Minecraft

by Andu Istrate J, iunie 28 2012 23:54

 

 Minecraft este un joc de strategie si supravietuire, in care esti izolat si trebuie sa te descurci cu ce ai in jur (lemn, pamant, piatra etc. ).

 Noaptea ies tot felul de creaturi care vor sa te omoare, dar daca iti construiesti un adapost, nu iti vor face nimic. Cu timpul nu o sa trebuiasca sa te mai temi de ele, pentru ca iti vei putea confectiona arme si vei putea lupta.

 In lumea asta totul e patrat, incepand de la soare si luna, pana la animale.

 Puteti juca offline sau pe un sever cu alti prieteni care joaca si ei. Pentru a juca pe un server va trebuie IP- ul lui.

 Combinatile pentru a obtine alte obiecte sunt logice si, daca ati priceput cum trebuie plasate, este usor. De exemplu, puneti trei scanduri unele langa altele si deasupra lana si obtineti un pat sau puneti trei pietre unele langa altele si veti obtine pavele.

 Trebuie sa aveti cont pe www.minecraft.net pentru a putea juca.

 

Aici aveti site-uri unde puteti afla mai multe:

http://www.minecraftwiki.net/wiki/Minecraft_Wiki

http://www.minecraft.net/

http://konturi.ro/parole/minecraft.net/

 

Aici sunt cateva dintre cele mai bune videoclipuri:

http://www.youtube.com/watch?v=vIhs8_m5qPc

http://www.youtube.com/watch?v=BcsN3d7eKgY

http://www.youtube.com/watch?v=2Gi9-UZKYo4

http://www.youtube.com/watch?v=4UdEFmxRmNE

( la unele e doar prima parte)

 

Va recomand versiunile Alpha ale jocului.

 

Tags:

Joc şi joacă

Lista minimala a operelor literare pentru bac 2012

by Amalia Istrate J, iunie 21 2012 00:50

 

 

 

Lista minimală a operelor literare pe care trebuie să le citească un elev de liceu pentru a trece onorabil examenul de bacalaureat

 

 

 

Mihail KogălniceanuIntroducţie la ,,Dacia literară”, articolul-program al romantismului românesc (critică şi teorie literară)

 

Costache NegruzziAlexandru Lăpuşneanul (nuvelă romantică, istorică, psihologică)

 

Mihai Eminescu – Scrisoarea I, Glossa, Odă (în metru antic), Luceafărul (poem epic, poezie lirică, lirism subiectiv/ obiectiv)

 

Ion CreangăPovestea lui Harap-Alb(basm cult)

 

I.L. Caragiale - O scrisoare pierdută (comedie/ dramaturgie)

 

Titu MaiorescuO cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, În contra direcţiei de astăzi în cultura română (teoria formelor fără fond), Poeziile d-lui Eminescu, Comediile d-lui Caragiale (critică/ teorie literară)

 

Ioan SlaviciMara (roman tradiţional, obiectiv, realist); Moara cu noroc (nuvelă realistă, psihologică)

 

George Bacovia - Plumb, Lacustră, Decor (poezie simbolistă)

 

Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, Gorunul, Paradis în destrămare (poezie modernă, perioada interbelică)

 

Tudor Arghezi - Testament, Psalmi, Flori de mucigai (poezie modernă, perioada interbelică)

 

Ion Barbu - Riga Crypto şi Lapona Enigel, Oul Dogmatic, Joc secund (Din ceas dedus...) (poezie modernă, perioada interbelică)

 

 Mihail SadoveanuBaltagul (roman tradiţional, obiectiv)

 

 Liviu RebreanuIon (roman modern obiectiv, interbelic)

 

 Camil PetrescuUltima noapte de dragoste, întâia noapte de război (roman modern subiectiv, literatura experienţei, perioada interbelică)

 

 Mircea EliadeLa Ţigănci (nuvelă fantastică), Maitreyi (roman modern subiectiv, literatura experienţei, perioada interbelică)

 

 George CălinescuEnigma Otiliei (roman balzacian, realist, perioada interbelică)

 

 Eugen LovinescuModernism, Teoria imitaţiei şi teoria sincronismului, cenaclul şi revista Sburătorul, Istoria literaturii române contemporane (critică/ teorie literară, perioada interbelică, Modernism vs. tradiţionalism)

 

 Nichifor CrainicRevista Gândirea, Tradiţionalismul ortodoxist (teorie literară, modernism vs. tradiţionalism)

 

 Ion PillatAci sosi pe vremuri (poezie tradiţionalistă, perioada interbelică)

 

 Vasile VoiculescuÎn grădina Ghetsemani (poezie tradiţionalistă, perioada interbelică)

 

 Ilarie VoroncaUlise (poezie avangardistă, perioada interbelică)

 

 Marin PredaMoromeţii (vol. I, II) (roman postbelic, obiectiv);  Cel mai iubit dintre pământeni (roman subiectiv, postbelic)

 

 Nichita StănescuLeoaică tânără, iubirea; În dulcele stil Clasic, Către Galateea, 11 Elegii (poezie neomodernistă, perioada postbelică)

 

 Marin SorescuIona (dramă modernă, parabolică, de idei, perioada postbelică)

 

 Mircea CărtărescuREM (nuvelă postmodernistă); Poema chiuvetei, Garofiţa, Sunt o motocicletă parcată sub stele (poezie postmodernistă)

 

 ___________________________________________________________

Lista minimala cu opere literare pentru bac.doc (32.50 kb)

 

 

Tags:

Bacalaureat | Ştiri din clasa mea

Linişte

by Ioana Popa. Mi, iunie 20 2012 02:08

 

 

         Într-o zi vei întâlni un om pe care îţi vei dori să-l reinventezi. Alt nume, alt corp, altă structură sufletească, alt tu.

