Antoine de Saint-Exupery: Micul Prinț

by Amalia Istrate V, martie 22 2013 17:46

 

 Toţi oamenii mari au fost cândva copii

(Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte.)

 

         Despre romanul acesta mic și parabolic al lui Antoine de Saint-Exupery se spune adesea că este cea mai buna carte pentru copii, de citit însă de către oamenii mari. Am înțeles acest lucru când m-am făcut mare și am ajuns să am, la rândul meu, un copil.

           În primii ani de gimnaziu, profesoara mea de franceză, (ca, de altfel, și o mătușă apropiată care preda tot limba franceză), îmi spunea (și ne spunea în clasă) să citim această carte, căci ne va cuceri pe data. Nu prea s-a întâmplat așa, căci nu m-a cucerit nici pe dată și nici în următoarele săptămâni, cât m-am chinuit s-o citesc (da! m-am chinuit!). De fapt, nu prea înțelegeam mare lucru și mi se parea incredibil cum un copil poate trăi singur în deșert, fără mama și fără tata, fără o casă adecvată și fără prieteni. Nu era prea clar nici cum ajunsese acolo și pretindea că vine de pe o planetă foarte mica (fie vorba între noi, nu părea să fie mare lucru de capul acelei planete, căci nu avea decât vroe trei vulcani amărâți și o floare). Pe de altă parte, băiatul ăsta nu făcea mai nimic cât era ziua de lungă - nu se ducea la școală, nu avea teme de făcut și purta tot timpul un costum ridicol de pompos (a se vedea imaginea, pentru conformitate!)

 

 

 

 

         Apoi nu pricepeam ce găsea atâta de vorbit un adult, ditamai pilotul, cu un copil care uneori se exprima cam în dodii, de parcă ar fi visat cu ochii dechiși, lăudându-se cu planetele pe care le-a vizitat el, până să ajungă pe Pământ și să se naturalizeze în deșertul Sahara (duh! cine si-ar lua domiciliul într-o zonă unde poți muri de sete în orice clipă?!).

           Nici finalul nu prea mi-a plăcut prin ceea ce sugera în legătură cu soarta copilului (eram în perioada basmelor și a baladelor populare și tocmai îmi reveneam după my first crush, pasiunea mea pentru Gruia lui Novac - ohhh!). Mi-au explicat și mie părinții ce înseamnă atunci când corpul rămâne pe Pământ, iar sufletul se duce undeva departe, unde este bine 24/7 și nu există supărare, mai ales că, uneori erau extrem de triști, purtau haine negre și miroseau a lumânări...

 

          Dacă un copil vă spune vreodată că un șarpe boa poate să înghită un elefant, să-l credeți pe cuvânt, căci știe el ce spune! Exista și desene care demonstrează asta.

 

 

           Ca adult, am înțeles valoarea prieteniei, a dragostei și a toleranței. Am înțeles că naratorul-personaj are șansa la maturitate să-și găsească sufletul-pereche și, în același timp să trăiască spaima unei pierderi irecuperabile. De fapt, este un fel de întâlnire cu sine, căci Micul Prinț poate fi chiar el, inocent, nesofisticat, sincer și deschis așa cum numai un copil poate fi.

           De multe ori, ca să ajungi la tine însăți/însuți, trebuie să faci o călătorie până la capătul pământului. Asta am înțeles eu din povestea asta...

 

 

Tags:

Amalialand | Lecturi de (ne)voie

George Călinescu: Enigma Otiliei

by Chelcea Elena Cosmina Mi, martie 20 2013 22:17

                   

 

Caracterizarea lui Felix Sima

          PERSONAJUL FELIX DIN OPERA LITERARĂ SCRISĂ DE GEORGE CĂLINESCU, ”ENIGMA OTILIEI” OCUPĂ LOCUL PRINCIPAL. RAPORTAT LA REALITATE, FELIX ESTE UN PERSONAJ FICŢIONAL, DEOARECE EXISTĂ DOAR  ÎN RELAŢIE CU LUMEA DIN CADRUL OPEREI, ROTUND, DEOARECE ARE CAPACITATEA DE A SURPRINDE CITITORUL ÎN MOD CONVINGĂTOR, PROTAGONIST.

          DUPĂ MOARTEA TATĂLUI SĂU, EL SE DUCE LA BUCUREŞTI LA TUTORELE SĂU, COSTACHE GIURGIUVEANU.FELIX VINE LA BUCUREŞTI CU SCOPUL DE A SE ÎNSCRIE LA FACULTATEA DE MEDICINĂ. MARTORUL EVENIMENTELOR CARE AU LOC ÎN CASA LUI COSTACHE, FELIX AJUNGÂND PE STRADA ANTIM LA CASA LUI COSTACHE ESTE NERECUNOSCUT, INSĂ ODATĂ CU APARIŢIA OTILIEI EL ESTE RECUNOSCUT.OTILIA ÎL POFTEŞTE ÎN LIVING PENTRU A-I FACE CUNOŞTINŢĂ CU LEONIDA PASCALOPOL ŞI CU RUDELE LUI COSTACHE:AGLAE, AURICA. ODATĂ INSTALAT ÎN CASĂ EL OBSERVĂ CĂ OBICEIURILE DIN ACEASTĂ FAMILIE NU SEAMĂNĂ DELOC CU CELE CU CARE EL ERA OBIŞNUIT;*DEPLINA LIBERTATE DE CARE SE BUCURA ÎN ACEASTĂ CASĂ, ÎN CARE FIECARE FĂCEA CE ÎI PLĂCEA, FĂRĂ SĂ ÎNTREBE PE NIMENI.* ÎN CELE DIN URMĂ EL SE ADAPTEAZĂ  DATORITĂ AJUTORULUI DEPUS DE OTILIA.

           DIN CARACTERIZAREA DIRECTĂ ŞI INDIRECTĂ SE DESPRIND ÎNSUŞIRILE MORALE ŞI FIZICE ALE PERSONAJULUI FELIX, ASTFEL FELIX ESTE CARACTERIZAT DIRECT DE CĂTRE AUTOR CA FIIND *UN TÂNĂR DE VREO OPTSPREZECE ANI* CARE PURTA O UNIFORMĂ DE LICEAN*UNIFORMA NEAGRĂ ÎI ERA STRÂNSĂ BINE PE TALIE, CA UN VEŞMÂNT MILITAR, IAR GULERUL TARE ŞI FOARTE ÎNALT ŞI ŞAPCA UMFLATĂ ÎI DĂDEAU UN AER BĂRBTESC* ŞI DUCEA ÎN MÂNĂ O VALIZĂ GREA, *UN TÂNĂR A CĂREI FAŢĂ ESTE JUVENILĂ ŞI PRELUNGĂ, APROAPE FEMININĂ DIN NPRICINA ŞUVIŢELOR MARI DE PĂR CE ÎI CADEAU DE SUB ŞAPCĂ.  TÂNĂRUL SIMA, FIUL DOCTORULUI SIMA ESTE CARACTERIZAT DE CĂTRE AGLAE CA FIIND UN ORFAN CA ŞI OTILIA*FACI AZIL DE  ORFANI.*, *CA ORFAN GĂSEŞTI MAI UŞOR.* FECIOARUL A CĂRUI MAMĂ ÎI MURISE CÂND EL SE AFLA ÎN ŞCOALA PRIMARĂ. AURICA ÎL VEDE PE ACESTA CA FIIND *un tânăr aşa de distins şi de familie bună* PASCALOPOL LEONIDA ARE SENTIMENTE PATERNE FAŢĂ DE FELIX. COSTACHE ARE SENTIMENTE PATERNE FAŢĂ DE ACEST TÂNĂR, DEŞI NU ARATĂ ACEST LUCRU. UN ALT MIJLOC DE CARACTERIZARE ÎL CONSTITUIE COMPORTAMENTUL, GESTURILE, ATITUDINILE, FAPTELE,NUMELE. EL ESTE CARACTERIZAT CA FIIND UN OM AMBIŢIOS, INTELIGENT, HARNIC, SINCER, ACESTEA REIES DIN FAPTUL CĂ FELIX VREA SĂ SE ÎNSCRIE LA FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI VREA SĂ-I URMEZE CARIERA TATĂLUI SĂU*ERA AŞA DE AMBIŢIOS, ÎNCÂT NICI NU PUTEA SĂ ÎŞI ÎNCHIPUIE CĂ NU AR AJUNGE A FI CEL DINTÂI DIN RAMURA DE ACTIVITATE. FAPTUL CĂ ACEST TÂNĂR A CĂRUI NUME PROVINE DE LA NUMELE ROMAN *FELIX* CARE  ÎNSEAMNĂ FERICIT, NOROCOS ÎL IARTĂ PE COSTACHE PENTRU FAPTUL CĂ ÎI LUA DIN BANI DE ZECE ORI MAI MULT FAŢĂ DE  CÂTE ÎI OFEREA LUI FELIX, FAPTUL CĂ VREA SĂ ÎL AJUTE PE TITI SĂ ÎNVEŢE, FAPTUL CĂ O RESPECTĂ PE AGLAE ÎN CIUDA FAPTULUI CĂ EA ÎL FACE ORFAN DEMONSTREAZĂ CĂ FELIX DĂ DOVADĂ DE BUNĂTATE, IUBIRE, RESPECT. ŞI SENTIMENTELE SALE FAŢĂ DE OTILIA ÎL CONTUREAZĂ INDIRECT.FELIX VEDE ÎN OTILIA O MAMĂ* OTILIA ÎNCEPU SĂ ZÂMBEASCĂ ŞI MÂNGÂIE MATERN ..*  ŞI O IUBITĂ*OTILIA FAC PENTRU TINE TOT CE ÎMI SPUI. ŞTII CĂ AM OARECARE VENIT, O CASĂ, VEI FI....SORA MEA, DACĂ VREI AŞA. FAPTUL CĂ OTILIA PLEACĂ LA PARIS CU PASCALOPOL, FAPTUL CĂ OTILIA ŢINE LA PASCALOPOL ŞI SE POARTĂ DRĂGOSTOS CU LEONIDA ÎL FĂCEA GELOS PE FELIX.  TÂNĂRUL FELIX ESTE CEL PENTRU CARE DRAGOSTEA DEVINE O SUFERINŢĂ IAR SERVICIUL UN IDEAL.

 

Tags:

Pagini de şcoală

Olimpiada de lingvistică 2013 - faza județeană

by Amalia Istrate L, martie 11 2013 22:04

 

        Sâmbătă, 09.03.2013, s-a desfășurat la C.N. Alexandru Lahovari, din Râmnicu-Vâlcea, Olimpiada de lingvistică, faza județeană. Deși, la o primă vedere, subiectele au părut extrem de complicate și criptice, elevii participanți au reușit să rezolve cerințele peste așteptări, demonstrând că o bună cunoaștere a gramaticii de bază a limbii române, combinată cu elemente de logică elementară și cu informații matematice reprezintă rețeta de succes în abordarea unor subiecte aparent extrem de dificil de abordat.

         Iată mai jos subiectele și rezultatele acestei etape. De asemenea, voi posta și subiectele propuse de Universitatea București (http://www.unibuc.ro/facultati/litere/Olimpiada_Nationala_de_Lingvistica.php).

________________________________________________________________________

Subiect.gimnaziu.8.03.doc (373.00 kb)

Subiect.liceu.8.03.doc (354.50 kb)

REZULTATE LINGVISTICA - 9 martie 2013 (1).xls (84.00 kb)

____________________________________________________________________

MODEL SUBIECT1.pdf (88.01 kb)

MODEL SUBIECT2.pdf (67.25 kb)

MODEL SUBIECT3.pdf (93.04 kb)

MODEL SUBIECT4.pdf (96.11 kb)

Model de subiect Olimpiada nationala de lingvistica.pdf (549.36 kb)

 

 

Tags:

Concursuri şi olimpiade | General

The Buttons

by Potop Alin D, martie 10 2013 10:51

      

 

      It was the first time for me to perfom a surgery. A little girl who couldn’t see. She wasn’t much over six. Before the surgery I went to her room to ask her whether she wanted something special. She didn’t answer at first. I thought she was avoiding me so I turned to leave. She called me in a voice that I’ll never forget and gazed at me. She laughed with me, she laughed at me. We spent the whole day sharing fantastic stories about a blind teddy bear called Vali who loved a princess and had to get to her in order to save her but stopped to eat a cookie and fell asleep. At the end of the day my head was filled with teddy bears, reptiles, cats and cookies. Her wish before leaving was that, after I had made her well, to sew the missing button of the teddy bear. So I managed to make two beautiful beings to see again.

        My life went on in an alert rhythm. Home. Hospital. Bar. Home. Hospital. Striptease bar. Hospital. I spent my first wage on lots of new things…as for the rest, I wasted them in a striptease bar. My exclusivist holidays offered me joys that I hadn't dreamt before. Parties. Gorgeous women. Drugs. All these made me blind to the world as it truly is. I was living for the sake of making money that I used in the service of my own happiness. Nothing mattered. Everything surrounding me revolved around the money that helped me have some sort of happiness. Happiness that lead to a blinding of the soul. An iron curtain drew down. What came next was a harsh period for whoever couldn’t see properly. Absolutely nothing. Just imagine.The morning light. Your folks. Your dog. You can’t even walk normally. The worst part is not being able to see what the world looked like. You start forgetting. Try just closing your eyes for a few moments. The thought of this lasting forever scares you. The money is gone with what is left of your soul.

          Bucharest, 5:30 PM. I was coming home by bus. I picked a secluded place and desperately tried to ignore the ringtones  with their manele-rhythm and the two cheap girls that spit seeds. After about 20 minutes a young lady sat near me and talked to me in the same voice that I so well remembered. She was my first patient. The first soul that I ever saved. She told me how I changed her life. Yes, me! I had made someone happy and I didn’t even realize it. I went home smiling, glad that for a day I managed to ignore the bad things that surrounded us. I then remembered how a young lady answered to my puzzled question ‘How does God love us?’ she simply smiled and said ‘By taking us by surprise’. The light that I had missed for badly, that I had waited for, for so long finally showed up. I then realized that things that you want don’t exactly happen the way they should and how a small, insignificant thing that you thought you’d forgotten changes everything.A button. Nothing more. A small button of the most amazing colour in the world restored my hope.The button that made the teddy bear see.The button that made me see. I then swore that I would dedicate my life to other people. Initially, I wanted to continue with the job  but I couldn’t bear seeing death any longer so I dedicated myself to children.

         We imagine that money will bring us happiness, that material things will give us the sense of fulfillment so we spend our whole lives working, buried in a petty office, forgetting and ignoring the beautiful things that surround us. I always believed that if you want to feel accomplished as a person you have to create life, to bring something beautiful into this world .From parents to children , from fathers to sons , that's the only way we should take.Children with their sparkling eyes like precious buttons brings life.To everybody.

         I’m going bald. Safe and steady. I don’t mind it so much, I actually got used to the idea and I think it looks good on me.I think that as long as you’re not insecure about something, that thing will not hurt  you. There was a question that sounds like this: “What’s more important? Look or character?”. People who have flaws finally finds an explanation or excuse for it: the one with the big nose said he has a big dick, the baldness said he's smart…but the stupid ones don’t really have anything to say.

         I decided these days to give up everything for children, I realized that if I had done so much good without willing it, imagine how many children I could make happy if I actually decided to do so. A long time ago I went away to a land from which I thought I was never coming back… and it seems that I’m back and more determined to give than ever.The only thing that matters is what remains, in the end the only thing that stays are our actions, and it doesn’t matter if you have lots of money, the conscience will always be burdened.And the things that matter are not here, are not in your new shoes or your new haircut. The truth lies in you and it’s all up to you if you want to sew your missing button…or maybe both of them. I managed, the button is now in my hands. In your hands.

 

Tags: