Ioan Budai Deleanu: Țiganiada (prezentarea Cântului I)

by Chelcea Elena Cosmina Ma, noiembrie 19 2013 15:35

       

 

         Urgia, fiica Satanei şi a Zaviştei este prezentată ca fiind :

"O zână rea ce ţara stăpâneşte ,

                                                                          Carea nu sufere nice-un bine,

                                                                          Ci toate strică şi desuneşte

                                                                          Toate sfarmă, spulbără ce-i vine."

          Urgia, mânioasă fiind, deoarece a văzut gloatele ţigăneşti înarmate cu săcuri, ciocani şi baroase merge la tatăl său, Satana şi-l anunţă de nenorocirea ce se abate deasupra lor şi anume că ţiganii vor să se aşeze într-o ţară a lor. Satana aflând acestea se grăbeşte să ia măsuri şi se metamorfozează în corb pentru a zbura peste lume ca să afle tot ce se întâmplă:

" Va zări stârvuri şi mortăciune

                                                                          Sau ceva vrednic de vînăciune",

                                                                        "De -acolo vede nenumărată

                                                                          Oastea lui Mahomet cum vine,

                                                                          S-o robească Muntenia toată",

                                                                        "Vede şi tabăra ţigănească,

                                                                          Între Alba şi Flămânda-adunată

                                                                        Aşteptând cea de pe-urmă poruncă,

                                                                        Încătro şi pre unde să se ducă."

          În urma unei certe care a avut loc între ţigani, aceştia au luat hotărârea de a se duce la Vlad -Vodă pentru a face un compromis cu acesta. În urma acestui compromis, ţiganii se angajau să dea ascultare poruncilor lui Vlad Ţepeş, iar acesta urma să le dea o ţară. Într-o zi, ţiganii se adună şi vorbesc despre ţara pe care Vlad-Vodă urma să le-o dea. În cadrul acestei adunări, Drăghici cel mai bătân dintre ei, temându-se că nu va apuca să vadă minunea, îi sfătuia pe ceilalţi să fie mereu uniţi pe pace pentru ca nimeni să nu îi poată pedepsi pe nedrept şi lăsa iar fără nume, rost:

 

" Voi, tinerilor luaţi aminte

 Ce moşul Drăghici acum vă zice:

Faceţi-vă bune-aşezămînte

Şi lăcuiţi dăpreună-aice,

Fiţi purure într-o minte ş-o voie,

                 Mai vîrtos la vreme dă nevoie." După discursul ţinut de Drăghici, Goleman a luat cuvântul, el susţinând că pământul trebuie împărţit şi că ţara are nevoie de un nume:

" De-aci Goleman luă cuvîntul 

 Şi le sfătui pre larg şi tare, 

                                                                            Întii, ca să-şi împartă pământul

                                                                           .....................

                                                                           Oameni buni!Oare n-ar hi mai bine

                                                                            Să numim astă ţară

                                                                            Cu nume nou, păcum se cuvine"

                 Goleman este urmat de Mircea, Mircea spunând că nişte oameni aleşi trebuie să se ocupe de ţară:

"Să punem neşte oameni aleşi,

                                                                          Care -înţăleg puţintel şi carte,

                                                                          Oameni întregi la minte"

              Buda îl contrazice, aducând ca argumente că fără mâncare, crede el că oamenii nu fac bine :"Cînd om avea ce mînca şi bere,

                                                                            Lesne-om sfătui noi şi dă-ahele.

                                                                            Aşa zic, asta-i a mea părere!...

                                                                             Când nu-i ce roade între măsele, 

                                                                             Atuncia, zieu, nimica nu-ţi ajută.

                                                                             De-ai ceti măcar şi cărţi o sută."

            Cucavel îi atenţionează că Vlad nu este de încredere şi că în spatele dărilor acestor arme se află o altă intenţie:

                                                                           "Au doară ştiţi voi din ce pricină

                                                                            Vodă-aşa v-armă dă minunat?

                                                                             Cine ştie ce limbă păgînă

                                                                             Doar asupra lui iar s-au sculat

                                                                            Armele aheste nu-s cobe bună,

                                                                            Sau încai trebile aşa nu sună."

          Boroş afirma şi el că singurul pericol ce ar putea veni ar fi atacul vrăjmaşilor, dar că nici ei nu sunt îndărătnici şi că îşi vor apăra ţara:

                                                                       "Noi încă-avem cîte doao mîni, 

                                                                         Inimă-n sîn şi duh în plămîni!

                                                                         .........................

                                                                        Eu gândesc că ha mai grea întîmplace

                                                                        Care poate să ne tîmpineze

                                                                       Ar hi când să se scoade nescare

                                                                       Vrăjmaşi, ca ţara să ne prădeze,

                                                                        Ş-am fi siliţi s-oştim şi noi doară,

                                                                        Apărîndu-ne iubita ţară."

            Când să mai adauge Goleman ceva, Satana prefăcut în corb i se cufuri în barbă lui Goleman:

                                                                        " Goleman era să mai  înceapă,

                                                                          A grăire, şi de-abia cît zisă,

                                                                         Goleman i se cufuri-n barbă!"

            Drăghici, de care toţi ascultau pentru că pe toate le prorocea, observă că acesta nu poate fi semn bun de la Dumnezeu:                                                      "Auzit-am-odată

                                                                          De la dada, Dumnezeu să-l ierte, 

                                                                          Că mare nevoie va să pată

                                                                          Ahăla şi greu va să să certe

                                                                          Asupra căruia corbul zboară

                                                                         Sau croncănind să spurcă doară."

             Ţiganii cu traista plină chiar de-au vorbit din prânz până-n cină mergând între Alba şi Flămânda, nimic nu au hotărât. A doua zi, Vlad-Vodă cu căpătanii de frunte îi viziteaza pe ţigani, cerând să i se prezinte cei înarmaţi. De indată, ţiganii încep imediat să mărşăluiască in şase cete: prima ceată este condusă de Goleman, toţi ciurari şi feciori de acasă, trei sute la număr, nemailuând în seamă pruncii, muierile şi fetele,  cu furci şi steag din piele de mânză  codalbă, adică piele de  mânză coadă albă. Urmară argintarii, oamenii inalţi şi groşi în ciolane, în număr de două sute în frunte cu Parpangel ce purcede din viţa lui Jundadel. Aceştia erau înarmaţi cu buzdugane de aramă şi nişte cuţite lungi.  Argintarii aveau părul îmburzit, barbe sperlite,haine aveau lungi, scurte şi învîrstate, unii fără mîneci, alţii rupte în spate. În loc de steag aceştia purtau o cioară de argint, cu penele răşchierate.  A treia ceată, căldărari, ai carui ducător era Bălăban:

                                                                            "Toţi căciulaţi, cu barbe afumate,

                                                                             De tăria lor lumea să miră,

                                                                             Taie-n arămuri ca şi-n şindile

                                                                             Şi rabdă foame cîte trii zile."

