi la cărţile de la alte peste 200 de edituri.
 
 *Cu excepţia  titlurilor  deja reduse.


Mulţumim şi vă aşteptăm!

Isabelle Teodorescu

 
Libraria Humanitas Virgil Ierunca, Vilcea


 

Despre Librariile Humanitas

Societatea Librariile Humanitas SA face parte din Grupul Humanitas alaturi de Editura HumanitasEditura Humanitas FictionHumanitas Multimedia si Humanitas Digital.

Librariile Humanitas dispun de un lant de 16 librarii situate in cele mai importante centre culturale si istorice din tara: Bucuresti (trei librarii), Iasi (trei librarii), Timisoara (doua librarii), Sibiu, Alba Iulia, Cluj, Oradea, Ramnicu-Valcea, Piatra Neamt, Galati, Ploiesti.

Divizia online a librariilor Humanitas este www.libhumanitas.ro. Tot ce facem porneste din credinta ca libertatea unei societati poate fi educata cu mijloace culturale. Pariul nostru: sa imbinam performanta culturala cu succesul in afaceri.

 

Tags:

Amalialand | Proiecte

Ana Blandiana: Calitatea de martor

by Amalia Istrate Ma, septembrie 20 2011 20:06

 

           Doamne, dacă ne-am putea bucura! Dacă o bucurie ar putea fi primită ca un fruct răcoritor din care muşcând să nu ne gândim ce greu a crescut copacul şi nici că undeva, în miez, se mişcă poate viermele! O, dacă am şti să ne bucurăm cum ştim să suferim!

 

 

         Am dat peste aceste confesiuni ale Anei Blandiana cumva accidental (spre ruşinea mea). Căutând în biblioteca virtuală un anumit material, am deschis "copertele" electronoce ale "Calităţii de martor" şi... am fost pierdută! Mă întrebam cum am putut lăsa să zacă atâta vreme aceste pagini, cum mi-ar fi fost ele de ajutor în cutare sau cutare moment al vieţii în care era necesară prezenţa unei voci prietenoase şi sincere, care nu judecă, ci doar înţelege.

        Ana Blandiana vorbeşte, în stilu-i inconfundabil, despre marile adevăruri ale vieţii: despre adolescenţă, despre spaima de singurătate şi despre uitare (a ta faţă de alţii sau a altora faţă de tine); despre iubire şi poezie, care pentru autoare sunt sinonime perfecte, şi de ce nu ar fi, căci şi iubirea şi poezia sunt pasiuni de factură divină care te cer cu totul, care te înalţă şi care se nutresc reciproc; despre fericire şi despre cunoaşterea de sine (nu neapărat în această ordine); despre solidaritate ( Solidaritatea umană se întemeiază paradoxal pe durere, nu pe bucurie.)şi despre falsa solidaritate, care, la noi, se exprimă adesea prin sintagma "Sătulul nu crede celui flămând" şi este completată (zic şi eu) de către veşnicul "Să moară şi capra vecinului!"; despre literatură (devenită viciu, căci dă dependenţă!) şi despre condiţia de scriitor - poet(esă).

 

        Este o carte care te doare, aşa cum te doare muzica lui Sibelius, a lui Morricone sau a lui James Newton-Howard.

 

        Te doare până în fundul sufletului!

 

%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%

 

 ANTIJURNAL

Dacă jurnal înseamnă viaţă înregistrată şi comentată, viaţă de la o zi la alta, atunci jurnalul unui poet este o noţiune lipsită de sens pentru că viaţa poetului nu are absolut nici o importanţă. Poetul există şi rămâne numai prin ceea ce reuşeşte să nu trăiască şi, netrăind, să creeze doar. Pentru că, după cum bine se ştie, numai ceea ce nu există în planul vieţii se realizează în planul artei. O dragoste împărtăşită nu naşte poeme - mărturie stă întreaga istorie a poeziei lumii.

 

DESPRE DRAGOSTE

Cu oamenii pe care îi iubesc, cu oamenii foarte apropiaţi mie sau de care mă leagă o nedezminţită admiraţie, nu numai că nu simt nevoia să fiu amabilă, dar simt că amabilitatea ar interveni între noi ca o insultă, ca un scurtcircuit. Fac complimente şi înfloresc formule de politeţe primului venit, necunoscutului al cărui nume îl aflu abia, dar nu-mi menajez prietenii, nu diluez cu roz nici una dintre adevăratele culori dintre noi. Gradul de prietenie sau de iubire îl verific tocmai prin duritatea relaţiilor, prin forţa adevărului nedisimulat. Pot să mulţumesc celui care mi-a dat un buchet de flori, dar nu celei care mi-a dat viaţă, între mine şi mama, legăturile sunt prea adânci pentru a mai ajunge la cuvinte. Există zone ale sufletului în care sunt interzise nu numai formalităţile, ci şi formele, unde nu pot pătrunde nu doar minciuna, dar nici adevărul stilizat, unde comunicarea a renunţat nu numai la gesturi şi vorbe, dar şi la priviri în acele zone atât de afunde încât uneori uităm că există, în acele zone pe care se sprijină întreaga arhitectură ieşită la lumină a sufletului nostru, există şi dragostea de ţară.

Nu este o dragoste comodă şi mai ales nu este o dragoste de complezenţă. Este o dragoste crudă, greu de purtat, pentru că se hrăneşte numai cu adevăruri, aşa cum smeii poveştilor se hrănesc numai cu fiice de crai. Este o dragoste verificată: a trecut prin atâtea, încât, evident, nu o poate distruge nimic.