 De fiecare dată când cunoşti un om, nu încerci decât să îl transformi în tine. Eşti un cineva care încercând să se vadă pe sine, a orbit. Încă de atunci, nu îi poţi vedea decât pe ceilalţi. Însă ei nu înţeleg. Nici nu întreabă ce vrei de fapt atunci când le vorbeşti şi le explici că tu ai început să te pierzi pe tine ca suflet...

Aici intervin Eu. Pentru că eu sunt omul pe care îl vei întâlni într-o zi. Şi te voi lăsa să mă reinventezi. Nu-mi face plăcere să-ţi fiu cobai, dar decăderea nu poate fi ignorată. La fel, nici tu. Diferenţa dintre noi este că eu am început să orbesc când mi-am dorit să îi văd pe ceilalţi. Însă ei nu înţeleg. Vorbesc cu mine, considerându-mă prieten. Încearcă să mă iubească, simţindu-mă aptă pentru ei. Totul este un joc; un schimb de roluri. Fiecare îşi arată pe rând, inima. Şi fiecare este rănit la sfârşitul jocului. Le lipseşte luciditatea. Nu conştientizează că verticalitatea este doar starea iniţială, frumuseţea începutului. Dar noi suntem născuţi pentru a muri orizontali.

 Voi merge alături de tine oriunde vei dori. Voi respira în acelaşi timp cu tine. Te voi gândi şi voi fi răspuns la întrebările tale. Dar pentru toate aceste lucruri, va fi nevoie să aştepţi. Să nu părăseşti niciodată lumea pe care o vei crea, chiar dacă ea nu e decât o idee. Nu ştiu unde ne vom întâlni şi cum mă vei recunoaşte, dar am auzit că eu sunt partea care îţi lipseşte. Eu sunt necunoscutul, deşi am un nume, un corp, o structură sufletească, un eu.

 Într-o zi, te voi întâlni şi voi încerca să îţi vorbesc aşa cum nu ţi-a vorbit nimeni. Vei avea încredere în mine tocmai pentru că te cunosc dinainte de a te cunoaşte. Iar acest lucru îţi asigură reuşita. După ce voi deveni un alt tu, voi avea nevoie să mă întâlnesc şi eu cu cineva. Reinventându-mă, tot oarbă voi rămâne. Nu mă voi mai vedea pe mine. Iar ceilalţi îmi vor părea mai oameni decât am fost sau aş putea fi eu.

Dar mă linişteşte incertitudinea viitorului...

 

Tags:

Pagini de şcoală

Lista lecturilor pentru clasa a XI-a

by Amalia Istrate Ma, iunie 19 2012 21:39

Programa de limba si literatura romana pentru clasa a XI-a, ciclul superior de liceu (in vigoare)

http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/6419

 

RECOMANDĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

A. Conţinuturi din domeniul literaturii

FUNDAMENTE ALE CULTURII ROMÂNE

        Originile şi evoluţia limbii române (prezentare sintetică)

        Studiu de caz: Latinitate şi dacism, puncte de vedere privind fundamentele culturii române (selecţii din texte literare, eseuri, studii; de ex.: Gheorghe Asachi, La Italia, Vasile Alecsandri, Cântecul gintei latine, Mihai Eminescu, Memento mori, B. P. Haşdeu, Perit-au dacii?, Vasile Pârvan, Getica, Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin etc.)

PERIOADA VECHE

        Studiu de caz: Dimensiunea religioasă e existenţei (sugestii pentru alegerea fragmentelor ilustrative: Viiaţa lumii de Miron Costin, fragmente relevante din scrierile cronicarilor, Cazania lui Varlaam, Didahiile lui Antim Ivireanul, Biblia de la Bucureşti etc.)

        Studiu de caz: Formarea conştiinţei istorice (se vor alege fragmente ilustrative din cronicile moldoveneşti sau /şi din cele munteneşti)

*Se va studia 1 text de bază reprezentativ (de ex.: fragmente din cronicile moldoveneşti sau munteneşti, Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir, Ţiganiada de Ion Budai Deleanu)

CURENTE CULTURALE/ LITERARE ÎN SECOLELE XVII-XVIII: UMANISMUL ŞI ILUMINISMUL (prezentare sintetică)

PERIOADA MODERNĂ

a. Secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea

        Studiu de caz: Rolul literaturii în perioada paşoptistă (sugestii pentru alegerea fragmentelor ilustrative: articole programatice şi de doctrină)

        Forme hibride ale civilizaţiei româneşti la mijlocul secolului al XIX-lea. Se va studia 1 text de bază din epoca respectivă pe această temă (de ex., Iaşii şi locuitorii lui la 1840 de Alecu Russo; Iaşii în 1844, Balta Albă, Iorgu de la Sadagura de Vasile Alecsandri; O călătorie de la Bucureşti la Iaşi înainte de 1848 de Ion Ghica etc.)

