Charlotte Bronte: Jane Eyre

by andreea copaceanu V, noiembrie 26 2010 17:17

 

"JANE EYRE" este unul din romanele care odata ce ai inceput sa le citesti nu le mai poti da la o parte,autoarea reusind prin talentul sau sa-l pozitioneze in topul actualitatilor din preferintele fiecarui cititor.Desi finalul prezinta o situatie oarecum echilibrata,nu as putea introduce romanul in categoria celor cu un "happy end",deoarece mie personal mi-a lasat o oarecare urma de tristete,in spatele acelor evenimente care destind atmosfera.Primii zece ani din viata lui Jane n-au fost dintre cei mai fericiti,aceasta ducand o existenta terorizata de firea insuportabila si necrutatoare a matusii sale "D-na Reed". Ceea ce a urmat acestor ani de suferinta a fost transferul lui Jane la scoala "de binefacere" Lowood,in incinta careia isi va petrece urmatorii opt ani,in conditii mizere,reguli pline de strictete si boli ce impanzeau peretii scolii in fiecare primavara,lasand in urma numai moarte.Dupa ce are ocazia de a fi profesoara timp de doi ani in scoala care a marcat-o psihic, Jane reuseste sa obtina postul de guvernanta intr-o familie care o va surprinde mai mult decat se astepta.Noul sau mediu de viata promite multe,sau oricum mai multe decat avusese parte pana acum:un castel vechi impunator,inconjurat de un peisaj frumos,dar tot acest castel va fi si purtatorul sentimentelor ce vor macina personajele. Intalnirea cu proprietarul Thornfieldului, D-l Rochester are loc in circumstante destul de ciudate.Acest domn ascunde in spatele severitatii pe care o afiseaza, dorinta de alinare si intelegere.Jane cunoaste treptat dragostea din ce in ce mai puternica pentru domnul Rocherster, pe care o pastreaza insa numai la nivel interior. Viata de guvernanta pentru micuta Adele este una fericita,iar sursa acestei fericiri este tocmai prezenta d-lui Rochester. Fiecare gest al acestuia, cuvant adresat,privire sau atingere redau culoare vietii acestei femei,"atat de neinsemnata,si nedorita de nimeni". Inteligenta subtila a d-lui Rochester il face sa remarce sentimentele care parca se oglindesc pe chipul lui Jane la fiecare conversatie,si sa o indrageasca din ce in ce mai mult.

   Dorinta de a se exprima ii aduce pe cei doi in pragul marturisirilor,atunci cand sentimentele sunt mult prea puternice pentru a le mai ascunde. Din pacate nunta la care ei visau se finalizeaza cu descoperirea celeilalte sotii a d-lui Rochester,inca in viata,dar nebuna,care era tinuta la etajul al treilea al castelului in siguranta, si ascunsa de ochii lumii.

   Caracterul integru al lui Jane ,care nu o lasa sa faca compromisuri imorale,o determina sa duca mai degraba o viata umila ,nesigura si plina de greutati,in singuratate.Dupa ce traieste alaturi de persoanele pe care mai tarziu le descopera ca fiindu-i rude,Jane realizeaza ca a exagerat in legatura cu aparenta nepasare pentru d-ul Rochester si cand se hotaraste sa isi incalce orgoliul, iubirea pentru el presand-o,nu primeste niciun raspuns la scrisoarea trimisa la vechiul castel.

   Implinirea din sfarsitul romanului nu este una radianta, exprima regasirea a doua suflete pierdute pe cai ratacitoare.O regasire destul de tardiva in opinia mea, gandul neincetat la fuga lui Jane si la golul prea adanc pe care i-l lasase in suflet, l-au adus pe Rochester intr-un stadiu deplorabil mental si fizic, izolat in propria-i casa,fara cea mai de pret comoara pe care inainte o poseda: ochii,c at si alte lipsuri insignifiante.

   Cu toate ca nu am putut privi finalul atat de optimist,o admir pe Jane pentru ardoarea de implinire sufleteasca de care a dat dovada neincetat, prin emotiile redate fiecare cititor traind alaturi de ea, de unde si caracterul mereu actual al romanului.

