SuperEroi - Gruia lui Novac vs. Superman

by Amalia Istrate Ma, septembrie 25 2012 16:40

 

 
Supererou - Un supererou (engleză Superhero) este un personaj fictiv care posedă puteri extraordinare sau supraomenești pe care le folosește pentru a proteja publicul și care are unele caracteristici vizuale (de obicei, o ținută) care-l face identificabil. De la debutul prototipului supereroului Superman în 1938 au apărut numeroase povești cu super-eroi, variind de la scurte aventuri la produse mass-media publicate ani de zile la rând: benzi desenate sau filme.
Supereroi americani: Superman, DareDevil, Spiderman, Catwoman, Green Lantern, Wonder Woman, Iron Man
Supereroi autohtoni: Greuceanu, VladȚepeș, Mihai Viteazul, Gruia lui Novac – unii sunt eroi ficționali, alții sunt personaje istorice care au realizat fapte excepționale în timpul domniei lor.
Calități generale: frumusețe fizică și caracter justițiar, spirit de sacrificiu, putere fizică ieșită din comun
Defecte generale: încredere oarbă în oameni, slăbiciune în fața femeilor frumoase, uneori dorința de a face bine, cu orice preț, are rezultate dezastruoase

 

Superman s-a născut pe planeta Krypton, înainte de a fi trimis cu o rachetă de salvare pe Pământ, pe când era bebeluș, de către tatăl său, Jor-El, cu câteva secunde înainte ca planeta Krypron să explodeze.

        Descoperit și salvat de familia unui fermier din Kansas, copilul este crescut sub numele de Clark Kent și i se imprimă un profund caracter moral și justițiar.

         De foarte mic, eroul își manifestă trăsăturile supraomenești, pe care le va folosi când va crește pentru a salva omenirea în repetate rânduri.

        Ca adult, Superman împrumută o identitate falsă, de jurnalist lipsit de curaj și imaginație, trăind în umbra ziaristei pline de inițiativă Lois Lane. Când situația o cere, eroul renunță la hainele lui Clark Kent (la propriu) și adoptă identitatea sa cea adevărată – de Superman.

 


 

Gruia lui Novac

= Este om, fiul unui luptător de temut, Novac.

= Dușmanii săi declarați sunt turcii, dar și orice individ care vrea răul Țării Românești.

= Îi apără pe cei slabi și luptă pentru dreptate.

= Tatăl său îi vine mereu în ajutor.

= Locul de care ar trebui să se ferească este Țarigrad (Constantinopol). Tatăl său îl sfătuiește să stea departe de oraș, dar Gruia nu-l ascultă și cade prizonier.

= Slăbiciunile lui Gruia sunt vinul și femeile frumoase. Este tânăr și are un caracter năvalnic. Este impulsiv și acest lucru îi aduce numai necazuri

= Este foarte puternic, dar nu are capacități supranaturale.

= Are limitări omenești și defecte.

 

Superman

= Este extraterestru, vine de pe planeta Krypton.

= Sare în ajutorul oamenilor din pur altruism.

= Se deghizează în om obișnuit, mimând neputința, lașitatea, incompetența.

= Lois Lane este cea care îl ajută când se dă drept Clark Kent.

= Superman o ajută pe Lois Lane și umanitatea.

= Superman are un costum special, de supererou.

= Punctul său slab este kryptonita, un metal de pe planeta de baștină – eroul este dezarmat în contact cu acest element.

= Este aproape invincibil.

 

Trăsături comune

= Ambele personaje sunt reprezentative pentru cultura țării căreia îi aparțin și reliefează trăsături fundamentale.

= Și Gruia și Superman sunt personaje pozitive, dar nu idealizate, au calități și defecte, sunt umanizate, fac greșeli și au capacitatea de a și le recunoaște.

= Eroii nu-și pierd încrederea în oameni și în capacitatea acestora de a face bine, chiar dacă uneori ei înșiși devin victime ale obtuzității sau lăcomiei oamenilor.

= Experiențele, aventurile prin care trec Gruia și Superman le construiesc și le modelează caracterul.