        Dezbatere: România, între Orient şi Occident (selecţii din texte literare, eseuri, studii, articole jurnalistice; de ex., texte de Anton Pann, Ion Barbu ş.a. pentru ilustrarea temei balcanismului; polemici interbelice pe tema situării culturii şi civilizaţiei româneşti între Orient şi Occident – Liviu Rebreanu, Mihai Ralea, Eugen Filotti ş.a.; studii istoriografice sau de istorie culturală – Neagu Djuvara, P. P. Panaitescu, Alexandru Duţu, Anton Dumitriu ş.a.; luări de poziţie în contemporaneitate)

        Descoperirea literaturii populare. Se va studia 1 text de bază din literatura populară (de ex.: Mioriţa, Meşterul Manole etc.), discutat în relaţie cu 1 text din literatura cultă* pe aceeaşi temă

        Studiu de caz: criticismul junimist (sugestii de texte : În contra direcţiei de astăzi în cultura română, Direcţia nouă în poezia şi proza română)

      *Studiu de caz: Diversitate tematică, stilistică şi de viziune în opera marilor clasici (cu apel la lecturile anterioare)

CURENTE CULTURALE / LITERARE ÎN SECOLUL XIX – ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX

        Romantismul – se vor studia 4 texte de bază, de poezie şi / sau proză, care să ilustreze temele romantice (3 texte din opera lui M. Eminescu, 1 text din romantismul paşoptist: Grigore Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, Costache Negruzzi ş.a.).

        Realismul – se vor studia 1 text de bază, selectat din proza lui I. L. Caragiale sau Ioan Slavici

        Simbolismul – se va studia 1 text de bază (o poezie sau un poem în proză / proză poematică) selectate din opera lui Alexandru Macedonski, Ştefan Petică, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu ş.a.[1]

        Studiu de caz: Simbolismul european (grupaj ilustrativ de texte selectate din opera următorilor scriitori : Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Arthur Rimbaud; arte poetice)

        Prelungiri ale romantismului şi clasicismului – se va studia 1 text de bază (la alegere, din opera următorilor autori: George Coşbuc, Octavian Goga, St. O. Iosif)

b. Perioada interbelică

        Orientări tematice în romanul interbelic – se vor studia 2 texte de bază, câte unul dintre următoarele arii tematice:

-          un roman psihologic (Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu, Adela de Garabet Ibrăileanu, Ioana sau Jocurile Daniei de Anton Holban, Gib Mihăescu, Rusoaica etc.)

-          un roman al experienţei (Nuntă în cer, Maitreyi de Mircea Eliade, Întâmplări din irealitatea imediată de Max Blecher etc.)

        Studiu de caz: Modele epice în romanul interbelic (cu referire şi la romane studiate în anii anteriori)

În clasa a XI-a se vor studia minimum 11 texte de bază (în trunchiul comun) şi minimum 13* (la profilul umanist, specializarea filologie), 6 studii de caz (în trunchiul comun), respectiv 7* studii de caz (la profilul umanist, specializarea filologie) şi 1 dezbatere.

De asemenea, se va integra în oricare dintre perioadele abordate, la alegerea autorilor de manuale şi a profesorilor, şi o discuţie privind literatura şi pictura, în care va fi abordat comparativ modul în care o anumită temă este tratată prin limbajul specific al celor două arte. Sugestii pentru alegerea temelor de discuţie: Pictura religioasă medievală; Natura în poezia şi în pictura romantică; Universul rural în poezie şi în pictură etc.

Pornind de la textele de bază studiate, profesorii vor alege şi conţinuturile potrivite din domeniul „limbă şi comunicare“, conform recomandărilor programei.

B. Conţinuturi din domeniul limbă şi comunicare

Se vor avea în vedere aspectele normative, inclusiv cele recomandate în ed. a II-a a DOOM:

-      norma literară – aspecte evolutive

-      uzul diversificat al limbii literare

-      variante literare libere

-      registre stilistice

-      neologisme împrumutate sau formate în interiorul limbii

-      variante ortoepice, ortografice şi morfologice

De asemenea, se vor actualiza achiziţiile anterioare ce pot sprijini demersul de înţelegere şi interpretare a textelor literare studiate :

-      denotaţie şi conotaţie; sensurile cuvintelor în context

-      expresivitatea unor structuri morfologice şi sintactice

-      figuri de stil şi procedee de expresivitate

** Fonetică, vocabular, morfologie (recapitularea şi sistematizarea achiziţiilor din gimnaziu). Sintaxa va intra la clasa a XI-a doar în curriculum-ul diferenţiat al profilului pedagogic,specializarea învăţător-educatoare, celelalte specializări urmând să aibă în vedere acest capitol în clasa a XII-a.

Comunicare orală şi scrisă (Singurul element nou al acestui domeniu faţă de programele anterioare este cel privitor la tehnicile de documentare. Celelalte conţinuturi au fost deja parcurse în anii anteriori, aşa încât acum vor fi exersate în contexte noi):

-      tehnici de documentare pentru realizarea investigaţiilor, a proiectelor având ca obiect studii de caz sau dezbateri

-      eseul structurat şi eseul liber – etape ale redactării

-      structuri discursive în textele literare şi nonliterare (narativ, descriptiv, argumentativ, informativ)

-      tehnici ale argumentării

-      prezentarea orală a rezultatelor unei cercetări, documentări pe o temă dată

-      strategii specifice folosite în monolog şi dialog

-      adecvarea discursului oral la situaţii de comunicare diverse

-      limbaje de specialitate** (folosite în texte didactice, administrative sau teologice)



[1] Având în vedere complexitatea liricii lui George Bacovia, acesta se va studia în clasa a XII-a, în seria marilor poeţi interbelici.

Tags:

Lecturi de (ne)voie | Pagini de şcoală

Casablanca (1942)

by Neacsa Bianca Ma, iunie 19 2012 18:57

Nu mai sunt foarte de spus despre cel mai iubit film al tuturor timpurilor, un film care a impresionat o lume întreagă nu doar prin complexitatea personajelor ci printr-o serie de replici care au rămas memorabile pentru totdeauna. Povestea minunată despre prietenie, devotament şi dragoste ce se desfăşoară într-o perioada măcinată de cel mai mare conflict din istorie, cel de-al doilea razboi mondial, a impresionat o lume întreagă astfel că şi în ziua de azi filmul este analizat chiar şi pentru cele mai nesemnificative detalii.