           Steagul căldărarilor era o tipsioară de aramă. Fierarii cu ducul lor, Drăghici, erau în număr de trei sute la număr "pedestrime aleasă", erau înarmaţi cu seceri, cuţite şi foarfece, steagul lor era tigaie de plăcinte. Lingurarii, în frunte cu Negru iubitorul de dreptate erau bine îmbrăcaţi, cu barbe rase şi aveau ca steag o lopată facută de maistor Pintilie.

           Aurarii,conduşi de harnicul şi Tarele Tandaler cea mai respectată ceată, defilau cu suliţe şi săbii scurte, iar steagul era tot o suliţă, dar lungă din aur. Ultimii veaneau lăieţii,goleţii adică cei ce umblau mereu rătăcind.

                                                                                           

 

Tags:

Pagini de şcoală

PORTOCALA MECANICA- ANTHONY BURGESS

by Ionescu Cristina S, octombrie 26 2013 22:35

                                                 

 

       "Ei, şi care va fi să fie mişcarea?"

  În jurul acestui gând, care-l macină pe Alex, protagonistul şi naratorul nostru, se va construi acţiunea cărţii.

   Romanul este structurat în trei părti, fiecare a câte şapte capitole, scris sub forma de jurnal, toate gandurile si remărcile aparţinândui "găşkarului" Alex. Acţiunea acestuia îşi are originea într-o întamplare tragica petrecuta autorului, care l-a lăsat văduv.

 Pâna să ne aventurăm în vârtejul contruit de Burgess, să ne lămurim personajele. Îl avem pe Alex, cum am spus şi mai sus, personajul principal, care-şi povesteste o perioadă aproximativ de 3 ani din viaţa  (de la 15 la 18 ani). De precizat e că el iubeşte muzica clasică în special compoziţiile lui Beethoven, Händel şi Mozart. Asa se face că în mintea lui va răsuna mereu Oda Bucuriei. Îşi atribuie statutul de lider a găştii formate din el, bineînteles, Moho( "care era chiar mohorât" ), Pete şi Georgie. Aceştia trei se întalneau în principal seara, la Lactobarul Korova dupa care îşi umpleau timpul până la dimineţă cu diferite mărunţişuri: tolkafteau vreun babalîc în vreo alee alegându-se cu banii; jucau rolul bunului samaritean făcând cinste unor bătrane din tăieţeii( banii) lor; mai mergea si câte o magazino-krasteală; clasicul viol aplicat vreunei "dievuşke" , ş.a.m.d.

   Toate bune şi frumoase până când Alex este tradat de camarazii lui în timpul unui jaf care se soldează şi cu un deces; urmarea: va petrece vreo doi ani în puşcarie. De aici va fi recrutat pe post de cobai în cadrul unui experiment care are la bază "Recuperarea Caracterelor Criminale". Aici Umilul Nostru Povestitor va trece prin suferinţe groaznice, sponsorizate de Guvern, legat si obligat să urmăreasa timp de 2 saptămâni filme cu cele mai "horrorshow"  secvenţe înregistrate vreodata în istorie: de la persecuţiile japonezilor şi germanilor până la violenţele de pe străzi.

În acest timp puterea de decizie dintre bine şi rău a lui Alex a fost pur si simplu neutralizată, aceasta fiind înlocuită cu dureri, ameţeli şi stări de vomă pentru gândurile care aveau la bază violenţă.

 Eliberat în societate, părasit de Ta si Ma în favoarea unui strain, ajunge după o bumbaceala din partea politiei într-o casa pe care acum ceva timp chiar el o vandalizase cu gaskarii lui. Aici locuia un scriitor care pe vremea ceea scria la "Portocala mecanica" împreuna cu soţia lui. Acum era doar el, soţia decedase din cauza şocului. F. Alexander, scriitorul, la început îl îngrijeşte dar plănuieşte să-l facă mascota partidului din care face parte. Alex trece prin o perioadă dificilă şi ajunge să se arunce pe geam, însă căderea nu i-a fost fatală, iar recuperarea va fi una rapidă.

   Peste câteva zile, săptamâni, Alex ne arată noua lui banda cu care şi-a reluat obiceiurile, dar nu trece mult şi maturitatea îsi face apariţia, îndemnându-l la seriozitate şi  gândul întemeierii unei familii îl roade din ce în ce mai des. 

    Cartea, fiind o pledoarie contra violenţei a fost sursă de inspiraţie pentru Stanley Kubrick, regizorul filmului care a preluat numele romanului.

  

 

 

Tags:

Pagini de şcoală

George Călinescu: Enigma Otiliei

by Chelcea Elena Cosmina Mi, martie 20 2013 22:17

                   

 

Caracterizarea lui Felix Sima

          PERSONAJUL FELIX DIN OPERA LITERARĂ SCRISĂ DE GEORGE CĂLINESCU, ”ENIGMA OTILIEI” OCUPĂ LOCUL PRINCIPAL. RAPORTAT LA REALITATE, FELIX ESTE UN PERSONAJ FICŢIONAL, DEOARECE EXISTĂ DOAR  ÎN RELAŢIE CU LUMEA DIN CADRUL OPEREI, ROTUND, DEOARECE ARE CAPACITATEA DE A SURPRINDE CITITORUL ÎN MOD CONVINGĂTOR, PROTAGONIST.

          DUPĂ MOARTEA TATĂLUI SĂU, EL SE DUCE LA BUCUREŞTI LA TUTORELE SĂU, COSTACHE GIURGIUVEANU.FELIX VINE LA BUCUREŞTI CU SCOPUL DE A SE ÎNSCRIE LA FACULTATEA DE MEDICINĂ. MARTORUL EVENIMENTELOR CARE AU LOC ÎN CASA LUI COSTACHE, FELIX AJUNGÂND PE STRADA ANTIM LA CASA LUI COSTACHE ESTE NERECUNOSCUT, INSĂ ODATĂ CU APARIŢIA OTILIEI EL ESTE RECUNOSCUT.OTILIA ÎL POFTEŞTE ÎN LIVING PENTRU A-I FACE CUNOŞTINŢĂ CU LEONIDA PASCALOPOL ŞI CU RUDELE LUI COSTACHE:AGLAE, AURICA. ODATĂ INSTALAT ÎN CASĂ EL OBSERVĂ CĂ OBICEIURILE DIN ACEASTĂ FAMILIE NU SEAMĂNĂ DELOC CU CELE CU CARE EL ERA OBIŞNUIT;*DEPLINA LIBERTATE DE CARE SE BUCURA ÎN ACEASTĂ CASĂ, ÎN CARE FIECARE FĂCEA CE ÎI PLĂCEA, FĂRĂ SĂ ÎNTREBE PE NIMENI.* ÎN CELE DIN URMĂ EL SE ADAPTEAZĂ  DATORITĂ AJUTORULUI DEPUS DE OTILIA.

           DIN CARACTERIZAREA DIRECTĂ ŞI INDIRECTĂ SE DESPRIND ÎNSUŞIRILE MORALE ŞI FIZICE ALE PERSONAJULUI FELIX, ASTFEL FELIX ESTE CARACTERIZAT DIRECT DE CĂTRE AUTOR CA FIIND *UN TÂNĂR DE VREO OPTSPREZECE ANI* CARE PURTA O UNIFORMĂ DE LICEAN*UNIFORMA NEAGRĂ ÎI ERA STRÂNSĂ BINE PE TALIE, CA UN VEŞMÂNT MILITAR, IAR GULERUL TARE ŞI FOARTE ÎNALT ŞI ŞAPCA UMFLATĂ ÎI DĂDEAU UN AER BĂRBTESC* ŞI DUCEA ÎN MÂNĂ O VALIZĂ GREA, *UN TÂNĂR A CĂREI FAŢĂ ESTE JUVENILĂ ŞI PRELUNGĂ, APROAPE FEMININĂ DIN NPRICINA ŞUVIŢELOR MARI DE PĂR CE ÎI CADEAU DE SUB ŞAPCĂ.  TÂNĂRUL SIMA, FIUL DOCTORULUI SIMA ESTE CARACTERIZAT DE CĂTRE AGLAE CA FIIND UN ORFAN CA ŞI OTILIA*FACI AZIL DE  ORFANI.*, *CA ORFAN GĂSEŞTI MAI UŞOR.* FECIOARUL A CĂRUI MAMĂ ÎI MURISE CÂND EL SE AFLA ÎN ŞCOALA PRIMARĂ. AURICA ÎL VEDE PE ACESTA CA FIIND *un tânăr aşa de distins şi de familie bună* PASCALOPOL LEONIDA ARE SENTIMENTE PATERNE FAŢĂ DE FELIX. COSTACHE ARE SENTIMENTE PATERNE FAŢĂ DE ACEST TÂNĂR, DEŞI NU ARATĂ ACEST LUCRU. UN ALT MIJLOC DE CARACTERIZARE ÎL CONSTITUIE COMPORTAMENTUL, GESTURILE, ATITUDINILE, FAPTELE,NUMELE. EL ESTE CARACTERIZAT CA FIIND UN OM AMBIŢIOS, INTELIGENT, HARNIC, SINCER, ACESTEA REIES DIN FAPTUL CĂ FELIX VREA SĂ SE ÎNSCRIE LA FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI VREA SĂ-I URMEZE CARIERA TATĂLUI SĂU*ERA AŞA DE AMBIŢIOS, ÎNCÂT NICI NU PUTEA SĂ ÎŞI ÎNCHIPUIE CĂ NU AR AJUNGE A FI CEL DINTÂI DIN RAMURA DE ACTIVITATE. FAPTUL CĂ ACEST TÂNĂR A CĂRUI NUME PROVINE DE LA NUMELE ROMAN *FELIX* CARE  ÎNSEAMNĂ FERICIT, NOROCOS ÎL IARTĂ PE COSTACHE PENTRU FAPTUL CĂ ÎI LUA DIN BANI DE ZECE ORI MAI MULT FAŢĂ DE  CÂTE ÎI OFEREA LUI FELIX, FAPTUL CĂ VREA SĂ ÎL AJUTE PE TITI SĂ ÎNVEŢE, FAPTUL CĂ O RESPECTĂ PE AGLAE ÎN CIUDA FAPTULUI CĂ EA ÎL FACE ORFAN DEMONSTREAZĂ CĂ FELIX DĂ DOVADĂ DE BUNĂTATE, IUBIRE, RESPECT. ŞI SENTIMENTELE SALE FAŢĂ DE OTILIA ÎL CONTUREAZĂ INDIRECT.FELIX VEDE ÎN OTILIA O MAMĂ* OTILIA ÎNCEPU SĂ ZÂMBEASCĂ ŞI MÂNGÂIE MATERN ..*  ŞI O IUBITĂ*OTILIA FAC PENTRU TINE TOT CE ÎMI SPUI. ŞTII CĂ AM OARECARE VENIT, O CASĂ, VEI FI....SORA MEA, DACĂ VREI AŞA. FAPTUL CĂ OTILIA PLEACĂ LA PARIS CU PASCALOPOL, FAPTUL CĂ OTILIA ŢINE LA PASCALOPOL ŞI SE POARTĂ DRĂGOSTOS CU LEONIDA ÎL FĂCEA GELOS PE FELIX.  TÂNĂRUL FELIX ESTE CEL PENTRU CARE DRAGOSTEA DEVINE O SUFERINŢĂ IAR SERVICIUL UN IDEAL.

 

Tags:

Pagini de şcoală

Iubita locotenentului francez - John Fowles

by Ioana Popa. S, decembrie 29 2012 11:36

 

Idei 

 

1.

 

Afirmația potrivit căreia iubirea nu poate lua decât chipul de satir dacă nemurirea sufletului nu există reprezintă în mod evident, o fugă speriată din calea lui Freud. Pentru victorieri, raiul era rai în foarte mare măsură pentru că trupul rămânea aici, pe pământ, laolaltă cu id-ul freudian.

 

2.

 

Cartea fusese adusă în fața justiției sub acuzația de obscenitate – un roman ce apăruse în Franța cu vreo zece ani în urmă; un roman profund determinist în premisele sale, celebra Madame Bovary. ( pagina 142)

 

3.

 

Sintagma lui Darwin, colorație criptică, adică supraviețuire prin știința de a deveni una cu mediul înconjurător – de a te ascunde înlăuntrul credințelor, acceptate fără crâcnire, ale vremii sau ale castei sociale de care aparții.

 

4.

 

Un doctor isteț, neamț de felul lui, a împărțit nu demult melancolia în mai multe tipuri. Pe primul îl numește natural. Adică, atunci când ai din născare o fire tristă. Celui de-al doilea i-a zis ,,ocazional”, cu alte cuvinte melancolia care apare ca urmare a unei împrejurări anume. De asta, vezi bine, suferim cu toții din când în când. A treia clasă a botezat-o melancolie obscură, prin care vrea de fapt să spună, bietul de el, că habar n-are ce dracu o provoacă.

 

5.

 

Thomas Bowdler, editor englez (1754-1825), care a publicat în 1818 o ediție a operelor lui Shakespeare, din care pasajele considerate necuviincioase fuseseră eliminate; de unde to bowdlerize, verb însemnând a îndepărta dintr-o lucrare literară astfel de pasaje.

 

6.

 

Ei, pe cine, pe tine! Exclamă Tweedledee, izbindu-și triumfător palmele una de alta. Și dacă ar înceta să te viseze, unde crezi c-ai fi?

Unde sunt și acum, bineînțeles, spuse Alice.

Aiurea! replică Tweedledee, plin de dispreț. Păi, tu nu ești decât, așa, o arătare care i s-a năzărit lui în vis!

Dacă regele ăla s-ar trezi, adăugă Tweedledum, te-ai stinge – puf! – uite-așa, ca o lumânare.

Ba nu m-aș stinge deloc! exclamă Alice, indignată.

 

Lewis Carroll, Dincolo de oglindă (1872)

 

7.

 

Mal (dacă-mi îngăduiți să vă îmbogățesc bagajul de cunoștințe inutile) e un cuvânt împrumutat de engleza veche din norvegiană, care ne-a fost făcut cadou de vikingi. Însemna inițial ,,grai”, dar cum vikingii nu catadicseau să se dea la această îndeletnicire muierească decât atunci când voiau să ceară ceva sub amenințarea securii, treptat a ajuns să însemne ,,bir” sau ,,tribut de bani”. O ramură a vikingilor a luat-o spre sud, unde a pus bazele mafiei siciliene; cealaltă însă – între timp scrierea cuvântului se modificaseră în mail – își înjgheba de zor primele rețele proprii pentru extorcarea de bani în schimbul ,,protecției”, la granița cu Scoția. Dacă țineai la grânele pe care le aveai pe câmp sau la virginitatea fiicei tale, trebuia să plătești mail căpeteniilor bandiților care aveau ,,în grijă” împrejurimile; așa se face că, odată cu scurgerea timpului - și a unor sume tot mai mari de bani pe apa sâmbetei -, bietele victime au început să-i spună blackmail ( șantaj).

 

 Ediția a II-a, Polirom 2011, Top +10.

 

 

Tags:

Cerculeţul de literatură | Pagini de şcoală

Viteza luminii a fost depașită

by Dobrescu Iulia Stefania V, decembrie 28 2012 23:59

 

 

      Un experiment efectuat la Cern, cel mai mare laborator de fizică din lume, a relevat că anumite particule pot călători aparent mai repede decât viteza luminii, o ipoteză care zguduie din temelii fundamentele pe care se bazează cercetările fizice de la Einstein încoace.

      Antonio Ereditano, liderul experimentului Opera de la laboratorul elveţian, a anunţat că în cadrul experimentului, raze de neutroni au călătorit pe o distanţă de 730 de kilometri de la Cern, în Elveţia, la Gran Sasso, în Italia cu circa 60 de nanosecunde (o nanosecundă este a miliarda parte dintr-o secundă - n.red.) mai repede decât viteza luminii (300.000 de km pe secundă). Diferenţa de doar 0,01% reprezintă un punct de cotitură în cercetarea vitezelor superluminice. Teoriile actuale ale fizicii stipulează că viteza luminii este limita absolută care nu poate fi depăşită decât prin implicarea unor factori externi, cum ar fi dimensiuni paralele sau "găuri de vierme". Dezoperirele experimentului Opera trebuie certificate printr-un contraexperiment individual. Există însă un alt experiment similar realizat în 2007 la laboratorul Fermilab, din SUA, în care razele de neutroni au depăşit viteza luminii, însă savanţii au ignorat atunci diferenţa pentru că au considerat că se încadrează într-o marjă de eroare în calculele lor.

  

Tags:

General | Pagini de şcoală

Jules Verne: O călătorie spre centrul Pământului

by Dobrescu Iulia Stefania V, decembrie 28 2012 22:43

        

 

Această operă literară ,,O călătorie spre centrul Pământului” de Jules Verne reprezintă o mare aventură, foarte interesantă , plină de peripeții, a profesorului Otto Lidenbrok.                                       Otto este un specialist în mineralogie, care locuia într-un apartament din Hamburg alături de Axel și Grauben,cei doi nepoți ai săi și Martha, servitoarea.Într-o zi profesorul a primit un colet în care se găsea o carte,având în intrerior o foaie cu limbaj codat, semnată ,,Arne Saknussemm”.Lidenbrok a încercat să descifreze acest cod, dar a eșuat, astfel pedepsindu-se, pe el, familia sa și Martha, cu înfometarea.Axel a încercat și el reușind, și însemnând : ,,Coboară în craterul lui Yocull din Sneffels, pe umbra lui Scartaris vine să o mângâie înaintea calendarelor lui Iulie, călător îndrăzneț, și vei ajunge în centrul Pământului.Ceea ce eu însumi am făcut.Arne Saknussemm ”. Lui Axel îi era teamă deoarece, bunicul său era puțin bolnav, iar el era destul de nepregătit. Otto a aflat aceasta, făcându-și bagajul său, dar și a lui Axel, alături de Hans, o bună călăuză. Ajunși acolo fac întocmai instrucțiunilor lui Arne. La un moment dat, îndrăzneții călători, au rămas fără apă, dar Hans  a făcut o gaură în peretele de piatră de unde a țâșnit apă fierbinte, dar potabilă.Axel se rătăcește, dar este găsit.Și multe alte peripeții.Călătorii ajung la o întindere de apă, care defapt este o mare subterană , cu greu tot încearcă să traverseze această mare dar nu reușesc datorită curenților de aer foarte puternici, ce îi întorc înapoi. Stând atât timp în acel loc ei descoperă un tunel blocat de o stâncă. Aceștia o detonează, dar din cauza  forței  prea mari a exploziei se provoacă revărsarea apei prin gaura produsă. Astfel împinși de apă ei urcă, în cele din urmă fiind aruncați prin vulcanul Etna , în Marea Mediterană, pe insula Stromboli, în apropierea Siciliei. 

        Axel și Otto Lidenbrok de întorc acasă, bineînțeles alături de Hans.Otto și-a îmbogățit colecția de fosile cu alte minunate descoperiri găsite în măruntaiele Pământului, de asemenea devine mai cunoscut datorită acestei mari aventuri. 

         Axel se căsătorește cu minunata Grauben. Dar totuși specialistul rămâne cu o mare frământare în sufletul său.

 

Tags:

Cerculeţul de literatură | Pagini de şcoală

Brave (Neînfricata)

by Dobrescu Iulia Stefania J, decembrie 27 2012 22:45

 http://disneydigitalbooks.go.com/

http://disneydigitalbooks.go.com/target/9781423166214/

                  Această carte, ,,Neînfricata” sau ,,Brave”,operă DisneyPixar,prezintă o fată încăpățânată de descendență regala, Merida.E o adolescentă care își dorește cu orice preț ,,libertatea”.Îi place să cutreiere pădurea,din apropierea castelului, alături de prietenul său loial,Angus.Vrea sa își dovedească aptitudinile,în fața mamei sale, Elinor,adică să îi aducă la cunoștință arcul și spada.  

                După atâtea confruntări între ea și mama ei a sosit ziua căsătoriei.Pentru Merida era sfârșitul lumii.Tatăl ei, Fergus, i-a adus la cunoștință 3 fii de lorzi :fiul lordului Macguffin, fiul lordului Macintosh si fiul lordului Dingwall. Merida nu prea a fost impresionată de niciunul dintre ei. După cum spuneau vechile tradiții, fecioara trebuia să aleagă  o îndeletnicire la care feciorii lorzilor trebuiau să concureze. Merida a ales arcul. Doar fiul lordului Macintosh să tragă șa țintă.Fecioara nu a fost prea încântată de tragerile băieților, așa că a concurat și ea pentru propria mână., trăgând la toate cele 3 tăblițe. Chiar și la a treia tăbliță săgeata ei a pătruns prin săgeata băiatului. Următoarea zi, când fata se plimba prin pădure a găsit o flăcăruie, care sepune că prezicea viitorul. Această flăcăruie a condus-o până la casa unei bătrâne vrăjitoare. Merida a rugat-o pe bătrână să-i facă un farmec mamei sale : mama ei să o înțeleagă și să amâne căsătoria. Vrăjitoarea i-a dat o porțiune pe care a pus-o în prăjitura mamei sale. Elinor în loc să amâne căsătoria s-a transformat intr-un urs. Merida a dus-o în pădure pentru a nu găsi Fergus ursul.Împreună cu mama ei,Merida a mers către casa bătrânei, nu mai era nimeni, decât un mesaj lăsat de bătrână către fecioară. Spunea că până la apus totul va rămâne exact cum și-a dorit.    

            Elinor a început să se obișnuiască cu pescuitul, cu viața din pădure.Merida și-a adus aminte că atunci când se certase cu mama ei tăiase un goblen cu familia, tăiase legătura dintre ea și mama ei. S-a grăbit cât a putut pentru a coase și a se întoarce repede la mama ei.Atunci Fergus  găsise pe Elinor, și au început să o atace, crezînd că e un urs oarecare, dar Merida o proteja. Tânăra a pus acea pătură pe spatele mamei, se părea ca totul era pierdut... dar nu, urusul din nou a devenit om.    

           Și de-atunci Elinor și Merida au trăit în pace.   

           Vă las câteva informații despre fiecare personaj, sper să vă placă aceată operă cum mi-a plăcut și mie.

 

        MERIDA este o prințesă neînfricată pentru care trasul cu arcul este floare la ureche și rutinele regale sunt plictisitoare. Este sora mai mare a tripleților simpatici și mâncăcioși Harris, Hubert, şi Hamish și fiica Regelui Fergus şi a Reginei Elinor. Este o adolescentă încăpăţânată, care se luptă să preia controlul asupra destinului ei, împotriva tuturor tradițiilor și obiceiurilor de domniță a regatului. Se simte în largul ei atunci cand alearga cu părul roșcat, lung și cârlionțat în vânt, prin pădurile regatului, alături de calul credincios Angus și arcul cu săgeti meșterit special pentru ea. Ca fiică a regelui şi a reginei, viaţa ei este însă ponderată de responsabilităţi şi aşteptări, care o determină să se zbată să își păstreze libertatea şi pasiunile. Tânăra prințesă ajunge să sfideaze în mod flagrant o tradiţie veche a regatului iar consecinţele acţiunilor sale se vor dovedi dezastruoase: Merida intră într-o cursă contra timp în care își descoperă curajul, destinul și dragostea pentru cei dragi ei. REGINA ELINOR  este mama Prințesei Merida și a micilor tripleți, soția regelui Fergus. Dedicată familie sale, delicată și iubitoare, regina este exemplul de diplomație și eleganță feminină a regatului, dar și o mână fermp care reușeste să organizeze lucrurile cu tact. Insă viziunea sa despre destinul fiicei Merida și standardele în care o forțează pe adolescentă să se încadreze în ciuda spiritului său rebel o vor aduce în mijlocul unei vrăji din care Merida trebuie să o elibereze.   

REGELE FERGUS, numit și Regele-urs, este tatăl prinţesei Merida. Regele Fergus este un luptător eroic, razboinic cu o sabie imensă şi un picior din lemn noduros – rezultat al luptei cu ursul Mor'du pe vremea cand Merida avea doar cațiva anișori. Vânător de urși temut și priceput, tatăl Meridei păstreaza trofee ale victoriilor sale expuse în palat. Dincolo de imaginea regelui neînfricat, Fergus are însă o inima mare, plină de afecțiune pentru copiii și soția sa. Iar mândria față de primul-născut, fiica lui Merida, este de neegalat, aceasta moștenind de la rege pasiunea pentru sabie și arc.  

