Arta sculpturii

by Stoica O. Andreea J, ianuarie 05 2012 13:13

          Australianul Ron Mueck nascut in 1958, este un creator al unora dintre cele mai evocative sculpturi ale timpului nostru. Unele dintre lucrarile acestuia se gasesc la Galeria Naţională de Sculpturi Melbourne. Aceasta poseda unele dintre cele mai aclamate pe scară larga, proeminente lucrari in arta internaţională contemporana. Suspendat în starile de constiinta, lucrarile lui prezinta stari emotionale si fizice de expunere.


 

Melbourne National Gallery of Victoria Mueck's sculptures are some of the most widely acclaimed, prominent and identifiable works in the international contemporary art arena. Often naked and suspended in states of self-consciousness, introspection or deep contemplation, his figures present both emotional and physical states of exposure. As viewers we experience a level of unease that is borne of a voyeuristic awkwardness, as though we have invaded some kind of personal space. However, we also identify with the human condition these poignant moments express. Astounding in their apparent realism and compelling in their ability to invite interaction Ron Mueck's works have earned him a singular place as the creator of some of the most evocative sculptures of our time. This is the most comprehensive exhibition of work by the Australian-born, London-based artist to have been presented in the southern hemisphere. It includes four new works by Mueck in addition to some of his major, recognised works including the iconic Dead Dad 1996/97.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tags:

Colour my world!

Arta lui Adrian Borda

by Onea Ana-Maria L, decembrie 12 2011 18:27

Adrian Borda este un tanar artist roman pe care mi-a fost imposibil sa nu-l remarc. S-a nascut in Reghin in 1978 si a inceput sa picteze in urma cu 12 ani. Picturile lui suprarealiste te lasa mut, la prima vedere intrebandu-te daca sunt fotografii. In continuare o sa postez cateva dintre picturile mele preferate cat si un site pe care le puteti gasi si pe celelalte.

 http://www.adrianborda.com/ 

 

Tags:

Colour my world!

Daniel Brici

by augustina_7a V, iunie 10 2011 23:03

                      Daniel Brici este nascut in Resita. In prezent lucreaza in Timisoara.

 

Tablourile lui Daniel Brici descriu o lume care nu a fost analizata inca, o lumea a rromilor, mai exact a copiilor rromi care isi petrec copilaria pe strazile unei vieti lipsita de o mama si un tata. Daniel Brici ne spune o poveste despre modul in care ei trateaza viata. De multe ori in spatele acestor copii se ascund povesti diferite de ceea ce auzim in fiecare zi.

,,M-am oprit şi am ascultat la acestia, le faceam poze si ascultam la ceea ce aveau de spus. In acest fel am ajuns aproape de o lume de care multi fug si se ascund.  Acest subiect îmi oferă posibilitatea de a spune  povestea vieţii lor astfel incat  publicul sa isi poata imagina ce a mai ramas nespus. Copiii pe care i-am pictat sunt de multe ori scosi din contextul lor normal-strada-fundalul este adesea lăsat neatins, alb şi curat şi acest lucru  permite imaginaţiei -şi urmeze cursul, putem pune imaginea lor în orice context este posibil şi sa ii aducem mai aproape de realitate. 
Cel mai important aspect din lucrarile mele este expresia feţelor , sentimentul. Principala mea preocupare este de a surprinde exact realitatea pe care o văd în faţa ochilor mei intr-un anumit moment, murdăria de pe feţele lor, rănile, zâmbetele şi tot ceea ce vine de la sine de-a lungul drumului. Eu pictez tot ceea ce vad intr-un mod hiper realist" Daniel Brici

 

Marturisesc ca Daniel Brici este unul dintre cei care ma fac sa fiu mandra de tara mea! Il apreciez foarte mult!  O sa observati ca a pus foarte mult accentul pe copii rromi, pentru ca in ei se gasesc sinceritatea, inocenta, greul; nu sunt inca convertiti. Sa va uitati cum inntr-o pictura este reprezentata o fata cu ochii in lacrimi, ceea ce marcheaza foarte bine rolul artei lui Daniel Brici: de a arata umanitatea dincolo de aparenta inumanitatii pe care numai noi o vedem.

Copilasii acestia sunt foarte umani lasand la o parte faptul ca sunt chinuiti. Ii vedem zi de zi pe strada cum merg cu papuci din plastic (daca ii au), dezorientati parca si in acelasi timp destul de ,,siguri" pe ei, merg si parca nu au timp sa se uite la tine si daca se uita te lovesc cu tristetea si saracia din ei. Tristete si parca uneori neputinta (eu asa simt). Privirile lor par niste tipete de ajutor. Un alt tablou foarte expresiv este acela cu un copil care isi acopera fata cu mainile si cu un mar. Tind sa cred ca marul acela ii este dat de autor. De regula copii sunt rusinosi si se bucura foarte mult cand primesc ceva, devenind si mai rusinosi. Din ceea ce spune Daniel se intelege ca el mergea si discuta cu acesti copii, in cele din urma facandu-le si poze. A trait cu ei ceva minute in asa fel incat astazi isi traieste arta.

http://danielbrici.blogspot.ro

Apreciez!

 


 

 

Tags:

Colour my world! | România mea

Andrei Belichenko & Maria Boohtiyarova

by augustina_7a S, aprilie 30 2011 13:44

      Andrei Belichenko s-a nascut in 1974 in Karaganda (Kazahstan). A absolvit Scoala Republica De Arta in 1990. A studiat fiind in sectiunea de Grafic din Academia de Arte. Obsedat fiind (sa spun asa) de importanta detaliilor, realismului si de originalitatea subiectului lui, talentul lui si ,, performanta" in scoala l-au condus spre castigarea titlului de Maestru al Artelor Plastice, in doar cinci ani. Facand parte din Asociatia Artistilor, a avut posibilitatea de a isi prezenta munca lui in concursuri si targuri nationale si regionale.

     Picturile lui se gasesc in muzee si in colectii private din Rusia, Ucraina, Germania, Franta, Spania, Canada, Brazilia, Marea Britanie si mai nou in Statele Unite ale Americii.

     Maria Boohtiyarova cred ca este sotia acestuia. Daca gresesc imi cer scuze, dar nu am gasit date despre ea. Cert este ca mai toate lucrarile sunt intitulate cu numele lor.

 

    Pe mine m-au cucerit si m-au lasat fara cuvinte, plutind in visare. Ce poate fi mai frumos decat o tanara ,,invaluita" in panze albe si usoare, citind... cu flori in par...? Delicatetea si simplitatea sunt redate nu numai prin culoarea alb, derivate de roz si verde, dar si de picioarele ei molatice si goale, de trandafirii innebuniti, rochita ei alba plutind pe ea si mangaiata de lumina, de natura aproape transparenta (prin modul in care lumina trece prin ea si o deschide), de cartea ce o tine mereu in mana de parca ar fi o conditie... atata timp cat cartea este la ea si este deschisa, atata timp lumina, aerul, iarba devin fantastice, vis... Lucrul acesta imi aduce aminte de o compozitie plastica a lui Bob Byerly care mi-a dat aceeasi senzatie. Compozitie in care este reprezentata o fetita cu o coroana pe cap si cu o carte deschisa, pusa  pe genunchii ei; din nori venind spre ea o multime de printese. Toate acestea au valabilitate atata timp cat exista sufletul de femeie si o carte deschisa intotdeauna. Misterul si vraja sunt redate de derivatele de maro ale lemnului, ale canapelei (lasand lumina sa modeleze forme in jur), de parul ei, de fata ei ,,lasata" in carte si ascunsa de palaria inflorita, de atitudine si de limbajul trupului.

   M-au cucerit si pentru faptul ca asa traiesc... sau doar vreau.... sa vad femei delicate, copii, flori... sa stau in singuratate si totusi ,,in''  flori, poteci, banci, iarba, carti....

   Va invit la si mai multa vraja: http://www.abmbart.com.

 

Multumesc! Stanciu Augustina.

 

 

Tags:

Colour my world!

Rene Magritte

by Amalia Istrate D, martie 20 2011 17:14

 

Fundatia Rene Magritte: http://www.magritte.be/

 

René François Ghislain Magritte (n. 21 noiembrie 1898, Lessines, Hainaut, Belgia — d. 15 august 1967, Bruxelles) a fost un pictor belgian, reprezentant de frunte al suprarealismului în pictură.

Încă din tinerețe, Magritte își pune imaginația sa neobișnuită în slujba picturii, care îi permite să-și transforme visele și viziunile în tablouri. Pictura lui Magritte, reflectare a gândirii sale misterioase, se bazează pe întâlnirea minunată și neașteptată dintre irealitate și cotidian. În felul acesta el seamănă cu De Chirico și cu artiștii dadaiști, cu care împărtășește același caracter remarcabil și ironia. Între anii 1920-1967 pictează aproximativ o mie de tablouri, care vor constitui o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare de pictori.

  

René Magritte primește primele lecții de desen în Châtelet la vârsta de 12 de ani. Liniștea tinereții îi este în mod dramatic întreruptă în noaptea de 24 februarie 1912: mama sa se sinucide aruncându-se într-un râu. Magritte sosește la Bruxelles în anul 1915 și se înscrie la Academia Regală de Arte Frumoase, pe care o va frecventa cu intermitențe vreme de doi ani. În 1918 ies la iveală primele sale lucrări, un afiș de reclamă și câteva desene în revista "Au volant" ("La volan"). Își câștigă existența muncind la o fabrică de tapete, dar nu încetează să picteze. La 28 iunie 1922 se căsătorește cu Georgette Berger, care îi va sta alături până la sfârșitul vieții.

În anul 1930, Magritte se întoarce în Belgia; în următorii 24 de ani va locui în Bruxelles, creează din ce în ce mai mult, se înmulțesc expozițiile și aparițiile sale editoriale. Începând din anul 1932 reînnoiește legăturile cu prietenii săi din Paris, în anul 1933 ia parte la expoziția suprarealiștilor organizată la galeria pariziană "Kolle", ca reprezentant oficial și activ al grupului de suprarealiști belgieni.

Magritte dobândește renume internațional. Participă la importanta expoziție "Le Nu dans l'art vivant" ("Nudul în arta vie", 1934), organizată la Bruxelles, execută compoziția "Violul" pentru coperta cărții lui André Breton "Qu'est-ce que c'est le surréalisme?" ("Ce este suprarealismul?"). În anii următori organizează o expoziție individuală la New York (1936) și participă la prima "Expoziție Internațională a Suprarealismului" la Londra (1937).

 Perioada de după 1940

Din anul 1940 participă în mod activ cu articole în paginile revistei "L'Invention collective", în care pictorii și scriitorii belgieni se străduiesc să pună capăt tăcerii artiștilor din țările afectate de război. Ei se pronunță în mod deschis în favoarea "revoluției proletare". Magritte, de altfel, va adera la partidul comunist belgian în anul 1945, dar se va retrage câteva luni mai târziu.

Sub influența atrocităților războiului, Magritte își schimbă stilul, pictând în manieră impresionistă sau expresionistă, fără a se bucura de prea mult succes, revine însă la suprarealism și, în 1948, organizează prima lui expoziție individuală la Paris, la "Galerie du Faubourg".

Perioada de după 1950

La începutul anilor cincizeci, mai multe instituții și-l dispută pe Magritte în vederea efectuării unor lucrări de decorațiuni interioare, astfel execută printre altele plafonul de la "Théâtre Royal" din Bruxelles și opt compoziții pentru salonul cazinoului din Knokke-Heist, pe litoralul belgian al Mării Nordului, iar mai târziu va realiza și câteva picturi murale pentru "Palais des Beaux-Arts" din Charleroi și pentru clădirea congresului din Bruxelles. Artistul pictează adeseori mai multe versiuni ale aceleiași idei, cum ar fi compoziția "Bărbat cu melon", ascunderea chipului personajului reprezentat fiind la el ceva obișnuit, probabil el însuși se ascunde în spatele acestui individ anonim. Bărbatul cu melon, static și imobil, pare să fie lipsit de viață.

 Perioada de după 1965

În 1965 Magritte pleacă la New York cu ocazia retrospectivei operei sale organizată de "Museum of Modern Art". Sănătatea lui este deja șubredă, când, în anul 1967, pleacă la Verona în Italia, unde se lucrează în atelierul de mulaje la definitivarea unor opere sculpturale. Reușește să facă unele retușuri și să semneze matrița de ceară, dar nu va mai apuca să-și vadă lucrările terminate. Moare la 15 august 1967 la Bruxelles, în urma unui cancer de pancreas.

La 2 iunie 2009 s-a deschis la Bruxelles, într-una din clădirile majestuoase ale Muzeelor Regale de Arte Frumoase ale Belgiei, muzeul René Magritte, care expune cea mai mare colecție din lume de opere ale sale.

  

                                 

(Sursa: Wikipedia)

 

Tags:

Colour my world!

Chris Kaula

by Onea Ana-Maria V, martie 04 2011 21:50

Chris Kaula este un tanar fotograf din Germania pe care l-am remarcat acum doi ani pe un site conceput in special pentru fotografie si arta in general. Imi plac in mod deosebit elementele naturii pe care le surprinde in fotografiile sale si faptul ca toate au un stil care le diferentiaza de altele si transmit prin culoare si detalii, diferite mesaje.

Fotografiile realizate de Chris au un farmec aparte, asa ca va las sa va incantati privirea cu unele dintre cele mai bune.

http://chriskaula.deviantart.com/

 

Tags:

Colour my world!

Arta digitala

by augustina_7a Mi, decembrie 29 2010 13:09

          

         O noua forma de arta, care schimba echilibrul si perfectiunea celei clasice, se dezvolta rapid. Este vorba despre arta digitala, a carei realizare este posibila cu ajutorul computerului. Poate fi integral generata de sistem sau partial, cum ar fi scanarea unor fotografii, prelucrate apoi cu ajutorul unui soft special.

             Cea mai cunoscuta ramura a artei digitale este cea vizuala. Filmele din zilele noastre chiar 'abuzeaza' de acest tip de arta, prin realizarea graficii generate de computer si a efectelor speciale care tind sa fie inlocuite de cele prelucrate cu ajutorul unor programe speciale. Un exemplu in acest sens este celebra pelicula "Stapanul inelelor", pentru care mai mult de 30% din scene au fost realizate artificial, dupa ce fusesera initial filmate in studio.

            Dar arta digitala este inovatoare si prin apropierea de procesul clasic: pune la dispozitie pensule in versiuni electronice, filtre, lupe, nenumarate surse de informatie si multe alte tehnici, separat sau combinate. Artistii digitali - pictori, ilustratori, designeri, graficieni sau modelatori 3D reusesc sa creeaze imagini imposibil de realizat prin metode traditionale.

           Arta digitala ia amploare tot mai mult, pretutindeni. Arta digitala si art print-ul devin opere de interes, acceptate de mari muzee ca mijloace legitime de creatie si expunere: multe dintre ele colectioneaza arta digitala si detin deja colectii importante.

           In Bucuresti avem galeria 115, prima galerie de arta digitala din estul Europei ce gazduieste lucrarile a peste 90 de artisti.

             Nu ma fascineaza foarte mult conceptul dar recunosc ca este o forma de arta care intr-un fel sau altul m-a ajutat sa percep mult mai mult ceea ce inseamna arta. Am cunoscut un astfel de artist care mi-a demonstrat ca tehnologia este un suport primitor unde  poti da frau imaginatiei, si o face foarte bine. Asemenea lucrarilor de arta sunt pline de emotie, adanci si sensibile.

Torvenius- http://torvenius.deviantart.com/

http://www.youtube.com/watch?v=wsQs7pvr6fU

 

 

 

 

 

Tags:

Colour my world!

Zoltan Lorencz

by Amalia Istrate L, octombrie 25 2010 23:23

vizitati www.zoltanlorencz.ro

 http://zoltanlorencz.ro/category/blog/

     

       Eu, Zoltan Lorencz

       M-am nascut in Targu Mures, 16 noiembrie 1972, intr-o casa ardeleneasca, cu vedere la strada. Copilaria mi-am petrecut-o in Slatina, locul primilor ani de scoala. Inca din acei ani, imi aduc aminte, am capatat o deprindere fascinanta de a privi oamenii si de a comunica prin desen. Mi-am dorit firesc sa fac pictura, la Scoala Populara de Arte, din Slatina. Apoi, la fel de firesc, am ajuns in Bucuresti. Vroiam sa fiu artist. Am dat la Arte. Am luat. Am plecat… Am dat apoi la Regie-Film. Am luat. Am plecat… Dupa jumatate-Arte si jumatate-Regie-Film, doua relatii semiesuate si formale, m-am indragostit de Fotografie.
       Relatia mea cu Fotografia… atat de ingenua, nesupusa niciunei rigori formale. Nebuna, spectaculoasa, adolescentina, la inceput. O doream, o strigam in gura mare! A fost o perioada fireasca de cautari, de certuri si impacari, cand artisticul era echivalentul spectaculosului…
O data cu trecerea vremii, am inteles. Etern nu e spectaculosul, ci tot ce e simplu, natural, tot ce e sincer.
       Fotografia mea este sincera, umana. Si va mai spun ceva. Am redescoperit pictura…

Pana de curand, era asociat cu lumea show-biz-ului, fiind cunoscut drept “fotograful vedetelor”. Si-a exersat talentul in arta fotografica si a devenit apreciat ca maestru al camerei foto. Dar ne surprinde din nou, insa nu prin focusari de obiectiv si portrete, ci prin schitari de penel.


     Zoltan Lorencz a fost protagonistul vernisajului expozitiei de pictura si grafica “Abisul interior”, prin care a debutat ca artist plastic in 2007. Cum s-a facut trecerea de la fotografie la pictura? “Cred ca nevoia de liniste si de purificare m-a determinat sa pictez. Lumea artelor plastice mi se pare cu mult mai calma”, isi motiveaza Lorencz raspunsul. Cele 15 tablouri ale expozitiei au fost create cu mult timp in urma, intre 1993 si 1994, dar au fost tinute ascunse pana cand Zoltan a gasit momentul potrivit sa le prezinte publicului.

   

       La o privire mai atenta, putem sesiza asemanarea lor cu operele giganticului Salvador Dali, pe care Zoltan Lorencz il admira. “Gandesc ca Dali”, completeaza artistul nostru. Compozitiile “Abisului interior” apartin unui suprarealism figurativ, iar laitmotivele care o domina sunt trecerea timpului si cautarea identitatii. Explicatia ne-o ofera chiar artistul: “In lumea in care ne agitam cu totii, fiecare cauta sa se gaseasca pe sine. Eu incerc sa ma rup de cei din jur, pot spune ca mi-am creat o identitate. Picturile mele sunt, de fapt, niste refulari, pentru ca imi place sa lucrez degajat. Finisez si sugerez cu un stil mai naiv, ca un copil care schiteaza pe o coala de hartie”. Lorencz nu se opreste aici.

      El isi propune sa isi continue demersul plastic prin deschiderea unei noi expozitii, dupa cea intitulata “Abisul interior”. Este tentat sa incerce tot ce e nou, schimbarea il atrage. Daca il vei intreba care este motivul experientelor pe care le incearca, iti va raspunde, fara indoiala: “Sunt un aventurier!”.

(sursa: www.ecultural.ro; autor: Antonia Garonfil)

 

 

 

 

 

Tags:

Colour my world!

Jimmy Quek Prabhakara

by Amalia Istrate L, octombrie 25 2010 23:17

Prabhakara Jimmy Quek (b. 1955, Singapore - )  este un artist cunoscut pentru interesul sa permanent in domeniul spiritualitatii. Este un devotat budist, iar acest lucru i-a influentat arta in mare masura, picturile sale adesea purtand si infatisand notiuni evidente budiste,precum continuitatea, schimbarea si perisabilitatea, trecerea.

   Jimmy Quek a avut expozitii numeroase in cele m ai variate destinatii ale lumii, iar tablourile sale sunt colectionate si expuse de mari corporatii internatiolnale si de importanti iubitori de arta de pretutindeni.

    In timp ce Jimmy este numele sau americanizat,dat de colegi si cunoscuti, artistulprefera sa i se spuna PRABHAKARA - un nume sanscrit, care inseamna "sursa de lumina".

   Puteti sa faceti un tur online al galeriei in care sunt expuse creatiile lui Jimmy Quek la adresa de mai jos.

  http://pabha.com/PrabhakaraJimmyQuek/

 

 

 

 

 

Tags:

Colour my world!

Pop - art

by augustina_7a L, octombrie 25 2010 22:59

 

 BUN VENIT IN LUMEA LUI ION BARLADEANU!

 

   


    Ion Bârladeanu poate fi considerat reprezentantul unui pop-art ingenuu. A inceput sa creeze colaje in regimul comunist si a continuat si dupa revolutie. Fara sa aiba habar de vreun curent artistic, autorul de la marginea societatii si-a urmarit doar pasiunea. Hobby-ul sau e un razboi personal cu lumea reala. Nu are nimic dintr-un discurs artistic estetizant, ci este extrem de critic la adresa "adevarului" oficial.  Etimologia cuvantului colaj provine de la frantuzescul “coller”, care inseamna “a lipi”. Insa istoria colajului se intoarce cu sute de ani in urma, pentru ca in secolul 20 sa isi primeasca locul sau special ca Arta Moderna.
    Pentru artistul de la ghena, istoria e o scena, iar el nu face decit sa arunce imaginea ei oficiala in aer. Sa ii recontextualizeze personajele, evenimentele. Pentru asta nu are nevoie decit de o foarfeca, de niste ziare, lipici  si de inspiratie. Ironic, subversiv, autorul colajelor stie ca, fara o buna executie, lucrarile lui nu ar mai avea acelasi impact. Atent la detalii si cu o anumita constiinta artistica, Ion Bârladeanu a pastrat tot ce a facut de-a lungul timpului. A debutat tirziu, la 62 de ani, dupa o viata de homeless, dar fara ca mesajul “operei” sale sa se fi alterat in timp. Pariul cel mare al lui Dan Popescu, proprietarul Galeriei H’Art si galeristul care l-a descoperit pe "nea Ionica", este sa reuseasca sa introduca "opera" acestui om al strazii in circuitul oficial al artistilor romani contemporani.
    Despre "opera" lui Ion Bârladeanu, care se intinde pe o perioada de 30 de ani, s-a spus ca s-ar inscrie in curentul artistic numit pop-art, aparut in anii ’50 in Anglia. Printre reprezentantii lui de seama se numara: Richard Hamilton, Eduardo Paulozzi. Mai tirziu, Richard Smith, Patrick Caulfield, David Hockney, Peter Philips, Pauline Boty. La inceputul anilor ’60 America va deveni scena cea mai importanta pentru afirmarea pop-artului, iar numele cel mai cunoscut si mai despomenit este cel al lui Andy Warhol.


   In lucrarile sale, Ion Barladeanu, acum reprezentat de galeria H’Art, a adus o critica ironica la adresa regimului comunist si mai apoi la adresa politicienilor post-revolutionari. Prin existenta lui, Ion Birladeanu a selectat timp de mai bine de treizeci de ani imagini din reviste si a realizat o serie de colaje unice. Si pana ca arta lui sa fie descoperita din intamplare si mai apoi aratat lumii intregi, Barladeanu isi arata lucrarile “doar citorva oameni destepti”.
   Acum face pop-art in toata regula si cu acte in regula. Inainte, a facut tot felul de munci pe care multi le considera injositoare. Arta lui s-a nascut in lumea si in munca de jos. Arta lui s-a creat la ghena si-a ajuns in marile expozitii ale lumii.
    

 

 

 

 

 

 

 

Tags:

Colour my world!