= Gruia și Supermen au capacitatea de a nu se considera învinși, având puterea de a o lua mereu de la capăt.

= Gruia și Superman cred în oameni și în binele universal.

 ___________________________________________________________________

SUPEREROI.ppsx (4.18 mb)

 

Tags:

Amalialand | Pagini de şcoală

Povestea lui Harap Alb

by Chelcea Elena Cosmina L, septembrie 24 2012 19:18

                                     Smile

           În acest basm se vorbește despre doi frați, Craiul și împăratul Verde, care au la rândul lor și ei copii, craiul are trei feciori și împăratul are trei fete. Cei doi frați nu s-au mai văzut demult, deoarece împăratul Verde locuia la o margine a pământului, iar craiul la altă margine. Nemaiputându-se întâlni ei nu au avut ocazia să își cunoască nepoții.Aproape de bătrânețe, împăratul căzând la zăcare, i-a scris craiului o scrisoare. Prin această scrisoare, fratele craiului îi cerea fratelui său să-și trimită unul dintre cel mai vrednic dintre feciori, pentru a-i lăsa în grijă împărăția, după moarte.

          După ce craiul a primit și a citit scrisoarea, și-a chemat copiii și le-a comunicat că unchiul lor, care acum  a căzut la zăcare vrea să trimit cel mai vrednic dintre feciorii mei pentru a conduce țara lui mare și bogată. Auzind acestea, feciorul cel mare a zis că lui i se cuvine această cinste, fiindcă el este cel mai mare dintre feciori. După ce a menționat acestea, el i-a cerut tatălui său bani, straie, arme și un cal. Primind acele obiecte, el și-a luat la revedere de la tatăl său și frații lui. În urma plecării fiului său, craiului i-a venit ideea de a se îmbrăca într-o piele de urs, pentru că dorea să-l pună la încercare pe fiul său, mai exact pe vitejia fiului.

         Fiul cel mare, ajungând la capătul podului este întâmpinat de un urs mormăind. Calul de îndată a început să sară în doua picioare. Feciorul nemaiputând să-și oprească calul și nemaifăcând față, s-a întors la tatăl său. Ajungând acasă, feciorul cel mare i-a povestit tatălui său prin câte peripeții a trecut și a zis că el nu este pregătit să conducă împărăția. După câteva minute, feciorul cel mijlociu a zis că el e pregătit să împlinească ultima dorință a unchiului, însă tatăl lui i-a zis fiului să aibă grijă ca nu cumva să pățească și el ce a pățit celălalt fiu. Neluând în seamă vorbele tatălui, feciorul cel mijlociu a plecat la drum. Fiul craiului ajungând prin dreptul podului, are parte să cunoască și el ursul.

           Și feciorul observând că nu este atât de simplu  precum credea el, s-a întors la tatăl lui. După ce și fiul cel mijlociu a ajuns acasă, tatăl lor, simțindu-se rușinat că are asemenea fii și dându-și seama că dorința fratelui său nu se va împlini  a început să le țină o morală. În timp ce craiul le vorbea copiilor despre onoare și rușine, fiul cel mic s-a făcut roșu la față și  a ieșit în grădină.

        Stând în grădină și plângându-și amarul, îi apare în cale o babă gârbovă de bătrânețe, care umbla după milostenie. Această babă i-a dat câteva sfaturi, printre acestea ea i-a spus feciorului să-și alunge mâhnirea din inimă, deoarece norocul îi surâde. Feciorul, la început nu a dat crezare, dar după mai multe insistențe, el a crezut. Având încredere în babă, Harap Alb i-a dat drept milostenie un bănuț. Primind bănuțul, baba i-a spus feciorului să stea liniștit, pentru că milostenia îl va ajuta. După câteva momente, bătrânica  i-a spus că dacă el se va duce la tatăl lui și îi va cere armele, dar nu orice arme, ci armele ruginite; hainele, dar nu orice haine, ci hainele vechi și ponosite cu care a fost el mire și calul, pe care îl va alege punând în mijlocul hergheliei o tavă cu jăratic, iar primul dintre cari care va veni să mănânce, acela va fi calul care îl va însoți va înfrunta toate obstacolele care stau în calea fericirii lui și va ajunge să fie cel mai iubit, slăvit și puternic împărat.