CEI TREI FII adorabili ai regelui și reginei și frățiorii mai mici ai Prințesei Merida , Hubert, Harris si Hamis sunt tot timpul puși pe șotii și ghiduși, dar se vor dovedi camarazi perfecți pentru prințesă în aventurile sale. Impart cu sora lor o relație specială și îi vor veni în ajutor la nevoie, iar Merida va lupta curajoasă pentru a-i salva de blestemul vrăjitoarei.  MOR'DU este un urs brun fioros cu forța a 10 oameni, dinți ascuțiti și labe gigantice, în luptă cu care Regele Fergus și-a pierdut piciorul, apărându-și fiica și regina. Dar Mor'du nu a fost întotdeauna un urs...ci un prinț căzut în capcana magiei bătranei vrăjitoare, aceeași capcană în care cade și prințesa Merida. După ani și ani, ursul monstruos atacă din nou iar de această dată Merida trebuie să îl înfrunte. 

VRAJITOAREA este o bătrână deghizată în proprietara unui magazin de sculpturi din lemn din adâncul pădurii. Merida este călăuzita de un șomoiog către casa bătrânei care, în schimbul cumpărării tuturor obiectelor cioplite în lemn îi îndeplinește prințesei o dorință prin magie. În spatele magiei însă se ascunde un blestem, pe care Merida va trebui să îl dezlege pentru a-și salva mama. Ghicitoarea vrăjitoarei o conduce pe Merida către victorie, pe un drum în care își descoperă curajul și își reface legătura cu regina. 

LORD MACINTOSH este unul dintre lorzii regatului Regelui Fergus. Bățos și veșnic indignat, cu un zâmbet feroce și port sălbatic, lordul își prezintă fiul înaintea regelui Fergus pentru căsătoria cu Merida.  

TÂNĂRUL MACINTOSH este unul dintre cei trei pețitori pentru mâna Prințesei Merida, primul născut al Lordului Macintosh: înalt, atletic, cu părul carlionțat și nasul mare, vanitos la fel ca și tatăl său.  

LORDUL MACGUFFIN, plin de mușchi şi demnitate, scund dar cu o burtă mare, este al doilea lord din regatul lui Fergus. Deşi este un om de puţine cuvinte, vocea lui răsună puternic și pare gata oricând să își dovedească puterea.   TÂNĂRUL MACGUFFIN este fiul lui Lord MacGuffin și pețitor al mâinii prințesei Merida. Vorbește într-un dialect scoțian de neînțeles, este un băiat timid de proporţii mari, dar nu se sfie��te să sară rapid la luptă împreună cu tatăl său.   Morocănos şi irascibil, LORDUL DINGWALL este al treila conducător din regatul condus de Fergus. Nu se lasă pentru o clipă luat de sus și este gata oricând să împartă în stânga și în dreapta pumni pentru a-și consolida poziția și a câștiga în fața adversarilor.   WEE DINGWALL este fiul Lordului Dingwall şi al treilea dintre pretendenții la mâna prinţesei Merida. Stângaci, firav şi de multe ori zăpăcit, Wee Dingwall pare un omuleț ciudat însă în ciuda dimensiunilor lui, sare ca un câine la luptă alături de tatăl său.

 

 

Tags:

Film is a mosaic of time | Pagini de şcoală

Ernest Hemingway: The Sun Also Rises

by Popescu Ileana Gabriela S, decembrie 15 2012 14:52

 

 

”Nobody ever lives their life all the way up except bull-fighters.” (Chapter 2)

         S-a  spus despre romanul lui Hemingway ca incepe de nicăieri și se termină tot nicaieri. Aceasta descriere compacta se suprapune peste intentia autorului de portretiza micimea existentei omenesti in fata Proniei care țese destinele precum Parcele. "Apatrizii” se supun fiorului libertatii si se stabilesc in Paris. Orasul Luminilor este cadrul primei carti care îi introduce pe ’’eroii”  fiestei. Robert Cohn este un scriitor American care a studiat la Princeton, cand a suferit din cauza antisemitismului. Dupa divort acesta devine ,,om de litere”. Succesul primei carti il aduce in preajma unei femei care îi violentează spiritul și libertatea. Cuvintele schițează mantia apăsătoare reprezentată de patronajul acesteia. Jake Barnes, personajul narator, este punctul comun dintre Robert si Brett. Lady Brett Ashley este femeia liberala si hedonista, divortata de două ori, in căutarea unei plute da salvare care sa o smulgă din beția inutilității sale. Este victima al cărei strigăt topește armura masculinității și generează conflicte de ordin social.

         ,,Parisul este un oras pestilențial - spuse Brett Ashley. Lumină, grandoare, noblețe,indiferență, lasitudine, decrepitudine. Aceasta este vivacitatea Parisului, a cărui efigie este prostituata Georgette, captivantă la prima vedere, dar care evită sa ofere zambete largi pentru a-și masca problemele dentare, simbol al putreziciunii îmbălsămate la exterior de scoarța seducției.

         Oțiozitatea Parisului este parasita pentru a gusta pasiunea  însufletita de fiesta Pamplonei. Corrida sintetizeaza setea de trăire veridică resimțită de ,,eroi. Logodna este un instrument ce s-a desacralizat, iar impulsul guverneaza comportamentul lui Brett. Antisemitismul învie pentru a explora limitele ființiale. Robert este persona non grata ce își expune vulnerabilitatea cauzată de iubirea pentru Brett. Montoya, tanarul toreador, este virilitatea însuflețită, pasională si seducătoare. Lupta dintre el și taur dobandește proporții plenare pe plan emoțional. Îngenuncherea  naturii in fața omului se datorează adancimii unei priviri care subjugă forța bruta a animalului. Sangele curge inevitabil urmand poteci spre racordarea la viață.

        Expatriații săvarșesc jertfa feciorelnică necesară pentru continuitatea pasibilă a trăirilor eterogene. Platonismul iubirii își justifică disciplina în final, coroborand astfel angajarea emotională cu relativitatea distanțării. Frenezia lui Circe se convertește într-un catolicism exterior, promovand inalterabilitatea adevăratelor sentimente.

"You're an expatriate. You've lost touch with the soil. You get precious. Fake European standards have ruined you. You drink yourself to death. You become obsessed by sex. You spend all your time talking, not working. You are an expatriate, see. You hang around cafés." 

- Chapter 12, The Sun Also Rises, Ernest Hemingway                                                                                                                                                                                                                           

 ______________________________________________________________

Ernest Hemingway - The_sun_also_rises.epub (161.23 kb)

 

Tags:

Pagini de şcoală

Nuvela -*ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL*

by Chelcea Elena Cosmina Ma, noiembrie 20 2012 19:32
                                                                    Alexandru Lăpușneanul
                                                                            de Costache Negruzzi
 
 
Această nuvelă este formată din patru mari părți, cu patru mottouri:
          Smile*Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...*
          Smile*Ai să dai samă, doamnă!...* 
          Smile*Capul lui Moțoc vrem...*
          Smile*De mă voi scula pre mulți am să popesc și eu...*
 
    Alexandru Lăpușneanul, pierzându-și tronul în prima domnie, deoarece el fusese vândut de boieri, cel mai important dintre boieri fiind Moțoc, se întoarce să-și reia tronul.
   Lăpușneanul urmându-și drumul alături de vornicul Bogdan, amândoi călărind pe armăsari turcești, Alexandru îi cere părerea vornicului în legătură cu învingerea în această luptă.Vornicul îi spune că el va reuși, deoarece poporul se teme de răutatea lui Tomșa și că oastea se va supune cum i se va cere, iar boierii, aceia care mai sunt vii vor veni de îndată la Alexandru, Lăpușneanul venind cu putere.Tot mergând ei și vorbind, au ajuns aproape de Tecuci, ei poposind acolo la o dumbravă. Alexandru făcându-se comod în cort, este anunțat de către un aprod că patru boieri vor să îl vadă. Auzind acestea, Lăpușneanul îi primește în cort. Apropiindu-se de Alexandru- vodă, cei patru boieri:vornicul Moțoc; postelnicul Veveriță, un vechi dușman, care niciodată nu a ascuns această dușmănie; spătarul Spancioc, un tânăr în inima căruia se află iubirea de moșie și spătarul  Stroici, copilul care nu cunoaște încă oamenii, care nu știe ce este îmbunarea și minciuna, lui părându-i-se  că toate păsările care zboară se mănâncă s-au închinat până la pământ, fără a-i săruta poala, așa cum era obiceiul. Alexandru le-a urat bun venit , el silindu-se să zâmbească.
     Timpul trecând, boierii au spus că au venit cu scopul să-l sfătuiască că norodul nu-l vrea și nici nu-l iubește. Ascultând acestea, Alexandru-vodă fiind un bun psiholog le-a răspuns astfel: "Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu,(...) și dacă voi nu mă iubiți eu vă iubesc pre voi, și voi merge cu voia ori fără voia voastră." După ce a spus acestea, el a mai zis că de fapt ei nu-l vor și că țara îl vrea...
      Tot vorbind ei așa, boierii folosind multe metode pentru a împiedica venirea lui la tron, Stroici i-a spus că moșia lor va cădea de isnoavă în călcarea păgânilor și că atunci când turcii vor ataca țara și o vor cuceri, pe ce va mai domni. După, Spancioc i-a pus întrebarea dacă știe cu ce va sătura lăcomia cetelor de păgâni pe care o va aduce.  Lăpușneanul le-a răspuns că el va plăti cu averile lor, nu cu banii boierilor pe care ei îi fură. Acest răspuns i-a înfuriat pe boieri și i-a făcut să plece. 
     Moțoc, rămânând, se așează în genunchi și se roagă de Alexandru să nu îi pedepsească pentru greșelile lor, Moțoc amintindu-i că și el este pământean și că ar trebui să ierte, deși Moțoc nu și-a adus aminte că și el e pământean atunci când l-a dat jos de la tron pe pe Alexandru-vodă.
În cele din urmă, Lăpușneanul dând dovadă că este un bun psiholog, un viclean și un prevăzător, acceptă să-l păstreze pe Moțoc lângă el. Această păstrare anunță destinul celorlalți boieri:"Te voi cruța, căci îmi ești trebuitor, ca să mă mai ușurezi de blăstămurile norodului. Sunt alți trântori de care trebuie curățat stupul."
    Din primul capitol iese în evidență setea lui Alexandru de putere și răzbunare.
      Ștefan Tomșa simțind că nu se poate împotrivi, fuge în Valahia, el lăsându-i calea liberă lui Lăpușneanul. Venind la cea de-a doua domnie, Alexandru este întâmpinat de popor cu bucurie și speranță, ei aducându-și aminte de prima domnie a lui Lăpușneanul, în care el nu și-a arătat caracterul urât, însă boierii nu erau fericiți de această revenire la tron, ei știind că poporul îi urăște și că domnitorul nu-i iubește. De îndată ce noul domn a venit, el a dat poruncă să se umple cu lemne toate cetățile Moldaviei, exceptând cetatea Hotin pentru a le arde, scopul acestuia fiind de a stica azilul nemulțumiților, care în nenumărate rânduri se adunau în acest loc și dădeau naștere unor comploturi. Pentru a micșora puterea boierilor, el le lua averile, găsind diferite pretexte. Voievodul făcea această faptă, deoarece numai numai prin intermediul banilor, boierii îi puteau ademeni pe țărani. Pe lângă faptul că el le lua averile, el îi și omoară pe mulți dintre aceștia, chiar dacă avea sau nu motiv să o facă... La cea mai mică greșeală dregătorească, la cea mai mică plângere ce i s-arăta, boierul era omorît și capul vinovatului era pus în poarta curții, cu o țidulă vestitoare greșelii lui, adevărate sau plăsmuite, și el nu apuca să putrezească, când alt cap îi lua locul.
    Într-una din zile, o femeie al cărei soț fusese ucis a venit la doamna Ruxanda să-i ceară acesteia să facă ceva pentru a înceta această vărsare de sânge: "Ai să dai seamă,doamnă(...)că lași pe bărbatul tău să ne taie părinții, bărbații, frații." Înspăimântată, Ruxanda, femeia tristă și tânjitoare, fiica bunului Petru Rareș și sora lui Iliaș, domnul care își lepădase religia și sora lui Ștefan, cel care fusese ucis de către boieri, s-a dus să- roage pe soțul ei, omul pe care ar fi voit să-l iubească, dacă ar fi aflat în el cât de puțină simțire omenească, să renunțe la această vărsare de sânge. După ce l-a rugat să renunțe la aceasta, ea i-a mai spus că după viață vine judecata divină. Luând aminte la acestea, Lăpușneanul îi promite femeii nobile și frumoasă un *leac de frică*.
       Într-o seară s-a dat de știre boierilor să se adune a doua zi la mitropolie, fiind sărbătoare, deoarece acolo se va afla și domnul, ca să asculte liturghia și apoi să vină să petreacă la curte. Sosirea lui Alexandru la mitropolie, îmbrăcat*cu toată pompa domnească* și purtând pe cap coroana Paleologilor și neavând arme decât un mic junghi cu plăsele de aur, era ceva împotriva obiceiului său. Îmbrăcat astfel, domnitorul dând dovadă că el cunoaște bine slăbiciunile boierilor, după ce a ascultat slujba, s-a închinat la icoane și la moaștele Sfântului Ioan cel Nou. Terminând să facă o mpărticică din plan, el o continuă și pe a doua, astfel el ține un discurs boierilor prin care el își cere scuze că a vărsat sânge, că s-a purtat urât. Acest *frumos discurs* s-a terminat odată cu invitarea boierilor la masă, această invitație reprezenta *un alt pas spre iertare*. Lăpușneanul a ieșit din biserică, poftind boierii la ospăț. Spancioc și Stroici dându-și seama de această primejdie, s-au hotărât să plece în Polonia. Cei patruzeci și șapte de boieri, neluând în seamă pericolul în care se aflau și ignorând mulțimea de ostași care se aflau în palat. Așezându-se la masă, Lăpușneanul s-a așezat în capul mesei, în dreapta lui aflându-se logofătul Trotușan iar în stânga, vornicul Moțoc. Boierii mâncând și bând pe săturate, vinul făcându-și lucrarea, Veveriță se ridică de la masă, ridică paharul  și închină zicând următoarele: "Să trăiești întru mulți ani, măria-ta! să stăpânești țara în pace, și milostivul Dumnezeu să te ferească în gândul ce ai pus de a nu mai strica pe boieri și a bântui norodul..."
       Acest discurs a reprezentat începutul măcelului. Lăpușneanul l-a luat pe Moțoc și l-a dus lângă o fereastră deschisă, de unde priveau măcelul. Lăpușneanul glumea pe seama celor ce aveau loc, în timp ce Moțoc se silea să râdă, lui făcându-i-se frică. Boierii neavând arme la ei și fiind luați prin surprindere au murit pe loc. Alexandru- vodă fiin anunțat că poporul se afla la palat, îl trimite pe armaș să-i întrebe ce doresc. Între timp,  domnitorul îl întreabă pe Moțoc ce părere are despre cele ce s-au întâmplat. Moțoc i-a răspuns că a făcut bine și că el avea de gând să-l sfătuiască să facă acest lucru. Auzind răspunsul lui Moțoc, Lăpușneanul îi spne că dorește să îndrepte tunurile și să îndrepte tunurile și să tragă în popor.Moțoc adaugă că oricum nu e mare lucru, deoarece oamenii care fac parte din norod sunt *proști, dar mulți*. Între timp armașul îi intreabă pe oameni ce doresc, prostimea venind fără să știe de ce a venit  Într-un final un om a adăugat că Moțoc e de vină. Din acel moment, poporul a strigat că îl vor pe Moțoc, deoarece el i-a jefuit. Armașul s-a întors și îi spune lui Lăpușneanul despre dorința poporului. Atunci voievodul le-a îndeplinit dorința, dându-i-l pe  Moțoc.  La sfârșit, după ce dorința lui Lăpușneanul s-a împlinit și boierii au murit, el face o piramidă din capetele lor și o cheamă pe soția lui. Ruxanda, observând această *capodoperă* a  leșinat, în timp ce Lăpușneanul a adăugat: "Femeia tot femeie(...)în loc să se bucure, ea se spărie." Cu toate că voievodului i s-a împlinit dorința, el tot a mai continuat să-i facă să sufere pe boieri, de astă dată, el le scotea ochii, le tăia mâinile, nu le mai tăia capul. Lăpușneanul era neliniștit, deoarece nu îi prinsese pe Spancioc și Stroici.
     După ce au trecut patru anu de la măcel, Alexandru se îmbolnăvește. Bolnav fiind, el cere să se călugărească, astfel el e tuns și i se pune numele Paisie, deoarece lui îi era teamă de iad. Trezindu-se din leșin și observând că lâmgă el se află doi călugari care îl strigă Paisie, el se trezește pe jumătate din pat și se ceartă cu acei călugări, el zicându-le că dacă se va însănătoși, se va răzbuna el. Lăpușneanul a dat ordin să i se aducă apă și să i se aducă fiul. Ruxanda nu a fost de acord. Obligată de către Stroici si Spancioc să alege între soț și fiu și ea alegând fiul, ei îi dau otrava. Ruxanda îl întreabă pe mitropolit dacă e bine ce zic cei doi spătari. Mitropolitul e de acord, el spunând că el se duce să-l întâmpine pe noul domn.Doamna îi da otrava. Pierzându-și puterile, în camera lui intră Spancioc și Stoici care îi mai dau din otravă și-l torturează. Astfel Lăpușneanul moare.

Tags:

Pagini de şcoală

Jeff Kinney: Jurnalul unui Puști

by Nastasescu Stefan S, noiembrie 03 2012 12:57

 

     Cred că o carte mai fascinantă nu există. Pur si simplu n-am cuvinte s-o descriu. Pot să spun ca am inceput s-o citesc acum o lună și tocmai acum am terminat volumul al III-lea.

     Protagonistul Greg Heffley, elev de școală generală , are de înfruntat toate problemele specifice vârstei.

     Ei bine, cartea aceasta este IMPOSIBIL de lăsat din mână. Nu ma pot gândi cum autorului îi pot veni în minte așa glume. Cartea aceasta trebuie citită NEAPARAT! Iubesc cartea DEOSEBIT DE MULT nu numai pentru glumele sale, dar și pentru designul uimitor și pentru desenele haioase.

 _____________________________________________________

Kinney, Jeff - Diary of a Wimpy Kid.pdf (4.18 mb)

 

Tags:

Pagini de şcoală