Acestă capodoperă a cinematografiei, a fost răsplătită cu trei premii Oscar (cel mai bun film, regizor şi cel mai bun scenariu), dar parcă acest lucru nu este suficient pentru a descrie adevărata valoare a unui film ce poate fi considerat mereu modern.

Cred ca cel mai bun mod de a ilustra o astfel de capodopera este prin replicile sale memorabile pe care sper ca cei care au vizionat filmul si le vor reaminti cu placere, iar celor care nu l-au vazut le vor starni interesul:

„Here’s looking at you, kid”
„Of all the gin joints in all the towns in all the world, she walks into mine”
„We’ll always have Paris”
„Round up the usual suspects”
„Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship”

Consider ca acest film este unul dintre cele mai bune filme de dragoste din istoria cinematografiei, cuplul Rick-Ilsa fiind interpretat impecabil de marii actori Humphrey Bogart si Ingrid Bergman, iar actiunea fiind invaluita de magicul cantec "As Time Goes By".

Tags:

Film is a mosaic of time

Ora fixa.

by Potop Alin J, iunie 14 2012 11:03

 

 

Ieri mai ca ceaiul de menta era tare. O aroma puternica de menta imi incarca hemoglobina. Oamenii erau muncitori, fabricanti, mestesugari, tarani. Oamenii erau harnici. Harnici si respectuosi.

Azi. Ceaiul de menta si-a scazut din aroma. E concentrat intr-un plic suspect cu ierburi fine. Zaharul nu mai e dulce. E criza. Oamenii nu mai sunt muncitori , ci workers. Nu mai sunt aghiotanti ai partidului. Lucreaza in public relationships. Toata lumea face management si cauta un job bun pentru viitor. Suntem oameni grabiti. Nu mai avem timp sa apreciem timpul ce-l avem , liber. Pierdem conferinte si acte teatrale jucate prost de papuasarii de la mansa, scriem e-mailuri nu mai trimitem scrisori, citim e-books si nu mai stim ce e aia biblioteca, ascultam hituri, dar habar nu avem ce e aia o simfonie sau o rapsodie , mancam la fast-food, dar bunica inca ne gateste – noi nu avem timp.Te plimbi grabit.Te grabesti sa ce?Ieri nu mai vine niciodata.

Noi. Traim intr-o tara in care lumea socializeaza la matrimoniale. Traim intr-o tara in care anuturile la decese sunt urmate de o dedicatie muzicala. Traim intr-o tara in care vanzatoarea de la colt te trimite alaturi ca n-are sa-ti de-a rest. Traim intr-o tara in care poti sa-ti platesti gazul cu bonuri de masa. Traim intr-o tara in care avem clopote automate , usi cu tripla incuietoare , si cruci cu alarma in biserica. Traim intr-o tara in care fetitele de la mall au masini smechere pe care le parcheaza in , pe sau prin stalpi. Traim intr-o tara in care fotbalul si boxul se inbina perfect. Traim intr-o tara din care tu vrei sa pleci. Traim intr-o tara in care faci mare tam-tam , dar nu te duci la vot. Traim intr-o tara in care limuzinele te duc pe ultimul drum. Traim intr-o tara in care si aerul e proprietata privata. Traim intr-o tara in care platim cu lei grei , care zboara atat de usor …Traim intr-o tara in care eu pot sa scriu ( Sâc ! ) si sa-ti spun tie ca nu-ti place.

Textul nu face referire la niciun personaj / persoana publica sau privata.Voi, dragi cititori, nu mi-o luati in nume de rau.

Inspiratie: Ora de romana din 13.06.2012

 

Tags:

Ioana Pârvulescu: Viața fără cărți...

by Amalia Istrate Ma, iunie 12 2012 21:13
 
 

 
 
Dilemateca, Nr. 2 / iunie 2006

„Fara carti, as fi avut nevoie de sute de vieti!“

 

Un interviu realizat de Marius Chivu

 

A primit luna trecuta Premiul pentru eseu si critica literara al Uniunii Scriitorilor pentru volumul În intimitatea secolului 19 (Editura Humanitas), a alcatuit o antologie de poezie universala, De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii (Editura Humanitas), epuizata rapid din librarii, la Bookfest s-a celebrat volumul 101 al Colectiei de literatura „Cartea de pe noptiera“, pe care o coordoneaza la Editura Humanitas, iar Cenaclul Sburatorul, pe care îl conduce în Casa E. Lovinescu, a împlinit recent un an. Adriana Bittel i-a facut Ioanei Pârvulescu un foarte exact portret intelectual: „Profesoara, critic literar, poeta, prozatoare si eseista, face parte dintr-o specie rara de literati, pe cît de talentati, pe atît de cultivati si temeinici în tot ce fac. Din aceasta combinatie de talent si munca rezulta texte în acelasi timp serioase si delectabile, pline de idei, expuse cu expresivitate memorabila. Nimic uscat, academic, dar nici spumos-superficial nu poate fi gasit sub semnatura ei. Fiindca îi plac pariurile dificile, aventura intelectuala pîndita de primejdii, drumurile mai putin umblate… Cartile ei sînt scrise de placere. O placere contagioasa, care-l face pe cititor sa se simta inteligent, în empatie cu autoarea.“

 

Ati facut sapte ani naveta, înainte de 1990, ca profesoara într-un sat aflat la 50 km de Bucuresti. Regretati ceva din acei ani?