"Cine-i? Cine-i? silindu-se sa ma vada.

Sint intr-adevar degetele ei gingase! Atunci chiar ea e aici!E Jane? E intr-adevar ea? Jane Eyre! Jane Eyre!Iubita mea in viata!Dar nu pot fi atat de fericit dupa toate chinurile mele, e doar un vis.. Un vis din noptile acelea.."

Urmariti aici trailerul:

http://www.youtube.com/watch?v=st4ivkjQbEs

 

 

 

Tags:

Pagini de şcoală

Mateiu I. Caragiale: Craii de Curtea-Veche

by andreea copaceanu V, noiembrie 26 2010 17:05

 

 

Romanul "Craii de Curtea-Veche" a aparut in anul 1929 in urma unui proces de creatie ce a durat aproximativ 19 ani si prezinta o lume decadenta,a orgiilor, o lume contrastanta a Bucurestiului de la inceputul secolului XX.

                  Structurat in 4 capitole: "Intampinarea crailor", "Cele 3 hagialacuri", "Spovedanii" si "Asfintitul crailor", romanul ilustreaza cufundarea in deziluzii, raportarea permanenta a prezentului la trecut si atingerea etapei de dezumanizare.

                  Desi sunt caractere diferite, cele patru personaje: Pasadia, Pantazi, Pirgu si Povestitorul isi unesc destinele. Ritmul vietii acestora capata o nuanta accentuata de libertinaj care le permite sa-si petreaca zilele intotdeauna in functie de placerea momentului. Trecutul din viata fiecaruia isi pune amprenta asupra prezentului, marcandu-le cursul vietii. Pantazi si Pasadia sunt doua personaje simetrice prin rafinament, cultura, inclinatii artistice si verticalitate.Cel care face insa nota discordanta este Pirgu, prin atitudinea sa mizerabila, prin comportamentul lipsit de scrupule si modul sau de viata josnic, scabros: "Prefera in locul vinurilor de Bordeaux si de Bourgogne posirca mucegaita si tulbure". Pirgu este un "lacom peste masura", un profitor care se supraapreciaza: "frumos si tanar, manierat si cult", dar care ii subapreciaza pe cei din jurul sau "ah!cu valsul asta tin sa te duc la lacasul cel din urma, cat mai curand, cred ca n-ai sa ma faci s-astept mult inca aceasta sarbatoare a tineretelor mele". Acest personaj prezinta un interes puternic pentru tot ceea ce este "mai defaimat" din societate, minimalizand valoare culturii si a cartilor: "cu astea te usuci. Adevarata stiinta e alta: stiinta vietii, aia nu se invata din carti." Tocmai acest pragmatism exagerat al lui Pirgu mentine legatura stransa dintre el si ceilalti, acest element lipsindu-le cu desavarsire celorlalti: "se simtea in largul sau, el aluneca de la o masa la alta, starnea hohote de ras, el spunea lautarilor ce sa cante, le da de baut, se pupa cu ei, apoi ii lua la injuraturi si la palme". Abilitatea si istetimea lui Pirgu se fac remarcate in orice situatie, ramanand neintrecut la "a trage sforile", "Asa cum sucea el treburile, cum le invartea, cum ii prostea si-i zapacea de la mic la mare, scotandu-se pe el basma curata era o minune".

                  In aceasta lume palpabila a viciilor extreme, cei trei crai sunt calauziti de catre Pirgu care ii integreaza "in viata in care se vietuieste, nu in aceea care se viseaza". Diferenta intervine atunci cand se constata ca Pirgu este un rau necesar, o pata de culoare, moment in care ii este simtita lipsa "chiar daca mergeam unde fusesem cu dansul, motaiam cu paharele dinainte, tot ce vedeam ramanea sters si fara viata, acelei lumi de noapte insufletitoare fiindu-i numai el", acesta reprezentand unicul motiv pentru care cei patru barbati continua sa-si imbine modurile de viata pana la sfarsit.