Şi, pentru că mi-a dat viaţă şi pentru că viaţa mea i-am dat-o ei, cu ţara mea - ca şi cu oamenii pe care îi iubesc sau de care mă leagă o nedezminţită admiraţie - nu simt nevoia să fiu amabilă, nici să diluez cu roz culorile vii dintre noi. Ochiul meu ascuţit şi atent, gândul meu cercetător, treaz, gata oricând să observe imperfecţiunea, sunt instrumente nu numai de analiză, ci şi de iubire.

Privirea critică este cel mai răscolitor semn al dragostei mele.

 

 ADOLESCENŢĂ

Ce e mai simplu decât să te conformezi regulilor? Natura însăşi nu ne cere altceva. Pământul ne învaţă că trebuie să fim cu picioarele pe pământ, apele ne arată că nu se poate curge în sus, vântul ne sileşte să ne supunem. De mici suntem învăţaţi să fim cuminţi, profesorii strigă băncilor "linişte", mai târziu ni se explică în ce fel şi când se traversează o stradă, când şi cum poate fi contrazis un superior. Totul este ştiut dinainte, totul e simplu, orânduit solid, şi ideea unei tulburări a mişcării pare lipsită de sens şi revoltătoare. De fapt conformismul este un zelos paznic al bunurilor câştigate, un depozitar conştiincios al învăţămintelor dobândite, iar înverşunarea cu care se manifestă nu este decât o formă de avariţie a neamului omenesc. Orice gest inedit e riscant şi omenirea nu este dispusă să aibă emoţii. Ce s-ar întâmpla dacă fiecare ar călca regulile? - se spune. Dar ce s-ar întâmpla dacă nimeni nu le-ar călca? Ce s-ar fi întâmplat dacă nimeni nu ar fi inventat genialul nu?

 

VORBIND DESPRE POZIE

Vorbind despre poezie vorbeşti implicit despre dragoste. Poate de aceea, ca şi despre dragoste, despre poezie vorbesc de obicei cei care nu o trăiesc. Marilor îndrăgostiţi le e suficientă privirea. Că nu există poezie în afara iubirii mărturie stă întreaga istorie a liricii lumii, dovedind atât de definitiv acest adevăr, încât sunt convinsă că ar fi destul să se determine câtă dragoste conţine un suflet pentru a şti şi câtă poezie conţine. Şi atunci aproape că nu mai rămâne, pentru a cunoaşte această poezie, decât să încerci să cunoşti dragostea din care se naşte.

 

 METAFORA SOLIDARITĂŢII

Nu plângi în public, nu râzi singur. Iată o lege rareori infirmată. Să plângi în public este indecent, să râzi fără martori, e nebunie, înseamnă că durerea ni-e dată fiecăruia în parte, bucuria tuturor la un loc. Primul gest al unei bucurii este explozia, al doilea dorinţa de a fi împărtăşită de cineva. O bucurie singură apune, se melancolizează, o bucurie are nevoie de mişcare şi zgomot, cum focul are nevoie de spaţiu şi vânt. Numai tristeţea este discretă, numai durerea are oroare de public. Este un instinct primar în nevoia animalului rănit de a se ascunde, de a se retrage. Fericiţii sunt comunicativi şi naivi, taciturni sunt cei fără noroc.

Şi totuşi, şi totuşi ce complicaţi şi ce paradoxali suntem. Mulţumirea nu este în stare să recepţioneze nimic, ea poate doar emite propria-i plenitudine. Dorinţa de comunicare nu se alătură capacităţii de înţelegere. Fericiţii sunt egoişti, incapabili de atenţie, blindaţi pentru tot ce vine dinafară.


 

PRIVITOR "CA LA TEATRU"

M-am gândit adesea că, dacă ar vrea să se sinucidă, oamenii ar trebui doar să plece din ţara lor. Plecând de acasă nu parcurgi pur şi simplu o distanţă, parcurgi distanţa care desparte scena de public. Plecând de acasă ieşi din viaţă fără să intri în moarte, pentru că între a trăi şi a nu trăi există calitatea de spectator. În general, ni se dă la naştere un singur trup, un singur suflet, o singură casă. Plecând de acasă nu mori, bineînţeles (ce epopee tragică s-ar putea spune despre cât de greu moare un om!), dar încetezi să participi, încetezi de a fi o parte.

 
 

CALITATEA DE MARTOR

Nimic mai curat, mai igienic, mai recomandabil decât calitatea de martor. Să participi la drame, fără a fi implicat în ele, să asişti la viaţă, fără a fi înjosit de ea, să ai o singură datorie, fantastică, existenţială, aceea de a spune adevărul şi în funcţie de spusele tale, aproape sacre, să se judece, implacabil, procesul. Sentinţa lui, chiar dacă nu indiferentă, nu poate să-ţi schimbe viaţa, pentru că tu ştii că pentru toată viaţa îţi este asigurată şi obligatorie calitatea de martor.

În acest destin oarecum zeesc se pot întâmpla însă câteva lucruri capabile să-l răscolească, negându-i însăşi raţiunea infailibilă de existenţă. Se poate întâmpla deodată, după ani de zile de liniştită indiferenţă, să observi că sentinţele se dau fără să se ţină seama de mărturiile tale, că procesele se termină de cele mai multe ori împotriva adevărului, mărturisit cu atâta sigură credinţă de tine; se mai poate întâmpla să ţi se sugereze cu prietenie şi înţelepciune ceea ce ar fi bine să spui, sau se poate întâmpla pur şi simplu să nu mai fii chemat să depui mărturie.