        Terminând de dat sfaturile, femeia învârstă a dispărut. În urma plecării Sfintei Duminici, fiul micuț s-a dus crai și i-a spus că își va încerca și el norocul, iar în cazul că i s-ar putea întâmpla ceva rău pe drum, el nu se va mai întoarce acasă cu rușinea în spate. La început, craiul nu a fost de acord cu luată de fiul său, însă după ce a purtat mai multe discuții cu fiul său, el i-a dat voie să plece. Harap Alb i-a cerut tatălui să-i dea calul, armele și hainele cu care a fost mire. Auzind că feciorul lui îi cere calul care care l-a însoțit pe el în tinerețe, el i-a spus că nu știe dacă acel cal mai trăiește sau nu, iar în cazul în care  nu mai trăiește, nici nu știe unde i-au putrezit ciolanele.  Însă feciorul i-a spus că asta e rugămintea lui, iar faptul că acel cal mai trăiește sau nu, asta îl privește pe el. El are nevoie numai de aprobarea lui, în calitate de părinte.

        După ce craiul i-a dat acordul, fiul s-a urcat în pod și a luat un căpăstru, un frâu, un bici și o șa, toate fiind colbăite, sfarogite și vechi ca pământul, așa cm îi ceruse bătrânica să fie. Apoi el a mai luat și straiele vechi, un arc niște săgeți, un paloș și un buzdugan, toate fiind pline cu rugină. Terminând de luat acele lucruri vechi și prăfuite, s-a apucat să le curățe. După ce le-a curățat, el le-a pus deoparte. În continuare, mezinul a umplut o tavă plină cu jăratic și s-a dus să o pună la cai. Însă primul cal care se dusese să ia o gură de jăratic, era un cal ghebănos, dupuros și foarte slab. Fiul fiind dezamăgit că acel cal s-a dus să mănânce din tavă, i-a tras un frâu în cap. Calul nu s-a lăsat și în timp ce feciorul încerca să plimbe ceilalți cai pentru a vedea tava, el s-a dus și a mâncat tot ce era pe acel vas. Atunci, mezinul i-a mai tras un frâu în cap și s-a gândit dacă-l ca lua sau nu. În timp ce feciorul încerca să ia o decizie, căluțul s-a scuturat de trei ori și s-a transformat în cel mai frumos mânzoc.

         Câteva minute mai târziu, fiul craiului a încălecat căluțul. Calul pentru a se răzbuna pentru loviturile primite, a zburat stăpânul până la nouri, până la soare și  până la lună, până când i s-a făcut rău mezinului. După această plimbare, calul s-a transformat din nou în calul slab și urât și s-a dus cu stăpânul lui la crai și la frații lui Harap Alb pentru a-și lua rămas bun și pentru a-și lua lucrurile de care avea nevoie pentru a înfrunta toate greutățiile.

        Ajungând în dreptul podului, i-a ieșit și lui în cale ursul care le ieșise în cale și fraților lui. În timp ce calul s-a năvălit asupra ursului, feciorul a ridicat buzduganul pentru a-l lovi pe urs. Ridicând buzduganul și îndreptându-l spre urs, tatăl lui Harap Alb a mărturisit că el e și că a vrut să îl pună la încercare, pentru a vedea dacă este priceput să conducă împărăția. Atunci, copilul cel mic a renunțat la buzdugan. Observând cât de viteaz este fiul său, craiul sare și-l îmbrățișează. Îmbrățișându-l pentru ultima oară, craiul îi spune fiului că dacă va întâlni în drumul său vreun spân sau vreun împărat Roș, să se ferească și i-a dat haina de urs, în caz că va avea nevoie de ea. În timp ce mezinul și calul își vedeau de de drumul lor, le-a ieșit în cale un om spân, care s-a oferit să îi fie el ghid, zicând că el cunoaște împrejurimile, însă feciorul nu l-a acceptat și și-a continuat drumul.

        Mergând ei înainte prin codru, li s-a arătat iar spânul, numai că de această dată purta alte haine și avea un glas supțiratic și necunoscut, care s-a oferit să-i fie slugă, dar nici de această dată, feciorul nu a acceptat. Tot mergând el drept în față, a observat că nu este nici un sat, nici un târg. Văzând acestea, el a început să regrete că nu a acceptat ajutorul celui de-al doilea spân. În timp ce regreta, cel de-al doilea spân i-a apărut din nou în cale. În cele din urmă, feciorul a nesocotit vorbele tatălui său și a acceptat mâna de ajutor venită din partea spânului. Străbătând ei o perioadă lungă, spânul i-a spus feciorului că-i e sete. După ce a primit plosca cu apă, el a vărsat-o, spunând că apa era caldă și numai era bună de băut. Spânul i-a mai spus să nu se îngrijoreze că nu mai au apă, pentru că mai au puțin și vor ajunge la o fântână cu apă rece.

        Parcurgând acea bucată de timp, ei au ajuns la fântâna care era adâncă și nu avea roată, ci numai o scară de coborât până la apă. Spânul a coborât în fântână, a umplut plosca cu apa bună și rece și i-a recomandat și feciorului să intre să se răcorească și el. Spânul a ieșit din fântâniță, iar feciorul fiind impresionat de acele vorbe, intră, fără să se gândească la ce ar putea gândi. Pentru a ridica capacul de pe gura fântânii și pentru a-i da drumul, cei doi au făcut un pact și anume că spânul va merge la palat și se va da drept nepotul împăratului Verde, iar feciorul îl va însoți și el pe spân, dar în calitate de slugă.

        În cele din urmă, ei au ajuns la palat, iar Harap Alb a primit o poruncă și anume că el va șede în grajd, având grijă de calul spânului. În ciuda faptului că verișoarele lui Harap Alb și-au dat seama că așa zisul lor văr, e un impostor, un om rău și viclean, ele nu au putut lua nicio măsură, deoarece se gândeau că acest adevăr i-ar putea provoca vreun rău împăratului. La palat, mezinul a îndurat multe, punându-și viața în pericol, datorită poruncilor primite de la spân, de pildă,el a trebuit să aducă salată din grădina celui mai periculos urs, să aducă pielea cerbului  și capul împodobit cu pietre, să aducă în împărăție fata împăratului Roș.

        El a trecut cu bine datorită ajutorului acelei babe care cerea milostenie, Sfânta Duminică, datorită furnicilor și albinelor pe care le ajutase și pe care și ele la rândul lor l-au ajutat, datorită calului și datorită prietenilor lui, Gerilă, care era o dihanie de om care murea de frig, deși el stătea lângă un foc mare, de douăzeci și patru de stânjeni de lemne; datorită lui Flămânzilă, care mânca brazdele pe urma a douăzeci și patru de pluguri și tot îi era foame; datorită lui Setilă, căruia, în ciuda faptului că băuse apa de la douăzeci și patru de iazuri și o gârlă, tot îi era sete; datorită lui Ochilă, care avea un singur ochi în frunte; datorită lui Păsări-Lăți-Lungilă, care se lățea așa de tare de cuprindea pământul în brațe.

      Ajuns la palatul împăratului Roș,  el și amicii lui, pentru a o cere pe fată, ei au fost supuși unor încercări, cum ar fi să doarmă în casa din aramă înfocată; să mănânce douăsprezece harabale cu pâne, douăsprezece ialovițe fripte și să bea douăsprezece buți pline cu vin;să despartă firele de mac din cele de năsip; să găsească fata a doua zi, în locul în care se culcase; să deosebească cele doi fete ale împăratului, atât cea de suflet cât și cea naturală, deși erau identice.

      După ce în sfârșit a  îndeplinit toate  acestea, feciorul a plecat cu fata de împărat, Mergând ei tot așa, fata împăratului l-a mai provocat și ea pentru ultima dată. Ea a zis că dacă turturica ei va ajunge înaintea calului lui cu cele trei smicele de măr dulce, apă vie și moartă, ea nu va mai pleca cu feciorul. Pierzând pariul, fata i-a spus turturicii să se ducă la împărăție să dea de veste că sluga vine însoțit de fata împăratului. Spânul văzând cât e de frumoasă fata, s-a repezit și a luat-o în brațe de pe cal, dar fata l-a îmbrâncit și le-a mărturisit că  Harap Alb e defapt adevăratul nepot al împăratului Verde. Planul fiindu-i dat în vileag, spânul s-a repezit și i-a tăiat capul mezinului. După câteva momente , fata s-a folosit de cele trei smicele de măr dulce, de apă vie și moartă și l-a adus înapoi la viață pe fecior.

      Într-un final, totul s-a terminat cu bine, iar mezinul s-a căsătorit cu fata împăratului  Roș.Smile                       



Tags:

Pagini de şcoală

Ședința cu părinții clasei a V-a B

by Amalia Istrate V, septembrie 21 2012 23:54

 

 

    Miercuri, 26 septembrie 2012, va propun să ținem ședința cu părinții la C.N. Alexandru Lahovari, la ora 6.30 p.m.

Pe ordinea de zi se vor afla următoarele subiecte:

- alegerea reprezentantului părinților elevilor clasei a V-a B (cel care ne va reprezenta interesele la ședințele cu părinții pe școala);

- prezentarea regulamentului interior de funcționare a Colegiului;

- prezentarea drepturilor și obligațiilor elevilor clasei a V-a B;

- prezentarea rezultatelor de la evaluarea inițială a elevilor clasei a V-a B la disciplina limba și literatura română;

- discuții pe teme diverse. 

 

 Lista subiectelor ce vor fi discutate rămâne deschisă.

Tags:

Ştiri din clasa mea

Dancer in the Dark (2000)

by Deliu Andreea Daniela J, septembrie 13 2012 18:13
Dancer in the Dark

   Am văzut azi musicalul Dancer in the Dark al suedezului Lars von Trier şi mai mult ar fi de văzut, decât de povestit, pentru că face parte din categoria filmelor adevărate, a filmelor de artă care apar tot mai rar, cu un dramatism calculat la maximum. Filmul prezintă o poveste cutremurătoare despre viaţa unor oameni aparent obişnuiţi, dar care devin arhetipuri, într-o altfel de America, pe care nu o ştiaţi şi în care nu v-aţi dori să trăiţi. Personajul pricipal este Selma (Björk), o tânără mamă care suferă de o boală de ochi congenitală şi în timp îşi va pierde vederea. Conştientă de viaţa trăită doar în imaginaţie şi în întunericul orbirii, luptă din răsputeri pentru ca fiul ei, Gene (Vladica Kostic), să poată face o operaţie şi să fie vindecat. Astfel, ea strânge fiecare bănuţ pe care îl câştigă muncind la o fabrică unde este în pericol permanent din cazuă că lucrează la o maşină de tăiat, unde precizia şi vederea bună sunt obligatorii. Pentru a nu fi concediată, Selma susţine că are doar miopie, însă singura persoană care ştie tot adevărul este prietena ei mai în vârstă, Kathy (Catherine Deneuve), care o supraveghează subtil, dar ferm şi eficient, ajutând-o de fiecare dată, dar şi un poliţist. Acesta din urmă este personificarea răului care o loveşte fatal pe Selma.

   Filmul este atât de trist, iar destinul personajului principal atât de nedrept, încât (chiar şi fără prea multă umanitate) tot ajungi să ţi se rupă sufletul de atâta durere. Finalul este revoltător, realizat cu maximă detaşare şi impasibilitate din partea regizorului. Nu regret că l-am văzut, dar am să fac tot posibilul să îl evit pentru că nu cred că aş putea să ma uit la el a doua oară. Mai jos aveţi trailerul şi 
 

Tags: , ,

Film is a mosaic of time