                  Conditiile imorale pe care le indura personajele sunt regulile impuse de acest "suflet spurcat al Bucurestilor" pentru a putea intra in joc: "cu dansul am tarbacit pe lapovita si pe zloata, pe maidane pline de gunoaie si de mortaciuni, am intrat pe branci aproape".

                 Arma sa secreta: puterea de convingere,ii indupleca in cele din urma pe cei trei crai sa viziteze "vestita" casa a Arnotenilor: "La Arnoteni in casa se intampla sa fie zile fara paine, fara cearta insa nu, si, sa se fi marginit numai la atata nu ar fi fost nimic, dar fetele se incaierau si se paruiau in lege, apoi tabarau pe mama lor amandoua, o snopeau in batai."

                 Odata prinse in acest haos, personajele nu se vor mai putea dezlipi de vicii, autodistrugandu-se. Soarta crailor este oarecum similara, Pirgu fiind cel care culmineaza in final prin parvenitismul sau.

                  Pantazi, fire generoasa, capabil de sentimente nobile ,"Pana la moarte voi ramane acelasi:un visator nepocait, pururi atras de ce e indepartat si tainic", a copilarit alaturi de matusa sa Smaranda ,amintirea careia a reprezentat pentru el un strop de speranta care l-a ajutat sa depaseasca "ananghia clipelor hotaratoare de mai tarziu". In urma pierderilor sufletesti, Pantazi dusese o viata destrabalata, care-i produsese numai dezgust si dezamagire. Pierderea Wandei si mai tarziu a Ilincai,il secatuiesc de orice speranta si il imping spre alte zari.

                 Viata lui Pasadia a fost o lupta crancena inceputa inca din copilarie. Dupa toate incercarile de a se ingropa in tacere, Pasadia reuseste sa iasa din negura pustietatii, dar cu un caracter schimbat: "Pasadia nu fusese omul resemnarii, increderea in sine si sangele rece nu-l parasisera in cele mai negre clipe. Ca dansul, nimeni nu stiuse sa astepte si sa rabde, neclintit el pandise norocul la raspantie, il insfacase si-l siluise ca sa-i poata smulge, ceea ce in chip firesc,i s-ar fi cuvenit de la inceput." In spatele atitudinii sobre si rafinate, Pasadia ascunde o alta fata a sa, cea desfranata. Insa ponderabilitatea il ajuta sa nu se lase intrutotul acaparat de acest libertinaj inutil, redandu-i si alte abilitati precum cea creatoare, care il retine pe timpul zilei cufundat in lectura. De aceea desfraul sau nu poate fi considerat o decadere: "De o sobra eleganta, plin de demnitate in port si in vorbire, el ramasese apusean si om de lume pana in varful unghiilor".Gravitatea de pe chipul lui Pasadia reflecta drama sufleteasca, "a carei taina ramanea nepatrunsa". Viata dubla pe care o adopta acesta ii creeaza un drum cu sfarsit previzibil: moare in urma unei aventuri amoroase in bratele partenerei, fara a mai simti umilintele razboiului si a parvenirii lui Pirgu.

                 Astfel sfarsitul romanului prezinta destramarea pe nesimtite a prieteniei dintre cei patru, fiecare conducandu-se pe un alt drum. 

 

 

Tags:

Pagini de şcoală

Ane Rice: Interviu cu un vampir

by andreea copaceanu V, noiembrie 26 2010 16:32

 

Am citit "Interviu cu un vampir" de Anne Rice. Aceasta carte prezinta intr-o maniera detaliata viata de vampir si tot ceea ce presupune imortalitatea, vazuta din perspectiva autoarei ca fiind o "sansa" unica. Patrunzand in intimitatea acestor vampiri inmultiti peste noapte,cititorul poate cadea prada aversiunii, luand parte la dezumanizarea treptata, prin care trupurile celor condamnati la eternitate se stafidesc sub privirile lor, cutremurate si neajutorate. In tot acest proces inevitabil care isi pune amprenta asupra celor tintuiti, enigmatica este dragostea imensa fata de ''vampirul-creator'' ce ii acapareaza intru totul, legandu-i definitiv de acele fiinte stranii. Se creaza astfel un circuit in care raporturile de dependenta sunt bine delimitate: noii vampiri creati peste noapte au nevoie de initiere intr-o lume pe care nu o mai simtisera asa pana atunci. Acestia au nevoie de protectie, nefiind inca imuni la noile dimensiuni vitale. Louis patrunde in lumea vampirilor in momentul sublim al implantarii coltilor lui Lestat in pielea "trandafirie" a gatului sau. Gustul sangelui lui Lestat ce se revarsa siroaie in trupul lui Louis il face sa se indragosteasca nebuneste de aceasta creatura supranaturala. Cei doi detin personalitati total diferite:Louis cu sensibilitatea sa il contrasteaza pe carismaticul Lestat, foarte violent, seducator, rau...

Inevitabilul vietii de vampir il supune si pe Louis acelorasi reguli crude ale"jocului" in care involuntar a intrat: acesta devine nevoit sa savarseasca orgii salbatice pentru a-si procura hrana. In prima etapa a vietii, reuseste performanta de a fi numai spectator la cruzimile facute de Lestat,insa cu timpul necesitatea fortei si natura vampirica din ce in ce mai sesizabila il determina sa recurga el insusi la uciderea fiintelor vii.

De-a lungul acestei carti iubirea capata valori diferite, formele ei afectandu-l in continuare pe Louis. Odata cu "nasterea" Claudiei,o fetita supusa tratamentului vampiric si daruita de Lestat lui Louis ca un fel de bonus pentru a razbi in noua lui viata cu care nu reusise deloc sa se acomodeze, revin in sufletul lui, sentimentele unei iubiri puternice,indestructibile. Acest copil-vampir traieste o perioada a vietii sale in care capata anumite deprinderi printre care si cea de a ucide fara regret. Cruzimea si usurinta cu, care aceasta reuseste de fiecare data sa-si duca la bun sfarsit "misiunea" de a ucide il uimeste continuu pe Louis care nu isi poate explica cum de o fiinta atat de plapanda poate produce atata oroare.

Ceea ce m-a uimit pe parcursul cartii a fost ca desi transformat in vampir, Louis continua sa fructifice sentimente din ce in ce mai profunde,atat de iubire fata de micuta Claudia si mai tarziu Armand,cat si de solitudine,neregasire in aceasta noua postura de vampir care il face sa vada lumea cu alti ochi.

"Dar dupa aceea era tovarasa mea, eleva mea, consumand din ce in ce mai repede cunostintele pe care i le impartaseam in orele indelungate pe care le petreceam impreuna,impartasind,amandoi o intelegere tacuta,in care Lestat nu era inclus."

"Dar mintea ei era o minte de vampir. Si ma chinuiam sa-mi dau seama cum se transforma in femeie. Era ceva ingrozitor de senzual in ea cand statea lungita pe canapea intr-o camasa de noapte."

Dupa moartea ipotetica a lui Lestat provocata de Claudia, din motive personale,"Le theatre des Vampires" este locul in care un nou personaj enigmatic isi face aparitia in viata acestora:Armand,un vampir sarmant care ii trezeste sentimente dintre cele mai ascunse lui Louis, dar si locul unde"moartea constienta" a Claudiei ia sfarsit.Tragica experienta pe care Louis este supus sa o traiasca dupa moartea acesteia va fi alinata de permanenta prezenta a fermecatorului Armand.Cu toate ca are ocazia de a-l revedea pe Lestat pentru o ultima data si de a petrece timp nelimitat cu Armand lucrurile se sfarsesc pentru Louis in disperare si tristete.Un sfarsit previzibil avand in vedere experientele pe care nemurirea i le-a oferit...

In concluzie, nu intotdeauna eternitatea inseamna si fericire eterna...

Recomand aceasta carte tuturor celor care vor sa-si extinda perspectiva asupra vietii si a ceea ce ne ofera ea,sperand ca o sa va placa.     

 

Tags:

Pagini de şcoală