Din naveta nimic, ca nu sînt masochista. Era frumos doar cînd, primavara, veneau toti copiii dintr-o clasa cu cîte un buchet de flori culese din padure, toporasi, si ti-i dadeau fericiti ca i-au cules ei pentru tine. Regret însa foarte tare ca n-am putut face nimic pentru un baiat care era un scriitor înnascut, un talent cum n-am mai întîlnit, un fel de Marin Preda mic. I-am dat eu sa citeasca, i-am facut o lista de autori obligatorii, l-am încurajat sa scrie. Dar avea, mi se pare, un frate fugit, era de origine ultra-modesta, mama femeie de serviciu „la blocuri“, crescut de altfel de bunica, si în clasa a X-a i-am pierdut urma, a mers la o scoala profesionala si nu mai stiu nimic despre el. Nici eu n-aveam pe-atunci nici o posibilitate s-ajut, nu ma puteam ajuta nici pe mine, si nici sistemul nu o permitea. Ca în comunism cei „nefavorizati“, cei saraci, proletarii, aveau mai multe sanse e vorba goala. Am avut cel mai clar exemplu ca nu e asa. Iata, baiatul asta, Stan Enache, nu i-am uitat numele, e una din victime. Daca nu s-ar fi schimbat lumea, nici eu n-as fi existat.

 

Ati debutat cu poezie, mai întîi un volum colectiv pe care ma mîndresc sa-l fi cumparat dintr-un anticariat de provincie înainte sa va fi cunoscut , apoi cu un volum personal; stiu ca aveti scrise si niste romane... De ce ati renuntat la literatura? Chit ca scriitorul din dvs. îsi ia partea în eseurile pe care le scrieti.

Ca tot românul, si eu m-am nascut poet. Poezia îmi era cel mai la îndemîna. Dar dupa un volumas personal, nesemnificativ, de versuri scrise în anii ’80 si publicate abia în 1990, cînd a putut sa înceapa, în fine, viata mea adevarata, m-am lasat de meserie, ramînînd totusi o mare iubitoare de poezie. Poezia româneasca se poate dispensa fara probleme de „serviciile“ mele. Romanele – Oglinda venetiana si Aurul pisicii – am putut, adica as fi putut sa le public abia dupa ce trecusera vreo 10 ani de la momentul cînd le scrisesem. E un exercitiu critic nemaipomenit sa-ti citesti o carte dupa 10 ani! Abia atunci vezi daca, pentru tine, tine sau nu. Le-am recitit si nu m-au mai multumit, acum eram alta si le-as fi scris altfel. Si ce rost are sa public o carte care nu ma multumeste pe mine, în primul rînd? Ar trebui poate sa le rescriu pentru ca subiectele lor sînt importante pentru mine, dar deocamdata n-a venit momentul.

 

De ce nu mai scrieti cronica literara? Suferiti cumva de „complexul Vianu“ sau critica de întîmpinare nu e tocmai o îndeletnicire pentru femei?

De cronica literara m-am lasat dupa trei ani de rubrica saptamînala. Am considerat ca e suficient ca sa am o buna cunoastere a tuturor tipurilor de carti „din interior“ si cred ca pentru orice fel de literat o perioada de critica literara e binevenita, ca sa nu spun obligatorie. Daca o faci onest, ai ce învata de aici. Dar un adevarat cronicar literar alege carti de toata mîna, bune si rele, or eu alegeam aproape numai carti care-mi placeau cît de cît. Pe cele proaste, care ma dezamageau de la început sau pe la jumatate, preferam sa nu le citesc pîna la capat, asadar n-aveam cum sa scriu despre ele. Mi se parea si mi se pare si acum ca viata e prea scurta ca sa-mi pierd timpul cu ce (si cu cine) nu-mi place. Asta nu merge în exercitiul critic, esti obligat sa te sacrifici si sa citesti si carti proaste, altfel cum sa faci ordine!? Daca e o îndeletnicire pentru femei – e o formulare cam desueta, nu? Femeile au mult spirit de sacrificiu. E adevarat ca exercitarea meseriei de cronicar literar aduce dupa mai multi ani putere, pe care si-o doresc mai degraba barbatii. Pe mine asta nu ma intereseaza. De fapt, n-am abandonat cu totul critica: prin prezentarile de coperta a 4-a pe care le fac la Colectia „Cartea de pe noptiera“ fac tot critica de întîmpinare, doar ca întîmpin carti din literatura universala. Dau acolo chiar Sfatul criticului. Si, oricum, îi respect pe criticii adevarati.

 

Unde sînt carti e viata...

 

Ati scris doua minunate carti de istorie literara, una despre interbelic, alta despre secolul 19. În ce relatii sîntem cu trecutul nostru literar? Îl idealizam, îl cunoastem superficial, îl ignoram?

Fiecare, dupa posibilitati. Toate cele trei variante sînt valabile. În ce ma priveste, am avut întotdeauna o imensa bucuroasa curiozitate sa-l traiesc, sa-l cunosc dincolo de etichete, muzee, clisee si mumii.

 

Dar cei care se ocupa cu asta, nu risca oare sa piarda aderenta la realitate, sa traiasca „livresc“? Traiti înconjurata de carti; nu v-a speriat niciodata?

