Never let me go (2010)

by Deliu Andreea Daniela Ma, decembrie 20 2011 01:29

Never let me go

Filmul este o ecranizare a cărţii cu acelaşi nume, scrisă de la Kazuo Ishiguro, publicată în 2005.  Are la bază o poveste tristă, fictivă (sper), despre trei oameni - două tipe (Kathy şi Ruth) şi un băiat (Tommy), crescuţi într-o şcoală din Anglia, izolaţi de lume. Primul lucru care m-a şocat a fost acela că toţi copiii din şcoala respectivă aveau un scop stabilit clar de la începutul vieţii. Atunci când ajungeau la maturitate trebuiau să-şi doneze organele unor sosii de-ale lor, numite Possibles. În film, Kathy este personajul principal, deşi din câte am auzit despre carte, povestea e împărţită  în trei, fiind spusă de fiecare în parte.

Distribuţia acestui film este absolut excepţională. Deşi am auzit multe laude pentru cele două actriţe britanice, Andrew Garfield îşi merită aplauzele pentru această interpretare credibilă şi emoţionantă. Deşi nu e una din actriţele mele preferate, Carey Mulligan, cea care interpretează rolul naratoarei de 28 de ani pe nume Kathy, este la fel ca şi în An Education şi mult mai bună decât în Wall Street 2: Money Never Sleeps. M-am bucurat să o văd pe Keira Knightley, aceasta având o interpretare de nota 10. A mai jucat şi în The Dutchess, Pirates of the Caribbean, Atonement şi Pride and Prejudice. 

Revenind la subiect, fireşte că între Tommy şi Kathy există o atracţie, însă la început nu se întâmplă nimic. În legătură cu ideea filmului... În primul rând, mi se pare un subiect sinistru. Practic oamenii erau crescuţi ca nişte animale, nu erau integraţi în societate şi erau nevoiţi să poarte ochelari de cal, pentru a nu vedea alte posibilităţi în viaţă. În al doilea rând, mi se pare puţin tras de păr, oricum ai fi crescut, la un moment dat în viaţă îţi dai seama ce vrei să faci mai departe şi îmi vine greu să cred că niciunul dintre ei nu putea să fugă sau să se împotrivească într-un fel. Mi se pare o perspectivă tristă asupra vieţii şi nu vreau să-mi imaginez că s-ar ajunge vreodată la aşa ceva. 

Sunt idei interesante în film, dar neverosimile şi, exceptând mici goluri, este un film închegat, cursiv, care nu plictiseşte. Pe mine m-a ţinut atentă şi chiar eram curioasă cum se va termina. Din păcate, cu finalul chiar au dat-o în bară, s-a terminat brusc, dar asta e. Abia aştept să mai citesc păreri, e un film care merită discutat.

Mai jos aveţi trailerul:  

Tags:

Film is a mosaic of time