Categorie: Poezie, teatru, studii literare

Deschisul. Omul si animalul | Giorgio Agamben, pdf, ebook, epub, pret si librarii

Animalitatea din om și omenescul din animal stau într-o simbioză originară, și tocmai de aceea poate fi gândită o posibilă ‘regăsire“ a lor la sfârșitul vremurilor. Nimic mai provocator pentru gândirea filozofică decât să lase o clipă deoparte ideea ‘diferenței specifice“ și să încerce să înțeleagă acest raport pornind de la o constelație de fapte care scapă îndeobște exigențelor reflecției filozofice, dar care transpare adesea în sursele teologice și mitice. Ființa-în-deschis a omului poartă în sine o animalitate transfigurată, activă, pe care strălucita carte a lui Agamben o dezvăluie și o discută cu toată rigoarea unei abordări care surprinde un transcendental comun — și totodată radical diferit — al omului și al animalului.

Eseuri eretice despre filosofia istoriei | Jan Patocka, pdf, ebook, epub, pret si librarii

Eseurile eretice ofera o perspectiva fenomenologica de sorginte heideggeriana asupra istoriei Europei, incepand, intr-o masura oarecum cronologica, cu vechea Mesopotamie si ajungand pana in perioada europeana moderna.Din punctul de vedere al lui Patocka, natura este un construct strain, iar istoria, care a inceput ca o cautare a unui sens superior, sfarseste prin a fi un element de consum ce se autoperpetueaza. Patocka explica modul in care Europa s-a indepartat de mostenirea sa greaca pentru a cauta mai curand puterea decat adevarul, faramitandu-se in subdiviziuni etnice, si apoi felul in care Iluminismul a deplasat Europa de la o orientare etica la una materiala. *„Ce reprezinta istoria in cadrul fenomenologiei? Fenomenologia este stiinta despre structura nu atat a existentului, cat a modului in care se manifesta existentul si de ce se manifesta asa cum ni se manifesta. Istoria nu poate fi nimic altceva decat scheletul indispensabil al acestei manifestari, al manifestarii existentului. Aceasta manifestare poate fi desavarsita numai prin aparitia, prin dezvaluirea naturii sale proprii − aceasta este filozofia, dar nu o filozofie anume, ci filozofia ca proces.”

Poezii pentru copii | Mihai Eminescu, pdf, ebook, epub, pret si librarii

Eminescu este poate cel mai peren scriitor din literatura română. Dragostea pentru poezia lui trebuie mereu reînnoită, însă. O ediție Eminescu, integral ilustrată, destinată celor mai mici cititori, nu știm să fi apărut vreodată. Aceasta este o provocare căreia Editura Aramis și-a propus să-i răspundă cu o selectie riguroasă a poeziilor ce sunt pe gustul unor copii din secolul XXI. Si, pentru că am dorit să completăm afirmația lui Tudor Vianu, nimeni înaintea lui Eminescu și nimeni după el n-a reușit mai bine în acea pictură fantastică a realității, am însoțit cu formă și culoare fiecare vers. Am încredințat acest proiect penelului unei graficiene de excepție, Victoria Argint, iar rezultatul este magnific.

Scrisori imaginare | Octavian Paler, pdf, ebook, epub, pret si librarii

„Lumea n-a uitat ca Montaigne s-a retras in celebra lui biblioteca, la etajul al doilea al unui turn, sa reflecteze asupra conditiei umane si sa-si scrie opera. Iata de ce simt nevoia sa recunosc ca nici dragostea, nici singuratatea nu le-am descoperit cu ajutorul cartilor. De fapt, vreau sa spun ca nu in biblioteca am gasit morala acestor scrisori imaginare adresate unor umbre, dintre care unele mi-au dominat lecturile si foamea de a admira, ci pe strada, pe tarmul marii sau printre amintiri. N-am urmarit aici mai mult decit sa marturisesc ceea ce am aflat cu ajutorul inimii de la viata. Si, probabil, tot de aceea am asezat dupa fiecare scrisoare un poem, fiind hotarit sa respect nu legile literare, ci ale melancoliilor care m-au impins la confesiuni.” (Octavian Paler)

Arta de a avea intotdeauna dreptate | Arthur Schopenhauer, pdf, ebook, epub, pret si librarii

Stratagema I Opinia adversarului trebuie extinsă peste limitele ei naturale, ea trebuie interpre tată cât se poate de general, într-un sens cât mai larg, ba chiar exagerată; opinia proprie trebuie luată, în schimb, în sensul cel mai precis, restrângând-o la limite cât se poate de strâmte: căci cu cât mai generală este o opinie, cu atât mai atacabilă este ea. Stratagema a VIII-a Adversarul trebuie înfuriat: căci astfel el nu mai este capabil să judece corect şi să profite de ascendentul pe care-l are, eventual, asupra noastră. Îl putem înfuria fiind pur şi simplu impertinenţi, sâcâindu-l şi fiind în chip vădit nedrepţi cu el. Stratagema a XIV-a O stratagemă impertinentă este să procla măm teza noastră ca fiind demonstrată – văzând că suita de întrebări puse adversarului a atras răspunsuri defavo rabile tezei -, în ciuda oricărei evidenţe, şi să tri umfăm pur şi simplu. Dacă adversarul este timid sau prostănac, iar noi înşine nu ducem lipsă de neobrăzare şi, în plus, avem şi o voce răsunătoare, atunci şansele de izbândă sunt mari. Stratagema XXI În cazul în care adversarul recurge la un argument superficial sau sofistic, pe care-l sesizăm de îndată, putem, desigur, să-l contracarăm arătând peni bilul şi superficialitatea argumentului; dar mai bine este să răspundem printr-un contraargument la fel de superficial şi sofistic, pentru a-l putea pune în încurcă tură. Căci nu adevărul e important, ci cine câştigă.

Cartea Mironei | Cella Serghi, pdf, ebook, epub, pret si librarii

Iată că ajung, într-un final, să scriu şi această recenzie pentru că, totuşi, consider că merită, că deşi Pânza de păianjen e probabil cea mai cunoscută şi citită carte a Cellei Serghi, nu înseamnă că trebuie să ne oprim la ea. Nu ştiu cum e să faci cunoştinţă cu Cella în Cartea Mironei, dar ca cineva deja îndrăgostit de descrierile ei, prezente parcă mai din abundenţă în Pânza de păianjen, a fost o reîntâlnire foarte plăcută.Cartea Mironei are la bază ideea că Mirona scrie un roman – fapt petrecut chiar în timp ce noi îl citim. La fel ca şi Pânza de păianjen, romanul are un aer biografic şi, lucru ce îmi place mult şi pe care l-am mai întâlnit doar la Hugo, între narator -în cazul de faţă Mirona- şi autor e o punte atât de subţire încăt de multe ori ajungi să-i confunzi, să-i identifici pe unul cu celălalt, să iei scriitorul însuşi derpt personaj.Un alt aspect al cărţii care mi-a plăcut mult e acela că, o parte din acţiune petrecându-se în timpul celui de-al doilea Război Mondial, din perspectiva Mironei afli exact cum era populaţia afectată de război, cum toate se dădeau peste cap, era foamete şi sărăcie şi până şi o simplă călătorie cu trenul era o adevărată aventură. Ce să mai spun de povestea despre lagăre – dur şi înfricoşător. Astfel Cella ne ofera, poate fără să vrea, şi o frumoasă lecţie de istorie, pe care nu ştiu câţi dintre noi, adolescenţii din ziua de azi, o ştiam. Am spus-o şi o s-o mai spun: istoria e cu mult mai frumoasă, mai vie şi mai interesantă în literatură decât în manuale.Ca să atrag atenţia şi romanticilor, vă spun că găsiţi în Cartea Mironei şi poveşti de dragoste, frumoase, profunde, deşi nu se sfârşesc cu „au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, dar nici cu lacrimi şi suspine. Pe parcursul romanului, Mirona creşte, se maturizează, din fetiţa care aştepta să cadă stelele de pe cer, să le prindă în poala rochiţei, visătoare, îndrăgostită, devine o femeie care a învăţat diferenţa între a trăi şi a fi în viaţă, care şi-a găsit o cauză pentru care să lupte.Pe lângă faptul că mi-a plăcut mult, Cartea Mironei mi-a deschis apetitul şi pentru alte opere ale Cellei Serghi, autoare care eu cred că nu trebuie să lipseasca din al nostu CV de cititori. Vă las şi câteva citate, sperând că veţi găsi în ele câţiva stopi din farmecul cărţii:)„S-ar fi spus să cerul şi stelele se oglindesc pe pământ, ca într-o apă. Erau licurici, erau firimituri ca de sidef, diamante sau numai bucăţele de sticlă, sau poate stelele care cădeau se prefăceau în licurici şi în pietre scumpe? Şopteau gâzele între ele, sau foşneau frunzele? Oare aşa era zumzetul, viaţa, taina pământului noaptea? M-am gândit că poate această destrămare dulce, această încătuşare plăcută, până la durere, aceste aripi care îmi creşteau, trebuie să fie ceea ce oamenii mari înţeleg prin cuvântul „iubire”, şi, o clipă mi s-a părut că viaţa e numai mângâiere, cântec, iubire…”„Aş fi vrut să-i răspund: Da, eram acolo, şi tu, ca un mare meşter pescar, ai aruncat de departe undiţa şi mi-ai prins inima. De atunci sunt îndrăgostită de tine, şi tu habar n-ai. Sau poate dinainte…”„Nu, n-am nevoie de scuze. Mi-era dor de iubire… Un dor vechi şi cumplit. Şi poate o veche teamă de a trece prin viaţă fără să trăiesc, fără s-o fi trăit.”„Dragostea mea nu-i nici rătăcire, nici zigzag de încântare supremă şi disperări fără fund. Iubesc cum respir: egal, iremediabil şi pentru totdeauna…”