Cliseul asta trebuie ca e de pe vremea romanelor cavaleresti sau, ceva mai recent, de pe vremea cînd copiii aveau voie sa citeasca numai basme din Colectia „Bibliotheque rose“, Contesa de Ségur, carti care ocoleau anumite zone ale realitatii. Nu numai ca n-am pierdut, prin carti, aderenta la realitate, dar s-a întîmplat exact pe dos: am învatat sa înteleg realitatea, de fapt realitatile, pîna în cele mai neasteptate detalii, tocmai din carti. Cartile m-au pregatit pentru toate fetele realitatii, pentru toate fetele omului, cum n-ar fi putut s-o faca nimeni si nimic. A fost un antrenament deosebit de util, mai ales pentru momentele dure ale vietii mele. Crede-ma, e tot realitatea acolo, numai ca, fara carti, as fi avut nevoie de sute de vieti ca s-o cunosc în atîtea variante.

 

De aceea oamenii care traiesc între carti sînt, în genere, mai toleranti decît ceilalti, mai întelepti, mai greu de manipulat. Este partea care îmi place cel mai mult la literati. Nu au atîtea prejudecati ca semenii lor mai putin cititi si mi se par mai normali, daca e vorba de normalitate. Eu n-am avut niciodata probleme sa fac trecerea între ce e în carti si ce e în viata, la mine cele doua universuri sînt în simbioza. Or asta în biologie înseamna ajutor reciproc, folos reciproc.

 

Cît despre cartile care ma înconjoara... pai sînt, dimpotriva, ca un scut cald. Ma sperie casele în care nu sînt carti, biblioteci, le simt imediat raceala. Intru si, oricît de placuta ar fi casa, am un sentiment inconfortabil. Cartile înseamna lume, sînt acolo toate dramele si bucuriile personajelor, în casele cu carti nu te poti simti singur. Unde sînt carti e viata... A venit odata un zugrav, s-a mirat de cîte carti am si mi-a spus ca el, toata viata, daca pune si manualele, nu ajunge nici la un raft mic de carti citite. Parea, într-adevar, ca nu traise mai mult de jumatate de metru de viata.

 

Bine, dar Don Quijote? Imaginatia stîrnita de carti nu comporta un risc?!

Fara risc nu se poate, toate lucrurile frumoase din viata presupun un risc. Ma bucur sa-mi confirmi ca e la fel si cu cartile.

 

Aveti aura unui scriitor si a unui cititor rafinat. Mai are literatura secrete fata de noi, ne mai poate fermeca, cartile ne mai pot pacali? E ceva ce am pierdut iremediabil în relatia noastra cu literatura?

Norocul e ca la fiecare vîrsta citesti altfel. Aceeasi carte e la fiecare vîrsta alta. Ti s-a întîmplat sa reiei o carte subliniata si adnotata de tine mai demult si sa constati ca atlfel ti se dezvaluie, ca altfel întelegi lumea din ea?

 

Fireste, însa uneori am o retinere sa recitesc: mi-e teama ca voi gasi mai putin decît la prima lectura. ...si din viata înveti sa citesti cartile

Spuneam adineauri ca din carti înveti viata. Ce e grozav este ca si din viata înveti sa citesti cartile. Au explicat-o altii înaintea mea, Ibraileanu si, pe urmele lui, Manolescu, în eseul Cum citim: la 20 de ani îl condamni pe Vronsky si te identifici cu suferintele Annei Karenina; la 40 întelegi ca mai mult decît el nu putea nimeni sa faca si o întelegi altfel si pe biata Anna... Vezi, daca oamenii ar relua si aceeasi dragoste „adnotata“ dupa mai multi ani de întrerupere, cred ca ar trai-o mai frumos. Poate asa se explica de ce unii oameni, care au divortat, se recasatoresc dupa un timp cu aceeasi persoana, cum a facut, între primele, fiica lui Alecsandri.

 

Ati scris de toate, ati si tradus, faceti publicistica culturala, predati la facultate si coordonati si o colectie de literatura universala... Ce sfaturi ati da unui tînar poet, unui tînar prozator, unui tînar critic literar, unui student si unui tînar cititor?

Sfaturile sînt facute sa nu fie urmate sau sa descoperi raspunsul care exista deja în tine. Unui poet, în orice caz, n-as îndrazni sa-i dau sfaturi, poetii sînt prea egotisti si iritabili. Unui prozator i-as spune ca marele roman vine abia dupa 40 de ani, odata cu experienta de viata, care e, inevitabil, si cantitativa, nu numai calitativa. Dar ca orice roman scris pîna atunci îl ajuta „sa-si faca mîna“, sa se pregateasca pentru marele moment. Unui tînar critic i-as spune sa nu creada, dupa un an-doi de cronica literara, ca e deasupra celor pe care îi critica numai pentru ca i se da voie sa faca judecati de valoare, si sa înteleaga ca a scrie cronica e un fel de a te pune în slujba cartilor, nu a te servi de ele ca sa te pui pe tine în fason. Daca faci asta, mai tîrziu vine si rasplata, stralucirea adevarata. Unui student la Litere i-as spune sa nu faca facultatea asta fara pasiune, ca nu aduce bani. Iar unui tînar cititor, ce altceva as putea sa-i spun decît sa citeasca de la tinerete pîn’ la batrînete? Dincolo de asta, unui tînar i-as spune sa-si traiasca viata cu intensitate maxima, sa nu-i para rau de nimic – ca oricum nu se poate fara suferinta. Eu nu cred în cealalta optiune, în ratarea prin alegere de viata gresita. Sînt sigura ca, si daca ni s-ar permite sa experimentam zece optiuni diferite, nerepetînd greselile precedente, tot n-ar iesi cum vrem, ca în filmul Ziua cîrtitei. Dintre situatiile pe care le pedepseau zeii, hamartia, greseala, nu poate fi, din pacate, ocolita. În schimb hybrisul, provocarea, da. Asa ca i-as sfatui pe tineri sa nu-i provoace inutil pe zei ca lucrul se plateste mai tîrziu, cît nu face.