Este punctul în care calitatea de martor se dovedeşte insuficientă şi dramatică. E momentul în care ai de ales între a renunţa sau a te transforma în apărător, în procuror, în judecător şi nu rareori în inculpat, trecând prin toate aceste posturi ca prin nişte săli goale pe care le străbaţi pentru a găsi unghiul de unde adevărul strigat dobândeşte cel mai puternic şi îndelung ecou. Este clipa intrării în luptă, în lupta menită să reabiliteze calitatea de martor, calitatea celui menit să privească şi să spună ce-a văzut. De unde rezultă, paradoxal, că şi dreptul de a nu lupta se cucereşte prin luptă.

 

 

______________________________________________ 

(Bucuria mea n-ar fi fost posibilă fără efortul generos al Editurii LiterNet.) 

Ana Blandiana - Calitatea de martor.doc (1.44 mb)

 

 

Tags:

Amalialand

Elevi şi profesori - drepturi şi responsabilităţi

by Amalia Istrate Ma, septembrie 20 2011 19:17

 

Drepturile elevilor şi studenţilor

  •  In primul rand au dreptul sa fie informati: fiecare unitate de invatamant trebuie sa aiba un regulament de ordine interioara afisat vizibil. 
  • Elevii şi studenţii au totala libertate de a alege tipul şi forma de învăţământ pe care o vor urma.
  • Pentru învăţământul de stat preşcolar şi învăţământul obligatoriu se asigură gratuit manuale şcolare. Beneficiază de aceeaşi gratuitate şi elevii din învăţământul secundar superior ai căror parinti sau sustinatori legali au venitul lunar, pe membru de familie, egal ori mai mic decat salariul de baza minim brut pe tara.
  • În funcţie de posibilităţile materiale sau de rezultatele la învăţătură, aceştia pot beneficia de burse sau credite pentru studii. Elevii cu rezultate foarte bune se pot înscrie pentru burse de studiu in ţară sau străinătate, beneficiind de recomandarea conducerii şcolii.
  • Unităţile de Învăţământ au obligaţia de a pune la dispoziţia cursanţilor baza materială şi didactică de care dispun. Aici se include şi posibilitatea de a beneficia de cazare în cămine şi de mese zilnice servite în cantinele şcolare, facilitate acordată elevilor şi studenţilor care nu au domiciliul în oraşul în care îşi urmează studiile.
  • Accesul la asistenţă medicală este gratuită.
  • Elevii şi studenţii au dreptul de a participa la activităţile organizate  în bazele sportive sau de agrement conexe şcolilor sau inspectoratelor şcolare; ca singură condiţie de folosire fiind menţionată respectarea prevederilor regulamentare de funţionare a acestora.
  • Printre facilităţile de care elevii pot beneficia se numără şi aceea de a achiziţiona bilete cu preţ redus la spectacole, manifestări sportive sau pentru mijloacele de transport în comun. De această prevedere nu beneficiază elevii şi studenţii care sunt înscrişi la cursuri fără frecvenţă.
  • Un alt drept de care se bucură elevii/studenţii este acela de a se transfera la o altă unitate de învătământ. Transferul poate fi realizat de la o unitate la alta, cu aprobarea directorilor sau decanilor celor două unităţi de învăţământ.
  • Exceptand primul şi ultimul an de studiu, elevii au dreptul ca, pe baza unei cereri argumentate, să se transfere de la o clasa la alta in cadrul aceluiaşi profil sau de la un profil la altul (cu susţinerea examenelor de diferenţe) - dar fără depăşirea numărului maxim de 30 de elevi pe clasă. Aceste transferuri în cadrul liceului au prioritate faţă de transferurile din alte licee. Cererile de transfer se depun la Secretariatul şcolii, după sesiunea de corigenţe, dar nu mai târziu de trei zile înaintea începerii noului an şcolar.
  • Exercitarea dreptului de reuniune în diverse scopuri ştiinţifice, culturale, artistice, sportive sau civile este consfinţită conform Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului şi nu poate fi supusă decât limitărilor impuse de legislaţie.
  • Redactarea de reviste şi publicaţii şcolare proprii este permisă, iar suspendarea editării nu poate fi hotărâtă decât în condiţiile în care conţinutul sau forma publicaţiilor respective contravine prevederilor legislaţiei în vigoare.
  • Pentru elevii sau studenţii cu aptitudini şi rezultate excepţionale se prevede posibilitatea promovării a doi ani de studiu într-unul singur.
  • Elevii aflaţi în situaţii speciale (căsătorie, naşterea unui copil etc.) vor fi sprijiniţi să finalizeze ciclul de învăţământ (preuniversitar).

 

