Antoine de Saint-Exupery: Micul Prinț

by Amalia Istrate V, martie 22 2013 17:46

 

 Toţi oamenii mari au fost cândva copii

(Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte.)

 

         Despre romanul acesta mic și parabolic al lui Antoine de Saint-Exupery se spune adesea că este cea mai buna carte pentru copii, de citit însă de către oamenii mari. Am înțeles acest lucru când m-am făcut mare și am ajuns să am, la rândul meu, un copil.

           În primii ani de gimnaziu, profesoara mea de franceză, (ca, de altfel, și o mătușă apropiată care preda tot limba franceză), îmi spunea (și ne spunea în clasă) să citim această carte, căci ne va cuceri pe data. Nu prea s-a întâmplat așa, căci nu m-a cucerit nici pe dată și nici în următoarele săptămâni, cât m-am chinuit s-o citesc (da! m-am chinuit!). De fapt, nu prea înțelegeam mare lucru și mi se parea incredibil cum un copil poate trăi singur în deșert, fără mama și fără tata, fără o casă adecvată și fără prieteni. Nu era prea clar nici cum ajunsese acolo și pretindea că vine de pe o planetă foarte mica (fie vorba între noi, nu părea să fie mare lucru de capul acelei planete, căci nu avea decât vroe trei vulcani amărâți și o floare). Pe de altă parte, băiatul ăsta nu făcea mai nimic cât era ziua de lungă - nu se ducea la școală, nu avea teme de făcut și purta tot timpul un costum ridicol de pompos (a se vedea imaginea, pentru conformitate!)

 

 

 

 

         Apoi nu pricepeam ce găsea atâta de vorbit un adult, ditamai pilotul, cu un copil care uneori se exprima cam în dodii, de parcă ar fi visat cu ochii dechiși, lăudându-se cu planetele pe care le-a vizitat el, până să ajungă pe Pământ și să se naturalizeze în deșertul Sahara (duh! cine si-ar lua domiciliul într-o zonă unde poți muri de sete în orice clipă?!).

           Nici finalul nu prea mi-a plăcut prin ceea ce sugera în legătură cu soarta copilului (eram în perioada basmelor și a baladelor populare și tocmai îmi reveneam după my first crush, pasiunea mea pentru Gruia lui Novac - ohhh!). Mi-au explicat și mie părinții ce înseamnă atunci când corpul rămâne pe Pământ, iar sufletul se duce undeva departe, unde este bine 24/7 și nu există supărare, mai ales că, uneori erau extrem de triști, purtau haine negre și miroseau a lumânări...

 

          Dacă un copil vă spune vreodată că un șarpe boa poate să înghită un elefant, să-l credeți pe cuvânt, căci știe el ce spune! Exista și desene care demonstrează asta.

 

 

           Ca adult, am înțeles valoarea prieteniei, a dragostei și a toleranței. Am înțeles că naratorul-personaj are șansa la maturitate să-și găsească sufletul-pereche și, în același timp să trăiască spaima unei pierderi irecuperabile. De fapt, este un fel de întâlnire cu sine, căci Micul Prinț poate fi chiar el, inocent, nesofisticat, sincer și deschis așa cum numai un copil poate fi.

           De multe ori, ca să ajungi la tine însăți/însuți, trebuie să faci o călătorie până la capătul pământului. Asta am înțeles eu din povestea asta...

 

 

Tags:

Amalialand | Lecturi de (ne)voie

Comments (3) -

24.03.2013 16:24:53 #

Mara Pauliuc says:
Foarte frumoasa si interesanta,tocmai acum am terminat-o de citit.!!!

admin | Reply

24.03.2013 16:26:31 #

Citate:
"Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii."
"În moartea unui om moare o lume necunoscută."
"Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii."
"Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită."
"Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi."
"Accepţi să mori doar pentru ceea ce te face să trăieşti."
"Graiul este izvor de neînţelegeri."
"Florile sunt plăpânde. Şi neştiutoare. Se apără şi ele cum pot. Se cred nemaipomenite cu spinii lor."
"Nu iubi primăvara, ci înfăţişarea unei anumite flori în care primăvara s-a închis; nu iubi dragostea, ci pe cel în care dragostea se întruchipează."
"
"Orice viață este un miracol."
"Viața nu are sens decât dacă o schimbi cât de cât."
"Când viața, după terminarea liceului, împrăștie oamenii, își mai pot ei jura să se întâlnească din nou?"
"Mă simt nițeluș îmbătrânit tot văzând cum îmi îmbătrânesc amintirile."
"A te judeca pe tine însuți este mult mai greu decât a-i judeca pe alții. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că ești într-adevăr un om înțelept."
"Războiul nu este o aventură. Este o boală. Este ca tifosul."
"Eșecurile îi întăresc pe cei puternici."
"Omul se descoperă pe el însuși când se măsoară cu obstacolul."
"Adevărul nu-l vedem decât cu sufletul. Esențialul scapă privirii."
"Dacă muncim numai pentru bunurile materiale, ne clădim singuri temnița."

admin | Reply

24.03.2013 16:30:10 #

"Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni."

"Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: "Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?" Ei vă întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?" Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut."

admin | Reply

Add comment