 

Cînd cititi sau cînd scrieti obisnuiti sa ascultati muzica? Ce tabieturi aveti?

Cînd citesc sau scriu am nevoie de liniste, ca sa aud ce se întîmpla în pagina. Sînt destule voci acolo, e destul fond sonor. Iar muzica cere, la fel ca scrisul si cititul, o concentrare aparte. Pentru mine nu e un fundal sonor, e un lucru caruia trebuie sa i te daruiesti, chiar muzica lejera... În afara de cafeaua de dimineata, tare si amara, pe care o beau zilnic din clasa a XI-a, n-am observat sa am tabieturi. Chiar traseele pe drumurile zilnice îmi place sa le schimb. Dar n-as putea sa spun nici macar ca-mi fac din schimbare un tabiet, caci si repetitiile au deliciile lor. Pur si simplu cuvîntul „tabiet“ mi-e întrucîtva strain.

 

Putina melancolie barbateasca...

 

Cînd ati fost mica ati fost îndragostita de vreun scriitor?

Pe la 20 de ani, cînd te îndragostesti asa cum se lasa unii de fumat, aproape zilnic, am fost îndragostita de cîtiva scriitori. Însa cînd esti mic si citesti, te îndragostesti mult mai serios, dar de personaje, nu de autorii lor. Asa ca eu m-am îndragostit de Winnetou, nu de Karl May care, dinspre partea mea, ar fi putut sa nici nu existe, cîta vreme îi aveam pe Winnetou si pe Old Shatterhand. Poate sa ti se para caraghios, dar cred ca ce e mai bun în mine e din romanele acestea, care te formeaza într-un anumit fel: sa fii la locul tau, sa nu ti se suie la cap, sa nu dispretuiesti alteritatea, sa nu te supere decît rautatea, falsitatea si prostia îngî mfata, si „apa de foc“ care-ti ia mintile, apoi sa lasi de la tine, sa fii gata sa întinzi mîna primul. Sînt foarte bucuroasa ca un copil de azi, Eugen Dediu, fiul familiei Valentina si Dan Dediu, îmi împartas este pasiunea. Toti copiii de atunci, care ne jucam la Brasov de-a Winnetou si Old Shatterhand (eu trebuia sa fiu sora lui Winnetou, rol care nu-mi convenea deloc), cei cîtiva pe care îi mai stiu, au ramas cu un anume fel de a privi lucrurile care e de acolo si chiar cu un anume spirit de aventura. Ma rog, ce ne lipseste este pumnul lui Old Shatterhand care, la o adica, îi punea la pamînt pe cei rai, fara sa parlamenteze prea mult. Dar nu sîntem în Vestul salbatic...

 

Ci în Estul salbatic!

Exact. Si aici raul e mai greu de doborît cu un pumn.

 

Dar cu ce scriitor contemporan si din trecut ati pleca un week-end la munte?

Dintre scriitorii din trecut cei mai agreabili parteneri de voiaj, inclusiv voiaj sentimental, erau cei din secolul 19. Cei din secolul 20 erau mult mai egoisti, preocupati prea tare de dramele lor, de experientele lor, ca sa te faca sa te simti bine, si iubita. Chiar favoritul meu Sebastian era bîntuit de problemele lui si-apoi, vezi bine, se îndragostea de actrite, genul infidel, Leny Caler. Asa ca doar vesnic tinerii scriitori ai secolului progresului, de la Russo la Maiorescu, la Pogor sau Alecsandri, cred ca erau nemaipomenit de placuti ca parteneri de drum, si de drum al vietii, cu politetea lor, cu umorul lor, cu scrisorile lor, cu stiinta lor de a nu lua în seama prea mult întîmplarile dezagreabile si, nu în ultimul rînd, cu felul minunat în care se purtau cu femeile.

 

Ei, nu întotdeauna, dar frecvent...

Marturisesc ca politetea, empatia, oricît de mari, chiar în exces, ma cuceresc imediat. Dimpotriva, badarania, egoismul ma îndeparteaza îndeobste definitiv. Acuma nu-mi dau seama prea bine cu care dintre scriitorii de secol 19 m-as fi plimbat prin viata sau de care m-as fi îndragostit, ar trebui sa-i aud cum vorbesc cu mine. Caci dragostea e oarba, dar nu surda. Dar, banuiesc, nu de cel mai fericit dintre ei si nici de unul prea de tot nefericit, nu-mi plac extremele. Putina melancolie barbateasca mi se pare o buna metoda de a atrage atentia unei persoane feminine cu suflet de secol romantic.

 

Ce v-a placut cel mai mult din interviul cu Dan C. Mihailescu, cel care v-a precedat în aceste pagini?

Îl citesc si îl ascult cu placere pe Dan, cînd am ocazia, dar aici m-a dat gata cu un detaliu extraordinar: ca are trei mesteceni de care e îndragostit si ca i-a botezat Ioachim, Stefan si Matei (de fapt, stiu ca-i spune Mateut). Lucrul asta m-a binedispus, pur si simplu.

 

 

 

Tags:

Amalialand

Maturizare

by Potop Alin L, iunie 11 2012 22:27

 

 Incep sa cred, sau mai bine zis sa realizez, ca viata nu e chiar asa de usoara pe cat pare la prima vedere. Exista sute de probleme printre care se numara si o asa-zisa maturizare morala, psihica.

     Stii efectul de ‘spectator’? Ca si cum ai fi in mijlocul unui trotuar sau strada si toate persoanele ar trece cu viteza luminii pe langa tine. Cam asa ceva sunt si eu, privesc toti oamenii grabiti, greu de oprit, crezand orasul in care se afla unul aglomerat si plin de greutati, dar totusi e Valcea, nu New York sau L.A.