Obligaţiile elevilor şi studenţilor

Prezenţa la cursuri

  • Frecventarea cursurilor şi participarea la toate activităţile înscrise în programul instituţiei de învăţământ alese sunt obligatorii. Evidenţa prezenţei se face la începutul fiecărei ore de curs de către profesori şi se consemnează în catalog.
  • Elevii care nu se află in clasă la intrarea cadrului didactic vor fi consideraţi absenţi la ora respectiva. În cazuri bine motivate (elevii navetişti etc.), elevii întârziaţi pot cere permisiunea de a asista la ora, profesorul motivând absenţa şi eliberând elevului un bilet de voie pentru a fi prezentat dirigintelui clasei. Completarea unui bilet de voie de către profesor este obligatorie şi in cazul învoirii unui elev de la ora. Elevul va prezenta acest bilet la poartă, elevului de serviciu pe şcoala, iar apoi îl va înmâna dirigintelui, pentru motivarea absenţei respective.
  • Absenţele care se datorează îmbolnăvirii elevilor sau altor cauze de forţă majoră, dovedite cu acte, sunt considerate motivate. Motivarea absenţelor din cauza îmbolnăvirilor se efectuează pe baza următoarelor acte: - adeverinţă eliberată de medicul cabinetului şcolar, al circumscripţiei sanitare sau de medicul familiei; - certificat medical eliberat de unitatea spitalicească, în cazul în care elevul a fost internat. Pentru a fi luate în considerare, aceste adeverinţe vor fi contrasemnate de unul din părinţi (sau de susţinătorul legal) şi vor fi prezentate dirigintelui clasei in primele cinci zile de la revenirea elevului la cursuri.
  • Pentru situaţii familiale deosebite, la cererea părinţilor, pot fi motivate absenţele elevului pentru perioade care, însumate, nu vor depăşi, la clasele IX ? XI, cinci zile pe semestru, respectiv şapte zile la clasele a XII-a. Cererea trebuie comunicată telefonic dirigintelui, cel mai târziu în prima zi a perioadei respective şi confirmata ulterior în scris. Motivarea absenţelor se va face de către profesorii diriginţi până la sfârşitul săptămânii următoare revenirii la cursuri a elevilor în cauză. Toate actele pe baza cărora s-a operat motivarea absenţelor ? inclusiv biletele de voie eliberate de profesori ? vor fi păstrate de diriginte până la încheierea anului şcolar.
  • Pe baza actelor medicale doveditoare şi a unei cereri înaintate Secretariatului şcolii, elevii pot fi scutiţi parţial sau total de efort fizic. Aceşti elevi au insă obligaţia de a fi prezenţi la orele de sport.
  • Elevii calificaţi pentru faza judeţeană a Olimpiadelor pe discipline vor beneficia de o zi pentru pregătire, respectiv doua zile la disciplinele care prevăd şi proba practică. Lotul care va reprezenta o anumită unitate de învatamant la faza naţionala a Olimpiadelor va dispune de o săptămână de pregătire.
  • Pentru elevii care participă la acţiuni culturale, sportive etc., la nivel naţional sau internaţional, organizate in timpul semestrelor şcolare, direcţiunea poate aproba motivarea absenţelor, până la 30 de zile anual.
  • Elevii care absentează nemotivat 30 de ore de la diferite obiecte de studiu sau 15% din totalul orelor la un singur obiect, cumulate pe întreg anul şcolar, vor fi avertizaţi ei şi familiile lor, ca la 60 de ore absenţe nemotivat la diferite obiecte de studiu sau 30% din totalul orelor la un singur obiect, cumulate pe un an şcolar, vor fi exmatriculaţi cu drept de reînscriere în acelaşi an de studiu, în următorul an de învăţământ.
  • Cu excepţia situaţiilor deosebite, aduse din timp la cunoştinţa direcţiunii, acumularea unui număr total de 120 de absenţe, motivate şi nemotivate, la toate disciplinele, cumulate pentru un an de studiu, atrage după sine exmatriculare cu drept de reînscriere în următorul an şcolar, în acelaşi an de studiu.
  • La cursurile ce nu presupun frecventarea constantă, elevii şi studenţii au datoria să se  prezinte la sesiunile de examen stabilite şi anunţate de către şcoală. În cazul neprezentării cursantului la ore sau examene, absenţele pot fi motivate dacă sunt cauzate de îmbolnăviri (dovedite cu acte legale şi prezentate în maximum zece zile de la reluarea activităţii). Scutirea parţială sau totală se acordă doar elevilor cu handicap fizic, nedeplasabili sau care suferă de boli cronice grave.

 

Reguli de conduită

  • Elevii şi studenţii trebuie sa aibă o comportare civilizată în cadrul şcolii/facultăţii, respectând legile statului şi regulamentul şcolar.
  • Este interzisă distrugerea documentelor şcolare (cataloage, foi matricole, carnete de elev) şi deterioararea bunurilor materiale aflate în dotarea şcolii.
  • Sunt interzise şi sever sancţionate: deţinerea şi consumul de droguri, băuturi alcoolice sau ţigări, introducerea în şcoală a oricăror tipuri de arme, petarde, pocnitori etc. arme albe, substanţe inflamabile sau explozive, spray-uri paralizante etc.
  • Orice comportament care lezează legile în vigoare poate fi sancţionat cu:

- mustrări (in fata clasei sau in fata Consiliului Profesoral)

- retragerea temporară sau definitiva a bursei (dacă aveţi)

- eliminarea pe o anumită perioadă de timp (3-5 zile)

- mutarea disciplinară (în altă clasă sau în altă unitate şcolară)

- exmatricularea cu drept de înscriere în anul următor sau exmatricularea definitivă.

 

Cadrele didactice au responsabilitatea:

  • Să asigure accesul elevilor şi studenţilor la educaţie prin intermediul activităţilor de predare şi instruire.
  • Să se implice în consilierea elevilor, dar şiapărinţilor.
  • Să urmărească progresul şcolar şi comportamentul fiecărui elev, şi să stabilească recompensele şi sancţiunile prevăzute de regulament.
  • Să realizeze periodic, pe parcursul semestrelor/trimestrelor, evaluări ale rezultatelor elevilor şi studenţilor. În fiecare semestru/trimestru se realizează o examinare finală (teză, examen) ale cărei obiective sunt precise:

- evaluarea cunoştinţelor la respectiva materie

- consolidarea pregătirii elevilor cu rezultate bune

- sprijinirea elevilor cu rezultate nesatisfăcătoare

Instrumentele de evaluare se stabilesc în funcţie de categoria de vârstă a şcolarului şi de specificul fiecărei discipline. Astfel, acestea pot fi: lucrări semestriale sau de an, activităţi practice, pregătirea de referate şi proiecte, interviuri, portofolii. Aprecierea rezultatelor se face prin calificative (pentru învăţământul primar) sau notă de la 1 la 10 (pentru restul formelor de pregătire). Rezultatele se comunică elevilor şi se înscriu în catalog şi în carnetul de elev. La sfârşitul fiecărui semestru, situaţia şcolară trebuie încheiată.

  • Să stabilească, acolo unde este cazul, recompense ori sancţiuni pentru cursanţii înscrişi la disciplina predată de acesta.
  • Să utilizeze eficient resursele materiale şi umane, având obilgaţia de a ţine cont de interesele şi cerinţele fiecărui elev sau student înscris la materia pe care acesta o predă.
  • Să nu lezeze în nici un fel demnitatea sau personalitatea elevului. De asemenea, este interzisă orice formă de prozelitism religios şi de propagandă politică desfăşurată în cadrul orelor de predare/examinare.
  • Conducerea şcolii trebuie să aprecieze opiniile elevilor (cu privire la problemele care apar in şcoală, la modalităţile de îmbunătăţire a activităţii şcolii) si sa incurajeze susţinerea deschisă şi responsabilă a acestor păreri. In acest sens, un rol deosebit trebuie sa aiba Consiliul consultativ al elevilor, format din cate un reprezentant al fiecărei clase. Dintre membrii acestui consiliu va fi ales şi reprezentantul elevilor in Consiliul de administraţie al şcolii.

 Calitatea de elev/student încetează prin exmatriculare, la cerere, sau prin  terminarea studiilor.

 

 

(Sursa: Mariana Arseni, http://www.atentie.info/meniu/articol.php?idart=2112&idcat=1&head=8&general=3)

___________________________________________________________________________________________________

 Legea Educatiei Nationale - ian. 2011 - Publicata in Monitorul Oficial.pdf (1.09 mb)

Tags:

General | Ştiri din clasa mea

Augusto Cury: Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi

by Amalia Istrate S, septembrie 17 2011 11:36

 

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.
Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

1. Blocarea inteligenţei
Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.
2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa.
Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri - sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm
Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.
Care este rezultatul?
O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.
CE ESTE DE FĂCUT?
Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale "părinţilor buni" şi cum trebuie transformate ele de către "părinţii inteligenţi". Iată prima dintre ele:
.        Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă

Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.
   


.        Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi  învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru " a fi", căci lumea îl va pregăti pentru " a avea".
          Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi  amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

.        Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
          A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:"Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult". Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
          Părinţii buni spun: " Greşeşti"; părinţii inteligenţi spun: "Ce părere ai despre comportamentul tău?" "Gândeşte înainte să reacţionezi"

.        Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri

Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un "nu", pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli.
De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: "Am greşit", "Scuză-mă", "Am nevoie de tine". Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

.        Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni
A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care
suntem:  a relata experienţe, a împărtăşiceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortinacomportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

.        Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare

Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori.
Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.
 

.        Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi "nu" fără teamă.
Dacă ei nu aud "nu" de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă "nu" de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.


CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1.  A corecta în public
2.  A exprima autoritatea cu agresivitate
3.  A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4.  A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5.  A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6.  A nu te ţine de cuvânt
7.  A distruge speranţa şi visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă:părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa,"Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi", tradusă şi în română,Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.

(Sursa:  http://rotheo.wordpress.com/2010/05/31/parinti-straluciti-profesori-fascinanti-augusto-cury/ )


 

 

 

 

Tags:

Amalialand | Ştiri din clasa mea

Patriotism

by simion_sorina S, septembrie 17 2011 10:30

 

 

Patriotismul este patrimoniul patriotic al patriotului faţă de patrie !!!

 

            Ne plasăm acum, într-o generaţie a viitorului, într-un amestec în care decantarea este imposibilă, iar confuzia este evidentă.

            Punem etichete cuvintelor, de parcă am fi în ,,marele supermarket al limbii române, unde fiecare îşi cumpără produsul, pleacă, îi modifică tot conţinutul, ba chiar se obişnuieşte să fie utilizat la reţetele cu denumiri cât mai sofisticate, când pe el scrie mare ,,tradiţional”.

            Dizolvăm atât de uşor un cubuleţ de ,,Knorr” în ciorbă, care conţine vreo 9 legume. ,,Viitorul sună bine, nu? 9 în 1?” Reclame tentante. De ce să mai tocăm noi cele 9 legume, când deja ,,marketul ţi le dă gata preparate? Şi noi, bineînţeles, dăm celorlalţi să guste din supa noastră (că am uitat, poate, să punem carnea şi aşa să o numim ciorbă?). E doar o reacţie în lanţ. E celebrul joc al copilăriei ,,Telefonul fără fir”, de data aceasta maturitatea i-a omorât inocenţa. Ni se dă produsul amestecat şi congelat (forma brută) şi pe care fiecare îl topeşte cu forţa inteligenţei sale. Toate cuvintele vor aparţine familiei lexicale a produsului congelat. Acestea vor fi ,,link-urile” ajutătoare, care duc la ,,site-ul” principal.

            Folosim mesaje codate şi încercăm să scurtăm până şi prescurtarea? Simplificăm până şi fracţia care este ireductibilă? Ne lăsăm mâna suspendată pentru că nu avem nicio încercare de a o lăsa până jos? Închidem doar o singură dată uşa pentru că ne este teamă că la a doua încercare se blochează intrarea, respectiv ieşirea - depinde doar unde te afli ca să îţi vezi scăparea? Lăsăm aprinsă lumina de la veioză pentru că până la întrerupător mai sunt necesari câţiva paşi de scaun de birou, care, el singur are câteva roţi de care se sprijină? Suntem doar un teatru de marionete al lumii de secol XXI, în care regizorii sunt toate acele persoane, numai noi, nu. Suntem piesa  roşie-galbenă (în care albastrul lipseşte cu desăvârşire) sudată metalic la mijloc, care se plimbă pe o aţă. Ne aruncă să credem că putem atinge cerul, dar suntem prinşi cu aţa mai repede decât prinde minutul următoarea secundă. Ni se zdruncină ideile pe aţă stânga-dreapta, dreapta-stânga dintr-o simplă mişcare a mâinii. Avem încă libertatea să avem albastrul nostrum (patriotismul secolului încă necunoscut, dar care ştim că poartă numele de viitor), încă nu ni se prind ideile în cursa pentru şoareci, ca să i se termine până şi ultima suflare.

            Vorbim de mari integrări europene, când de fapt nu ne dăm seama că suntem abonaţi la un întreg univers. Ne injectăm singuri doza de copy ca să putem să schiţăm paste-ul. Ne îmbolnăvim propriile cuvinte cu Alzheimer, ca să putem folosi ,,update-ul”.

            Nu mai acuzaţi patria de ,,lipsa de patriotism”, când ,,patrioţii sunt cei care distrug patrimoniul!

            Sunt mulţi dintre aceia care coboară fugind de pe treptele cu idealuri pe care altă dată le urcau mâncând şi ultima frimitură. Şi totul pentru că patria nu îi lasă să vadă destul de-n verde? Sau că patrioţii nu le aud revolta când aceasta li se prăbuşeşte în mijlocul turmei? Acceptă cu demnitate eticheta de ,,căpşunari ai Spaniei” decât aceea de ,,om de România” şi totul pentru că verdele de acolo adus în ţară pare mai verde?

            Păcat că suntem mulţi aceia ai căror ochi au încetat să deosebească firul de iarbă de paiul veştejit, frunza de tei de conul de brad, mirosul de trandafir de mirosul de crin. O să mă rog pentru medicul vostru oftalmolog!

            Mulţi dintre noi ne trăim ,,Holocaustul” pentru simplu fapt că ne ridicăm ideea să provocăm schimbarea. Vor fi atâţia care o vor alerga şi o vor arunca la gunoi şi totul pentru că au fost alţii care au scris mare ,, Interzis parcarea ideilor pe plaja schimbării”? Şi acum că îmi mâncaţi gândul şi îmi beţi strigătul ar trebui să vă spun şi ,,Să vă fie de bine” ?

            Încetaţi să mai aruncaţi în voi cu idei gata descompuse, că îmi va părea rău de creierul vostru care va zăcea în putrefacţie.

            Spuneţi lumii cât/ unde/ de ce vă doare, aşa doar să vă pună bine diagnosticul, că parafa de medic şi-o lăsase demult.

            Hai să evităm ploaia de etichete, care nu trebuie decât să ne atingă, că apoi va creşte în noi de una singură. Vom vrea mai târziu să ciopârţim bucată cu bucată cu cel mai ascuţit dintre cuţite, doar să nu le mai simţim sub piele. Le auzim vocile umblând prin creierul nostru, dar deja spălarea a avut loc.         

            Suntem precum plantele agăţate de temple, care imită zgomote de oameni şi de tot ce aceştia deţin, astfel încât următorul vizitator să cadă pradă tentaţiei de a atinge. 

            Ne este teamă că ni se distruge  imaginea patriei de nişte ,,patrioţi” care astăzi nu mai sunt şi care altădată au încercat măcar să fie? Ne bazăm pe trecutul glorios şi pe ce se va întâmpla mâine, dar uităm că este un prezent care încă aşteaptă şi care ne roagă să ne trezim? Păcat că imnul nostru naţional încă ne-o cere - ,,Deşteaptă-te române….” Stăm conştienţi sub anestezie, sub pretextul că este una totală, deşi ni s-a spus că este una parţială? Fugim în capătul sălii şi începem să comentăm la tot ce unul singur încearcă măcar să ne înveţe? Suntem rugaţi după, să spunem ce ne doare, dar ne împiedicăm singuri în tot ceea ce zicem? Priviţi din unghiul cel mai strâmb doar să puteţi să vedeţi drept, peste alţii? Păcat că încă nu am reuşit să învăţăm să ne coordonăm pulsul cu gândul.

            Noi nu avem niciodată nici măcar o vină când toţi ceilalţi încearcă să se scuze. Avem nevoie de timp să putem să înghiţim totul, deşi mulţi dintre noi nu ne facem planuri de lungă durată.

Ei ne dau pâinea, voi vă puneţi tacâmurile, vi se spune ,,Poftă bună!” şi totuşi, nu puteţi spune: ,,Astăzi ţin post...” ?

           

 

Tags:

Eu cred că... | România mea

Evaluare iniţială în educaţie 2011 - 2012

by Amalia Istrate J, septembrie 15 2011 20:40

http://subiecte.edu.ro/2012/

 

 

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului îşi propune să  asigure, începând cu anul şcolar 2011-2012, un instrument de diagnoză pentru orientarea acţiunilor ulterioare ale cadrului didactic prin adecvarea la nevoile reale ale beneficiarului direct al sistemului educaţional - elevul. În acest scop, în unităţile din învăţământul preuniversitar se administrează teste de evaluare iniţială. Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare a elaborat modele de teste pentru evaluarea iniţială, însoţite de baremele de evaluare şi de notare, precum şi de precizări referitoare la specificul testelor. Modelele au caracter unitar şi orientativ şi au fost publicate joi, 15 septembrie 2011, pe site-ul http://subiecte.edu.ro/2012/.

Cadrele didactice elaborează şi validează, la nivelul colectivului de catedră/comisie metodică, teste de evaluare iniţială având ca reper modelele postate.

Pentru disciplinele/ modulele de pregătire profesională la care există continuitate în planul-cadru, evaluarea iniţială se desfăşoară la începutul semestrului întâi, fiind precedată de două săptămâni de recapitulare. În cazul celorlalte discipline, care se află în primul an de studiu pentru elevi, evaluarea iniţială se poate desfăşura imediat după lecţiile introductive. În acest caz, testul iniţial va fi unul preponderent atitudinal, dar va cuprinde şi itemi prin care se evaluează competenţe formate anterior, dar care vor sprijini realizarea obiectivelor/competenţelor prevăzute în programă.

Rezultatele obţinute în urma evaluării nu se trec în catalog, se comunică elevilor şi părinţilor/reprezentantului legal şi nu se fac publice. Prin administrarea evaluării iniţiale la clasele a II-a - a XII-a/a XIII-a se stabileşte un punct de referinţă în vederea comparării cu rezultatele Evaluării Naţionale la clasa a VIII-a şi a examenului de bacalaureat din anul 2012, precum şi cu rezultatele evaluărilor sumative viitoare de la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a, prevăzute în Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011.



 ________________________________________________________________

Precizari_Evaluare_initiala_Lb_romana_liceu.pdf (66.28 kb)

Evaluare_initiala_Lb_romana_cls_12_sub.pdf (72.42 kb)

Evaluare_initiala_Lb_romana_cls_12_bar.pdf (54.79 kb)

Evaluare_initiala_Lb_romana_cls_10_bar.pdf (54.25 kb)

Evaluare_initiala_Lb_romana_cls_10_sub.pdf (68.11 kb)

______________________________________________

Varianta propusa de mine pentru clasa a XII-a:

Evaluare initiala clasa a XII-a + barem.doc (51.50 kb)

Evaluare initiala clasa a X-a + barem.doc (51.00 kb)

Evaluare initiala clasa a IX-a + barem.doc (50.00 kb)

 

 

Tags:

Bacalaureat | Ştiri din clasa mea

Octavio Paz: Dubla flacără

by Amalia Istrate L, septembrie 12 2011 14:32

 

 

 

Viaţa este un risc continuu, a trăi înseamnă a te expune.

 

Orice dragoste e nefericită pentru că orice dragoste e făcută din timp, este nodul fragil a două fiinţe trecătoare şi care ştiu că vor muri; în orice dragoste, chiar şi în cea mai tragică, există o clipă de fericire pe care nu este exagerat să o numim supra­umană: este o victorie împotriva timpului, o întrezărire a locului de dincolo, acel acolo care este aici, unde nimic nu se schimbă şi tot ce este chiar este.

 

 

Dacă dragostea e timp, ea nu poate fi veşnică. E con­damnată să se stingă şi să se transforme în alt sentiment.

 

Dragostea nu este eternitatea, nu este nici timpul calendarelor şi al cea­surilor, adică timpul succesiv. Timpul dragostei nu este lung şi nici scurt: este percepţia instantanee a tuturor timpurilor într-unul singur, a tuturor vieţilor într-o clipă. Nu ne scapă de moarte, dar ne face s-o privim drept în faţă.

 

 

 

Iubire, ură, adoraţie, sex, lesbianism, homosexualitate, SIDA, tabu, credinţă, Dumnezeu, toleranţă / intoleranţă - toate acestea şi multe altele se găsesc tratate şi se îmbină într-o manieră sinceră, atractivă şi lipsită de ipocrizie în studiul Dubla flacără a lui Octavio Paz. Demersul autorului este susţinut de exemplificările şi trimiterile pe care le face atât la literatura din toate timpurile, cât şi la cinematografie, muzică sau folclor.

Studiul Dubla flacără este o lectură necesară şi obligatorie din multe puncte de vedere pentru omul modern.

 

 

 

,,Dubla flacără explorează legătura intimă dintre sex, erotism şi dragoste - temele preferate ale lui Octavio Paz, laureat al Premiului Nobel. Pornind de la Banchetul lui Platon şi sfîrşind cu romane moderne, precum Doamna Bovary şi Ulysse, Paz face istoricul dragostei şi erotismului în literatură. Paginile de faţă trec totul în revistă, de la tabuuri la reprimări, de la Sade la Freud, de la păcatul originar la inteligenţa artificială."

 

OCTAVIO PAZ (1914-l998), poet, eseist şi diplomat mexican, una din figurile literare de primă mărime ale Americii Latine, în 1990 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură.

Debutează în 1933 cu volumul de poeme Luna silvestre. Pleacă în Spania, unde se apropie pînă la identificare de cauza republicană din Războiul Civil (reflexiile acestei experienţe apar în Spania, în 1937, sub titlul Bajo in clara sombra y otros poemas, anunţîndu-l pe marele poet de mai tîrziu). După o şedere la Paris se întoarce în Mexic, unde va înfiinţa şi edita mai multe reviste literare de renume (Taller, El hijo prodigo şi, în anii 70, Plural). 

Volume de versuri: No pasarân (1937), Libertad bajo palabra (1949), iAguila o sol? Piedra de sol (1957), Blanco (1967), Ladera este (1971), Hijos del aire (1981). 

Proză: El laborinto de la soledad (1950), El arco y la lira (1956), Las peras del olno (1957), Conjunciones y disyunciones (1970), El mono gramâtico (1974), One Earth, Four or Five Worlds (1985 — în engleză).

Influenţat pe rînd de marxism, suprarealism, existenţia­lism, budism şi hinduism, tema sa de predilecţie este capaci­tatea de a-şi depăşi singurătatea existenţială prin dragoste, erotism şi creativitate artistică.


Tags:

Amalialand | Lecturi de (ne)voie

C.T. Popescu: Cine şi la ce a picat bac-ul

by Amalia Istrate L, septembrie 05 2011 00:08

 

Ca să-i scutesc de "documentare" pe cei care se străduiesc, folosindu-se de fiii mei, să-mi deformeze discursul public, încep prin a spune că fiul meu cel mic, după ce şi-a trecut corigenţele şi a încercat să recupereze în timp scurt, în asalt, lipsurile mari în pregătire, a renunţat în ultimul moment să se prezinte la bac-ul de toamnă: "Tată, cu cât ştiu, e o bătaie de joc să mă duc. O să-l dau la anul, după ce mă pregătesc ca lumea". Prin urmare, va merge să muncească şi, în paralel, va învăţa.

Sunt mulţi tineri în situaţia asta, mai mulţi ca niciodată în învăţământul românesc. Dar, în ciuda amărăciunii pe care o trăiesc mai degrabă părinţii, nu-i rău că e aşa. Menţinerea unui nivel de dificultate al subiectelor similar celui din vară (la matematică a fost chiar ceva mai greu) de către Ministerul Educaţiei mi se pare de salutat. Ar fi fost cât se poate de incorect să se dea mai uşor. Nivelul de promovabilitate în jur de 15%, nu e nici el o surpriză: era greu de crezut că tinerii care au venit în prima sesiune cu nădejdea copiatului sau cumpăratului acestui examen vor reuşi peste vară să recupereze handicapuri majore, acumulate de obicei în ani. Procentul mare de nereuşită mi se pare un preţ corect pentru un lucru foarte important: reabilitarea unei instituţii. Bacalaureatul, prescurtat de mulţi nu cu ataşament, ci cu dispreţ, bac-ul, a fost ani lungi un examen demonetizat, pe care numai cine nu voia, nu-l lua, prin diverse "metode". Pe vremea lui Ceauşescu, diploma de bacalaureat, laolaltă cu cea de licenţiat al unei facultăţi, putea să-ţi asigure un loc de muncă mai comod.

Acum, o diplomă nu mai face doi bani (aici s-au oprit distinşii mei colegi din presă cu citarea astă-vară), dacă nu ştii să faci ceva util. Diploma de bac luată de un impostor care apoi îşi mai face rost de una de pe la o universitate particulară creştină, ecologică, polilologică şi nimicologică nu duce decât la îmbogăţirea României cu încă un şomer cu diplomă - afară de cazul în care respectivul se face politician. Exista, prin urmare, o singură alternativă: ori se desfiinţa bac-ul, ori era luat în serios.

Bacalaureatul solid şi corect de anul acesta a rupt lanţul înşelăciunilor, unul dintre multele care sugrumă România: escrocii de la fabricile de bani numite universităţi private sau din universităţile de stat care umflă numărul de studenţi cu pompa au mult mai puţini părinţi de jupuit.

Pe de altă parte însă, a pus în lumină un adevăr dureros. Câtă lume are în minte faptul că bacalaureatul se mai numeşte şi examen de maturitate? Covârşitoarea majoritate a celor care l-au picat nu au ajuns în situaţia asta în primul rând pentru că nu ştiu matematică, română, istorie, biologie, chimie - ei nu ştiu toate astea deoarece sunt imaturi, nu neapărat proşti. N-au învăţat pînă la 18 - 19 ani ce înseamnă responsabilitate, datorie, seriozitate, ce înseamnă să munceşti pentru a-ţi merita hrana zilnică, bunurile de care te foloseşti. Şi de asta este vinovată societatea de după '89, pe care am înjghebat-o noi, părinţii, nu ei. Şi noi am picat bac-ul, după ce l-am luat cu ani în urmă.

Care este rezolvarea problemei? Până cu nişte ani în urmă, pentru băieţi, exista, după părerea mea, un tratament adjuvant foarte bun: armata, serviciul militar obligatoriu. Cunosc nenumărate cazuri de cetăţeni serioşi astăzi, care la 19 ani erau derbedei, pierdevară, leneşi, fripturişti şi pe care "armata i-a făcut oameni". Acum ne-am modernizat, îi lăsăm civili şi necivilizaţi.
Aşa că rămâne o singură soluţie: munca. Aceşti tineri trebuie să se maturizeze în "câmpul muncii", dacă în şcoală n-au reuşit. Şi cred că destui dintre ei, îndată ce vor fi acumulat ceva minte la cap, vor da bac-ul şi îl vor lua.

Dar pentru asta e nevoie de noi, părinţii. Societatea este datoare (subliniez cuvântul conştient de riscul de a fi făcut comunist) să le ofere locuri de muncă, nu uşoară, nu plătită regeşte, dar muncă, pentru cine vrea să muncească.

Dacă nu e în stare, dacă ei vor îngroşa rândurile derbedeilor şi infractorilor, noi, părinţii, am mai greşit încă o dată.

PS

 

"Mi s-a părut destul de ciudată nepotrivirea între aceşti copii şi rezultatele pe care ei le-au obţinut la bac. Sunt copii dezgheţaţi, vioi şi cred că faptul că nu au luat examenul a fost un accident. Sunt convins că vor lua cu toţii bac-ul în toamnă", spuneam după întâlnirea din iulie cu elevii meditaţi cu sprijinul ziarului Gândul. Mă bucur foarte mult că impresia mea nu a fost greşită, au luat toţi examenul, şi asta îmi mai şterge din amărăciunea de părinte.

(Sursa: gandul.ro)

 

Tags:

Bacalaureat | România mea