     Asta numesc adultii ‘maturitate’? In cazul asta prefer sa raman un imatur toata viata. Nu vreau sa ajung ca ei, sa nu fac nimic toata ziua decat servici-acasa-somn-servici-acasa-somn si tot asa.

     Ce-mi pasa mie de fapt? E vorba despre ce vreau eu sa fac, nu despre ce fac toti adultii care inca traiesc inchisi in ei si nu fac nimic.

     Nu stiu de ce am spus toate astea. Daca am sa fiu ca ei? Vreau sa fiu un om, nu o marioneta in mainile urbanismului. Totusi, am sa raman la visele mele; am sa cresc, am sa ma fac mare, am sa schimb totul, am sa evadez, am sa fug, am sa fac tot posibilul sa nu ajung o papusa, am sa fiu eu. Si oricine ar fi acest "eu", i-as da un pumn in cap sa mai taca din gura.

 

 

Tags:

Joyce Carol Oates: FOXFIRE- Confesiunile unei gasti de fete

by Stoica O. Andreea D, iunie 10 2012 11:07

            

 

                  Actiunea are loc in  New York, 1950. Se relateaza istoria secreta a unei gasti de adolescente rebele, conduse le Legs Sadovsky -  “amestec de Robin Hood in varianta feminina si revolutionar marxist, de personaj naiv dotat cu o inteligenta ascutita si eroina de o indrazneala incredibila si o forta exceptionala”(Library Journal).
                  FOXFIRE este o gasca ilegala, reprezentand refugiul fetelor, care le insufla curajul de a merge mai departe. Romanul este povestea legaturii speciale, emotionante si tulburartoare ce le uneste pe cele cinci adolescente. Acestea creeaza o legatura fizica. Ele isi fac un tatuaj cu fier incins, iar apoi isi amesteca sangele, devenind astfel “surori de cruce”. Pe parcursul romanunui, fetele isi declara dragostea una pentru cealalta, fiecare spunand ca ar muri pentru oricare dintre surori. Fetele se confrunta cu agresiuni sexuale din partea barbatilor,, insa acestea reactioneaza violent. Fetele fug de la parinti si se muta impreuna. Ele traiesc cu ajutorul furturilor si escrocheriilor si isi cumpara masina si pistoale. Adolescentele il rapesc pe omul de afaceri Whitnei Kellogg si cer familiei o rascumparare in valoare de un milion de dolari. Barbatul scapa, insa impuscat accidental de una dintre fete. Adolescentele sunt urmarite de politie si sufera un accident. Masina cade de pe un pod si nu se stie ce s-a intamplat exact cu ele. Felele nu s-au mai intalnit niciodata, iar tatuajul ramane singura amintire si dovada ca a existat FOXFIRE. 

                 Au avut o conversatie in zilele de inceput a gastii FOXFIRE: era unul dintre subiectele care le entuziasma si le tulbura deoportiva. Legs spunea ca ea nu crede in Dumnezeu si in toate prostiile alea, sau in "nemurirea sufletului", " Nu avea nici un sens", spune Legs, "sa fim cu totii atat de importanti", iar Maggie o intreaba "Deci presupun ca nu crezi ca avem suflete?", Legs a izbucnit in ras: "Ba da, probabil ca avem, dar de ce sa insemne asta ca vom trai la nesfarsit? O flacara, de pilda, e destul de reala cat timp arde, nu? Chiar daca vine o vreme cand se va stinge".

                 In 1996, romanul FOXFIRE a fost ecranizat, avand-o in rolul principal pe Angelina Jolie.

                              " Fascinant... Poseda acea calitate despre care Hemingway spunea ca o au toate romanele mari: este mai adevarta decat realitatea." Boston Globe

                                   

 

 

 

 

Tags:

Pagini de şcoală

Keep the streets empty for me.

by Ioana Popa. Mi, iunie 06 2012 22:16

Am încetat să mai luptăm pentru noi atunci când au început alţii să o facă. Trimişi ai lui Dumnezeu, binevoitori, se caţără pe sufletele noastre să ajungă la măduva sa şi să scormonească după sentimente.

Sufletele noastre sunt deşarte, pustiite de respiraţii tăiate brusc de zgomotele unei dispariţii a demnităţii. Aceleaşi acţiuni ne definesc. Mersul mână de mână, privitul în ochi, ţipetele, monologurile în faţa pereţilor spoiţi cu drame sau perversiuni. Noi suntem acţiunea, noi suntem definirea unei vieţi total schimbate.

 Lupta este în numele nostru. Marionete cu credinţă, noi, oamenii, stăm aşezaţi la o coadă nedefinită să aflăm sentinţa. Trebuie să existe una, chiar dacă nu este a noastră. Pentru noi s-a deschis cerul şi au căzut toate stelele, Luna stă ascunsă în mădularele lui Dumnezeu şi-i şopteşte prin lumina ei că teama începe să-i alerge prin oase. Ştiam noi atunci când ne-am născut, goi şi fără nume, că din cauza noastră vor dispărea frumuseţile Pământului?

Ne imaginăm învingători; singura şansă să rămânem în picioare, stabili şi cutezători. Avem la dispoziţia noastră luptători despre care nu ştim decât că indiferent de situaţie ne vor salva. Condiţia noastră umană se rezumă la aşteptări. Doar pentru asta ne mai ajunge acest efort de a respira.

 Pierduţi în noi - neajutoraţi - suntem totuşi cei mai puternici.

 

Tags: